198,527 matches
-
știu nici o editură care să tipărească la Infopress. Fabrici de confecții; una lucrează pentru Hugo Boss. (A doua zi, pe lumină, în oraș: într-adevăr, lume bine îmbrăcată.) Singura biserică franciscană din zonă (a fost mănăstire). Trecere la nivel cu cale ferată. „CFR-ul nu mai întreține barierele electrificate, le manevrează manual mecanicul de tren: oprește garnitura înainte de barieră, coboară, dă jos bariera, trece trenul, coboară iar să ridice bariera.” Hehe, bună glumă! Cum să oprească trenul ca să dea mecanicul jos
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
în speță psihobiografică. Și-a luat de altfel toate precauțiile printr-un capitol introductiv, care fixează cadrul teoretic al aplicației sale. Și a intuit, prin ideea de înțelegere ipotetică, dificultățile mari (la drept vorbind, insurmontabile) pe care le ridică în calea interpretării forma operei de artă. Cu alte cuvinte: indicibilul care conferă originalitate unui autor. Este reproșul ultim și cel mai frecvent adus psihanalizelor exercitate stângaci și excesiv, care deformează prin clișee și reducționism. Multe sunt aspectele care pot fi puse
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
Am scăpat, totuși, de asta. Nu toți, desigur. Și asta nu ar fi cel mai grav dacă întîrziații s-ar arăta mai discreți, dacă și-ar asuma erorile, intervalul parcurs acolo, dacă s-ar strădui cumva să nu stea în calea nimănui, dacă ar fi, cu alte cuvinte, discreți. Și în spațiul culturii, al fenomenului teatral, însă, cum te întorci, dai de oameni vechi, uzați în funcțiile de odinioară, proaspeți acum în fotolii barosane, conducînd la timpuri noi după metode vechi
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
explicit două chei de lectură: "Cititorul acestui roman are de ales între două alternative (sic!): ori să leșine de rîs, ori de frică". Cu puțină malițiozitate, aș spune că, așa cum se întîmplă de obicei, mai există și o a treia cale: cititorul ar putea muri și de plictiseală. Dar, pentru a nu încheia cu o răutate, voi spune doar că romanul lui George Arion, Necuratul din Colga, este o carte mai degrabă comică decît terifiantă.
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
a însăși ideii de "imagine", de individ reprezentativ. Tudose, căsătorit din facultate, divorțat apoi, "țintă" știută a junelor lui studente, face tot ce n-ar trebui să facă un profesor și nimic din ce l-ar ajuta să iasă, pe căi academice, măcar, din carapacea lui de looser. În catedră e, sub privirile îngăduitor-paterne ale lui Bănceu, un fel de enfant terrible, bun de "încărcat" la normă dar, în rest, lăsat în pace. Doctoratul și-l amînă, fără griji, chiar amenințat
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
Călin mai mult decât un obiect de investigație neutră: este ocazia mărturisirii unei experiențe de viață. Mai clar și mai direct spus: opera bacoviană a devenit pentru critic propria viață, într-un proces de identificare capabil să ofere accesul spre calea de înțelegere din interior. Cu puțină perspicacitate, se pot observa în carte stratificările exegezei în timp, ca depunerile succesive de rocă, depistate la o investigație de structură a solului. Textul critic s-a îmbogățit progresiv, înregistrând și acumulând profitabil sedimentările
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
fraze, propoziții, sintagme socotite incorecte și care ar dovedi, nici mai mult nici mai puțin, că "dl. Manolescu nu are noțiunea termenilor". Intrigat, Cronicarul s-a apucat să-l citească pe dl. prof. univ. dr. arh., luând act pe această cale de strădania unui impenitent chițibușar, mobilizat, pe deasupra, și de o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta chitului avangardist găsim resturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
amintește, destul de evident, de cartea lui George Mikes, How to Be an Alien. Titlul, de altfel, e grăitor: cum mă acomodez eu pe planeta lor. Între pronunția alintătoare, dulceagă, }iuriș și chinurile zadarnice (și exagerate, se înțelege...) ale "transbordării", e cale ca pe vremuri de la Schönbrunn în }ara Românească... Între ei și noi, deosebirile nu sînt puține, începînd cu constatarea că "ei, în concediu, au chiar concediu." Cînd și cînd, apeluri salvatoare la "înțelepciunea" clasicilor: "Ce-ar zice Delavrancea față cu
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
în județul Cluj, iar urșii prin județele Brașov și Harghita etc. etc... Așadar, la munte! Guvern, pediști, pesediști, proaspeții parlamentari... Acolo, unde omul poate gândi liber, la o căldurică mirosind a foc de lemne, și unde se pot pune la cale multe, în vreme ce, pe geam se văd, eventual, niște fulgi valsând cu responsabilitate... Sigur că există și prăpastii, însă atât pesediștii cât și pediștii, sunt cățărători profesioniști, iar la slalom - nici nu se mai pune problema... După cum ne-au anunțat la
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
Iliescu și Adrian Năstase, ci și a bicefalismului pesedist - dacă ar fi știut domnul Năstase ce a încălzit la sân!...; parlamentarii-pediști, sub comanda viteazului Cozmin Gușă, vechiul și afectuosul prieten al Președintelui Traian Băsescu, tot la munte au pus la cale strategia unui altfel de parlamentarism... Fiindcă va trebui găsită o soluție - ce Drrr...!, scuze - ce Dumnezeu! - de a-i detrona pe Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu de la conducerea celor două Camere ale Parlamentului - ce credeau ei? Dar și pesediștii dau "cu
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
credeau ei? Dar și pesediștii dau "cu pruna-n buna" prin declarații corlățeanizate, amenințând cu suspine că, dacă lui Traian Băsescu i se va fâlfâi în continuare de prevederile Constituției, vor pârî totul la forurile europene și vor pune la cale procedura de... descăunare. -Noa, își băgă Michiduță coada ? mă întreabă Haralampy. Și-o băgă, răspunde tot el, că ceardașu' încă nu-i gata... Așa e: Marko Bela zice la televizor că ar vrea, și-o hălcuță, oricât de mică, din
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
al cui ? - îl avem din nou președinte... Dar vorbesc singur... Haralampy îmi zice din ușă: -Domnu' preten, plec să-mi număr bunurile și s-o trimit pe soacră-mea la țară, ca să nu-mi descopere Guvernul vreun obiect obținut pe căi ilicite, doar știi că mi-a intrat ilegal în patrimoniu, nu ? Alte știri, dar pe scurt. Într-adevăr: o nouă lege 18 ne amenință, deși domnul prim-ministru ne liniștește în direct tv că totul va fi altfel, adică o
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
nou tip de dialog, de contact, atît de firesc prin alte părți, atît de viciat la noi. Clubul La Scena este de fapt o casă boierească, adevărată, mare, spațioasă, generoasă cu volumele și dimensiunile, așezată la răspîntia străzii Mîntuleasa cu Calea Călărașilor. Am intrat de cîteva ori și înainte, cînd găzduia mici spectacole teatrale asezonate cu atmosfera de bar. Nu m-am rătăcit niciodată și nu m-am întîlnit nici măcar din întîmplare cu Gavrilescu. Asta poate și pentru că nu mai circul
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
atunci cînd fiecare își mărturisește eșecul și consecințele lui, atunci cînd dramele personale iau locul șabloanelor, atunci cînd fiecare își strigă ființa și neputințele. Cocoțați-vă cîndva, într-o seară, în podul unei case boierești de pe strada Mîntuleasa, colț cu Calea Călărași! Oameni de lux, oameni recenți, moderni, oricum, ai zilelor noastre. Veți înțelege ce dar minunat a primit regizoarea Theo Herghelegiu!
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
invitat la Universitatea din Köln, iar Sisi rămăsese singură acasă. Fiindcă nu suporta să stea singură, se mutase la Fița, prietena ei cea mai bună, decoratoare la un teatru, și care locuia pe una din străduțele ce se fac din Calea Dorobanți spre Floreasca, o uliță străveche, Pitarul Hristache. Cum avea să rămână în Germania vreo două săptămâni, profitase de acest lucru, angajând doi meșteri recomandați de Fița să facă niște transformări în apartamentul lor din Domenii, moștenit de la niște Ghiculești
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
cronologică, e mai degrabă semiotică, ținînd de o anume dispunere a semnelor, de o tehnică de organizare a spațiului în felul în care, din aproape în aproape, îl pipăie orbii. Putem, așadar, vorbi de un suprarealism "enucleat", dar, pe alte căi, compensat: "Ochi pentru nas dinte pentru floare/ cal pentru sînge om pentru fruct/ apoi exista casa aceea neîntreruptă/ și cuțitul de pîslă de apă/ existau multe sertare pline cu ceață/ exista un scaun și se făcea o virtute/ apoi mai
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
melancolia/ și cîteva cuvinte într-un tub de lemn/ și nu mai știu ce și nu știu de ce/ și toate se compensau se compensau." (Talion). Poeziile lui Gellu Naum (incluzînd aici și fragmentul în versuri din Zenobia și "versetele" din Calea Șearpelui, publicată postum) pot fi citite fie de dragul literaturii, fie de dragul "gramaticii". Sau, mai curînd, de dragul de-a vedea ce-au devenit, în "atelier", literatura și "gramatica". "Instrumentele noastre poetice clare", numite așa în Drumețul incendiar, întemeiate, odinioară, pe sistemul
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
se schimbă, împăcîndu-i parcă pe Heraclit și Parmenide: "Acolo e ca aici, în prelungire e ca în prescurtare. Ceea ce e necesar în afară, cu ceea ce e necesar înăuntru: aceste două realități sînt la fel de existente, dar nu la fel de strălucitoare. Steaua intimă."(Calea șearpelui). O poezie de noapte, cu ochi de pisică, cu simțuri la pîndă, agilă, vigilă, elastică, lucidă. Ca o coardă de care tragi pînă cînd, întinsă, își face vînt spre propria-ți figură. Pentru a reface legături. Și dacă nu
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
face ceea ce place". Relaxări ale unei lumi rezonabil așezate! La noi, jocul de-a morala a fost (și este, în continuare!) un joc cinic. Ana Blandiana e unul din creatorii care și-au asumat reflex estetica, înțelegînd că e singura cale onestă de-a se realiza printr-o disociere atît față de odiosul "realism-socialist", cît și față de feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a fi o retorică uscat moralizatoare, o
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
Nici coana Lenuța, nevastă-sa, nu era acasă, mai în vârstă e decât Mitică cu douăzeci de ani. O cucoană bătrână din Costanța, văduvă, lipită de el, trăind cu el, ținându-l sub papuc, ca pe un bețiv adus pe calea cea bună, - exagerat de bună, glumea Sisi, sătulă de parabolele lui Mitică, influențat de coana Lenuța, sectantă, pocăită - se vede că era plecată în centru după ațele, sforile interminabilelor ei broderii. Sisi fiind și ea plecată la Menaru, să pregătească
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
von Dr. Friederich Beck, München, 1862". Cufundat în cugete se pune la masă, apucă o peană și pe foaia albă din această carte scrie următoarele: Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragoșin. M. G. Eminescu din Ipotești: Dacă vreodată, în lunga-ți cale...", o poezie-dedicație, reprodusă în edițiile critice Eminescu (Perpessicius, D. Murărașu, Gh. Bulgăr), una din puținele dovezi materiale ale trecerii poetului prin orașul de la îmbinarea Târnavelor. Tot un manual de poetică, un fel de "inițiere în poetică" cu foarte docte referiri
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit? A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor, toate speranțele puse în scrisul său de veteranii condeiului? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, autorul în cauză are o singură cale: să publice, în aceeași carte, eșantioane semnificative din textele scrise și, eventual, publicate, de la începutul carierei pînă astăzi. Exact o astfel de carte este Scrieri de plăcere (titlu oarecum inadecvat, mai toate textele volumului fiind scrise pentru a fi publicate
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
în intervalul ianuarie 1939-aprilie 1942 în doar treisprezece numere fizice (lunare sau combinate), nu s-a putut vorbi sau scrie până în 1990, nu atât datorită programului ei, străin de orice extremism, cât datorită faptului că liderul grupării, Vintilă Horia, alesese calea exilului (rămăsese în 1945 în Italia, emigrase în 1948 în Argentina și se stabilise din 1953 la Madrid). Așa se face că sintezele de istorie literară dinainte de 1990 nu o pomenesc, nici Ov. S. Crohmălniceanu, nici Al. Piru, nici alți
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
Gulag. Nu m-a interesat". De ce? Lipsă de curiozitate afectivă și intelectuală, de imaginație? Povestea cu cămașa? Cîte ceva din toate? A izbi fără preget în zidul ignoranței reciproce încercînd a te pune în locul "celuilalt", iată după părerea mea singura cale de înlăturare a ideilor preconcepute, a intoleranței și a lipsei unei comunicări interetnice reale. Eu, ca fetiță, am purtat în �42-'43 steaua galbenă și am mîncat bătaie de la tinerii huligani din grădina publică, pe cînd treceam pe acolo, ca să
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
sa a fost înființat un Institut pentru studierea Revoluției. Mi se pare ridicol ca la 15 ani de la cele petrecute să inventezi un institut care să ia Revoluția la puricat. Ce l-a împiedicat pe dl Iliescu să pună la cale această afacere cu trecutul pe vremea cînd opinia publică era interesată de soarta teroriștilor? Probabil că fostul președinte a avut această idee, văzînd de cît interes se bucură serialul despre Revoluție publicat de Jurnalul național. Dacă la timpul potrivit comisiile
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]