788 matches
-
într-un rând, persecutată de un acces de mânie, cu adevărat de sorginte proletară, izbucni: Fă, Venerico, nu mai leorbăi atâtea tâmpenii, de parcă ai fi sora geamănă a lui Ilici! De unde aia a 'mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc decât cu un strat de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc decât cu un strat de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în mod neașteptat și abrupt pledoariile politice premonițiale ale Venerei de la Academie. Tot atât de abrupt și de pe neașteptate i se termină sejurul la Sans-Souci și lui Vladimir care, numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tânără furnică, având ochi înguști, de cobalt albastru (o raritate la aceste vietăți din Ordinul himenopterelor), greierele-viorist porni, fierbând de mânie, în căutarea fugarilor. Luându-se după dâra de țigări scumpe, fumate numai pe jumătate de cosașii-verzi și aruncate pe caldarâmul spălat de cu seară, depistă destul de rapid trupa hoinară. Pierdu însă o mulțime de timp pentru a-i convinge pe cosașii cu misiune de bidivii să-și reia locurile lor la oiștea rădvanelor. Revenind în marea Piață a templului, înțesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești cântate surprinsă în trecere despre o petrecere reușită, toate fac parte dintr-o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările brutale ale imaginilor din jur. În fața lui, puse direct pe caldarâm, două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui copil. Lângă o ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nervii bietului doctor, mai puțin obișnuiți cu asemenea priveliști, cedaseră. În zgomot asurzitor de sirene își fac apariția nenumărate mașini cu însemnele Crucii Roșii. Locul începe să mișune cu cei de la Apărarea Civilă, brancardieri, sanitari care fac intervenții direct pe caldarâm nenorociților scoși de sub grinzile de beton. Alăturându-se unui grup de civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se întinde în față drept și liber. Marius profită să ajungă la viteză maximă. Cu siguranța pistolului mitralieră pusă la foc automat, Manfred iese pe jumătate afară și trage, dar o denivelare a șoselei deviază rafala. Gloanțele împroașcă scântei pe caldarâm chiar în fața mașinii urmăritorilor. Șoferul acesteia ezită, ceea ce face să piardă câțiva metri, dar revine în forță năpustindu-se înainte ca un berbec înfuriat. Așa n-o mai scoatem la capăt, strigă Manfred înghesuindu-se să intre înăuntru. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Imediat, un fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum care se apropie cu repeziciune. Brusc, realizează ce se întâmplă. Sforțându-se la maximum, îl trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de sânge țâșnește pe gură lui Manfred, odată cu ultima răsuflare, apoi mâna se destinde brusc, întinzându-se moale pe caldarâm. În acel moment, sirenele celor de la Apărarea Pasivă anunță prelung și tânguitor încetarea alarmei aeriene. Partea a II-a În cei doi ani și jumătate de când poartă pe veston însemnul trăgătorilor de elită, Wilhelm Treibler își crease propriile lui reguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de flori!... Pămînt de flori!” Căruța Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarîmului nu se mai auziră. Era duminică; mîncai ceva pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de flori!... Pămînt de flori!” Căruța Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarîmului nu se mai auziră. Era duminică; mîncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pămînt de flori... Pămînt de flori! În urechi Îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
capăt. Ajunseră într-un târziu pe strada Liteinaia. Încă mai era moină; un vânt deprimant, călduț, jilav șuiera pe străzi, echipajele își afundau roțile în noroi, trăpașii și gloabele tropăiau sonor, înfundându-și potcoavele prin bălți și lovind cu ele caldarâmul. Mulțimea posacă și plouată a pietonilor rătăcea pe trotuare. Nu lipseau nici bețivii. Vedeți aceste mezanine luminate? întrebă generalul. Aici locuiesc toți foștii mei camarazi, iar eu, cel mai merituos și mai prigonit dintre ei, merg pe jos spre Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Duomo, luminile erau molcome, culorile din timpul zilei se ascundeau și le luau locul sunetele. Sunetele tacâmurilor care își făceau de lucru cu fructele de mare în farfurii, clinchetul clopoțeilor de la gâtul cailor, ritmurile de tarantella, de tocuri înalte pe caldarâm, pentru că era un du-te vino de localnice aranjate de parcă era sărbătoare în fiecare zi. La brațul câte unui domn care își rotea mândru privirile împrejur, și oricât de ieftină era toaleta pe care o îmbraca doamna, tot elegant o
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
negru cu aceeași nonșalanță cu care-și țăcăne domnișoarele tocurile pe bulevard. Bocanci și Converse. Creste și plete. Laolaltă, fără discriminări. Altar. Celelalte Cuvinte. Cargo. Anathema. „Hello. Is there anybody in there?“ Uitările de sine împrăștie berea din pahare pe caldarâm. Haggard nu mai vin și cineva înjură întruna. Tarot. O blondă plânge, dar se scutură de tristeți până la My Dying Bride. Sharon Den Adel de la Within Temptation și-a uitat bocancii acasă și cântă în picioarele goale printre făclii. Pogo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
el intrarea în anonimat. Aici, printre coline sale, are personalitate, este adorat și respectat. Este aproape un rege și oferă viață cu generozitate. De la gîzuțe și țînțari și terminînd cu omul, omul cel atît de dependent de el. Soarele înfierbîntă caldarîmul și pietrele lucioase de atîta folosință, iar noi căutăm umbra. Doar noi, pentru că pe cîmp văd că unii lucrează intens și par a nu avea probleme cu Zeul Ra. Un telefon mă aduce acasă. ...sînt probleme la Prefectură... s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eminescu și bojdeuca lui Creangă; odată, m-a rugat să-l însoțesc într-o călătorie fără cuvinte prin vechile ulițe ale Țicăului întomnat. "Bătrâne a concluzionat la despărțire îți dai seama că s-ar fi putut să atingem pietre din caldarâmul aurit de trecerea Luceafărului?" Tot la Iași l-am ascultat ades improvizând, dar și recitând cu tărăgănarea ciudată din ultimii ani, " Starea de imn": "Eu sunt vorbirea acestei țări / Limba ei numită română"... * "O are Oficiul pentru acordarea ordinelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe afiș. La final, în frac, a aplaudat, a trimis actorilor flori și a participat la agapa de după premieră. Sigur că a fost o persecuție tâmpă și adânc regretabilă obligarea la pseudonim, dar până a inventa un Sebastian măturând resemnat caldarâmul și fugărit de-o cucoană de la intrarea Teatrului, ehei, cale lungă! Cartea e plină de asemenea mistificări; dincolo de inadvertențe și de anacronisme comise cu rea credință (de pildă, Lovinescu, mort în 1943, este prezentat, după "eliberare"... manifestându-și adeziunea față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unui străin; și m-ai obligat să meditez și să descopăr o parte din comorile poporului suedez. DIPLOMA DE DOCTOR Toamnă... Toamnă în dulcele târg al Ieșilor... Bătrânii tei de pe Copou își scutură frunzele de-aramă prin grădini și pe caldarâm, sub un cer îmbrobodit cu nouri de cenușă și de tuci, gata-gata să-și sloboadă apa strânsă-n baierele cerului. Am revenit în Alma Mater Iasiensis. Am revenit pentru a câta oară? După numeroase reveniri succesive, aproape an de an. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și jegoșit, abia ținându-se În copertele sale. Am acte-n regulă, vere. Făcu văru’ Laur teatru la microfon cu mine. I-am tras un șut În fund, mai reținut, nu ca să dea cu nasu’ de dalele astea frumoase ale caldarâmului, ci doar cât să-l mențină vioi și cu chef de mers. E ca și-o baie și un spălător imens piața asta tapetată cu dale galbene peste tot. Pe aici n-am trecut niciodată. Bine c-am apucat, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
le-a dat de lucru până peste cap. Ne retrăsesem pe lângă ziduri, așteptând preț de câteva secunde să iasă lumea pe la ferestre, și-am văzut luminile stingându-se la două ferestre și pe urmă am auzit ceva căzând pe pietrele caldarâmului și rostogolindu-se la vale. Șurubelnița lui Carol, da, Pepino amușina după ea pe jos În patru labe ca un cățel. O găsi În sfârșit și se Întoarse trei pași și izbi ținând-o cu amândouă mâinile În greabănul celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
guița ca un porc dând să fugă cu cuțitul În el și chiar o rupse la fugă În direcția din care ne apăruse În față. În momentul de derută iscat, Hansi avu timp să-i bușească pe ceilalți doi de caldarâm. Degeaba ne făceam de lucru cu ei eu și Andrei, izbindu-i cu capetele de caldarâm, că loviturile artistice ale lui Hansi Îi Înțepeniseră definitiv. Tocmai Începusem să-i căutăm prin buzunare când am auzit Împușcături, iar după locul de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fugă În direcția din care ne apăruse În față. În momentul de derută iscat, Hansi avu timp să-i bușească pe ceilalți doi de caldarâm. Degeaba ne făceam de lucru cu ei eu și Andrei, izbindu-i cu capetele de caldarâm, că loviturile artistice ale lui Hansi Îi Înțepeniseră definitiv. Tocmai Începusem să-i căutăm prin buzunare când am auzit Împușcături, iar după locul de unde veneau am dedus că ăla cu șurubelnița În spinare trăgea. Zburau așchiile din pietrele pavajului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mașini. Întreaga circulație se Încetinește și apoi se oprește, așteptând să treacă poporul, iar În urma noastră tancuri și taburi, un șir interminabil Întâmpinat și petrecut cu huiduieli și Înjurături, cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]