2,791 matches
-
la distrugerea satului romanesc etc...., dar am să amintesc câteva scene de un dramatism întâlnit numai în operele unor mari scriitori. Eroul principal Toma Nucșoreanu (Toma Arnăuțoiu) se dovedește un comandat atașat grupului de partizani, apărător al regulamentelor (militare) impuse camarazilor, dar și un iubitor de oameni, oferind celor neajutorați, alimente și haine. Este un luptător tenace, fără a ceda în fața vicisitudinilor vremii din munți (fie iarnă, fie vară) și, mai ales nenorocirilor care sau abătut peste grupul ,,Haiducii Muscelului” și
JERBE DE FLORI PENTRU EROI NEMURITORI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358083_a_359412]
-
știam, îmi răspunsese tata, zicea că era moldovean, de lângă Tecuci, nu-i plăcea să vorbească despre sine, era un om necăjit, fără familie, ceva mai în vârstă, de aceea l-au și trecut ordonanță, că nu prea făcea față ... Un camarad ofițer mi-a spus: Fă-ți pomană și ia-l la tine, că e prea bătrân pentru front. Eu nu aveam om, ordonanța mea dinainte, un evreu, și-a luat tălpășița imediat ce Antonescu a ordonat demobilizarea tuturor evreilor din armata
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
asistentul său. Ei nu și nu, să le mărturisesc ce misiune avusesem, imposibil să nu mi se fi încredințat vreo misiune!... În timpul convorbirii noastre în tren, domnul Magda îmi mai spusese că nu puțini îl bănuiau pe tata, dintre foștii camarazi, de legături oculte cu străinătatea. Nu te superi că ți-o zic, adăugase, bătându-mă cu prietenie pe umăr. De aceea nu-l arestaseră, își tot dădeau ăștia cu presupusul, îmi dezvăluia în continuare interlocutorul meu ocazional, că era bine
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
de pătimitori <>, revistă de atitudine creștin-românească. În volumul I al „Răstignirilor ascunse”, luptătorul-erou Petru Baciu mărturisește povara și destinul atâtor milenii de încercări ale Neamului dacoromân concentrate în cel mai diabolic secol, al omenirii, veacul XX, în care lui și camarazilor săi li s-au mutilat sufletul, li s-au schingiuit și frânt trupul, li s-au impus pervertirea conștiinței, li s-au asaltat credința, li s-au asediat nădejdea, li s-au alterat trăirea, li s-au zguduit din temelii
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
a biruinței spirituale rezemată cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ și ne-ngropam martirii camarazi. Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni/ Când tulnicele sunau jale pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni. Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri/ Cu
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
care vor fi recuperați. FRATELE GHIȚĂ (BALADA SOLDATULUI ANTISOVIETIC) MOTTO: În hruba noastră - zisă „Singapore”- O navă eșuată-n bulevard - Ne-am petrecut, damnați, atâtea ore Cu pâlnia lui Bachus pe stindard ! TUDOR GEORGE Venise de pe front alături de colonelul Bardac, camaradul său de arme, de care n-avea să se despartă nici un moment, cărând în spate un cazan de la bucătăria ambulantă, pe care-l aruncase peste gard, continuându-și drumul în cadența soldaților sovietici, plecând în cealaltă parte sfâșiată a țării
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
până la sfârșitul vieții singura tresărire sentimentală pornită din hainul său suflet. Fusese luat prizonier, avea să povestească mai târziu, și trimis prin îndepărtata Siberie, de unde era puțin probabil să se fi mai întors dacă nu s-ar fi înrolat, alături de camaradul său, în celebra divizie. Îngrijorată de soarta fiului, biata lui mamă, obișnuia să ofteze: Ghiță! Ghiță! Nu mai trage mama nici o nădejde. Pe unde-oi fi zăcând tu, mamă, acuma?! suspina cu o scrisoare mototolită-n pumn, căzând în genunchi
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
pe care-l cărase-n spate, aruncându-l peste gard, fără să schimbe un cuvânt cu ai săi, continuându-și drumul în cadența soldaților sovietici, plecând alături de colonelul Bardac în cealaltă parte a țării. Așadar, fratele Ghiță, cum îi zicea camaradul său dea arme, nu murise. Fusese luat prizonier, alături de vechiul său prieten, și trimis prin îndepărtata Siberie, de parcă ar fi reconstituit lungul drum al mătăsii pe care Marco Polo îl parcursese în lungile sale călătorii. Din tot ce avea să
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
maioru” pe slujitorul Mântuitorului. - Ei... nici așa, oi avea eu greșelile mele, dar să fac și asemenea pariuri... nu mi-ar ierta-o bunul Dumnezeu. - Zău că-mi placi, drag părinte! Nu sfinția ta spune să ne iubim aproapele?... - Stimate camarad, (își adusese aminte că și el făcuse armata într-un regiment de cavalerie de la Sibiu, înainte de-a se înscrie la seminarul teologic) Biblia spune să-ți iubești aproapele, dar să nu te dai pe mâna Satanei și să tregi
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
imaginația, deveneam însoțitorii bolidului ce arunca jerbe de foc imense și, în momentul lovirii obiectului intrus în spațiul interzis, apăsam pe butonul roșu, să declanșeze explozia chiar în momentul când intram în corpul avionului vrăjmaș. Vedeam cu ochii deschiși pe camarazii noștri care iradiau de bucurie și ne strângeau mâinile felicitându-ne pentru sucesul obținut, iar „truditorii din uzine și de pe ogoare” ne vor mulțumi că-i apărăm, ca să poată munci în pace. Cu aceste gânduri înălțătoare ne-am îmbarcat imediat
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
călcam pe bocanci unii pe alții, au venit niște "Ziluri" cu coviltir, peste care îi pusese dracu' să tragă prelate cauciucate, prin care nu pătrundea nici-o adiere de vânt. Cum soldatul se descurcă în aer, sub apă și pe uscat, camaradul Burcuș Ion a reușit să desfacă sfoara care prindea prelata de oblonul din spatele cabinei, a ridicat-o suficient de sus încât ne-am bucurat de-o ventilație dumnezeiască. După câțiva kilometri parcurși ne-am mai revenit din toropeală, fiindcă la
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
mine, el râde... nu, Pușca taci, tiho... de țe, ai Kalașnikov?!... Am înghețat, nu știam ce să-i spun căpitanului, dar cum nici dumnealui nu prea intra în biserică, i-a zâmbit și l-a salutat ca pe un vechi camarad. - Salut drace! Ce faci? - Marine, Drace, ce faci eu? Cine Drace, Marine? - Tu, Vania. - Bine, bine Drace... și se bătea cu mâna pe piept ca semn că-i apreciat de căpitantul nostru de la bateria SCIT. După ce a plecat căpitanul Pușcă
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
ceafă, că m-am cutremurat. „Acești comandanți îi felicită pe bieții soldați în numele păcii, îi încurajează să lupte până la victoria finală, dar ei nu merg pe front, nu sunt dezbrăcați și descălțați, nu suferă de foame, pe când ei (dragii noștri camarazi) vor înfrunta moartea, și câți dintre ei se vor bucura de viață? De când a fost lumea, războaiele nu au încetat... iar ce-mi văd ochii este un experiment diabolic pus în slujba unei ideologii false. Luptă pentru pace?! N-ar
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Dar cum tinerețea e făcută să nu prea țină mult supărarea, nu știu ce mă apucă, tocmai când treceau niște celoveci pe lângă noi, iau poziția de drepți, arunc mâna în sus și strig din toți plămânii: „Hai hup, hă-hu, hăp!” Cei doi camarazi au luat și ei poziția mutului, și-au pus mâinile în dreptul inimii, ca apoi să izbucnească într-un hohot de râs că nu se mai puteau opri, manifestare ce le-a atras atenția tovarășilor care ne priveau uimiți. A doua
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
A doua zi, de unde dracului au știut că noi am fost, ne-a chemat colonelul Comorod Iorgu și ne-a spus, că prin comportamentul nostru, care nu face cinste unui soldat român într-o misiune de luptă, am adus jigniri camarazilor vietnamezi care dau bătălii cu arma în mână, înfruntând dușmanul cotropitor, pentru salvgardarea păcii. Că vezi... c-o fi una, c-o fi alta, că n-am râs de camarazii noștri vietnamezi, ba că n-am fost noi, și tot
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
soldat român într-o misiune de luptă, am adus jigniri camarazilor vietnamezi care dau bătălii cu arma în mână, înfruntând dușmanul cotropitor, pentru salvgardarea păcii. Că vezi... c-o fi una, c-o fi alta, că n-am râs de camarazii noștri vietnamezi, ba că n-am fost noi, și tot felul de scuze inventive (unele mai deocheate decât altele), pe care nici nouă nu ne venea să le credem, am tot pledat pentru nevinovăție, dar unde-i ordin, nu-i
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
aud cum răgea „magaoia”, scotea un urlet sinistru. - ALARMĂ!!!... a strigat ofițerul gărzii. Ușa arestului s-a deschis brusc și am fost împinși afară ca niște saci de cartofi. Acum aveau nevoie de noi, vezi Doamne, nu mai jignisem onoarea camarazilor... În câteva minute eram echipați și alergam spre stația de căutare și indicarea țintelor SCIT, iar alți colegi care ne tăiau calea fugeau și ei de le scăpărau tocurile bocancilor la bateriile de lansare a rachetelor, spre punctul central de
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
trecut un timp în care doar mama a aflat de durerea fetei dar nu au spus un cuvânt tatălui care oricum, nu ar fi înțeles-o. Trecuse un an. A venit în vizită un vechi și bun prieten al tatălui, camarad de arme, apoi asociat în afaceri, și mai mult, cândva un admirator înfocat al mamei ei. Când a aflat că se îndrăgostise de tata preferându-l, a dispărut pentru un timp spre a se consola în durerea lui și ca
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
acasă. De pe câmpul de luptă se-audvești triste, rușii s-au întărit și se pare că încep mareaofensivă...Nemții trimit întărituri, ne-au băgat pe noi pe linia întâi,hoții...Mor oamenii nevinovați aici, tată și mamă...am văzut ieri un camarad cum a căzut un brand pe el și l-a făcut țăndări...În război azi ești, mâine nu mai ești... Când am plecat de acasă, am lăsat în ladă un lănțic de aur pentru fetița mea cu un medalion în
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
și să-ți refaci viața, dar ai grijă de micuță...> Moșneagul începu să plângă. Își scoase tabacherea din sân, își frecă o țigare din ziar, o aprinse și începu să pufăie. -Și acum să-ți citesc o scrisoare de la un camarad al lui care a scăpat din încleștarea de la Cotul Donului: < Dragă domnuleAndrei, eu am trăit ultimele clipe ale vieții lângă feciorul dumneavoastră. Era în ajun de Crăciun, l-am întâlnit cu niște bobine la spinare, întindea firele telefonice să facă
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
ne mai încălzeam și noi...Pe la ora zece, aterizează un avion românesc și din el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură și țurțurii gerului se lăsaseră pe bărbia lui în jos... De-abia mai putea să mai vorbească. <Camarazi, strigă el într-o pâlnie cu vocea lui scăzută, apropiați-vă, camarazi!> Noi ne-am strâns pe lângă el să ascultăm ce ne spune. Peste tot erau căruțe, cai, tunuri, arme...Le-am lăsat, dracului să vedem ce ordine mai primim
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
și din el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură și țurțurii gerului se lăsaseră pe bărbia lui în jos... De-abia mai putea să mai vorbească. <Camarazi, strigă el într-o pâlnie cu vocea lui scăzută, apropiați-vă, camarazi!> Noi ne-am strâns pe lângă el să ascultăm ce ne spune. Peste tot erau căruțe, cai, tunuri, arme...Le-am lăsat, dracului să vedem ce ordine mai primim...Stăteam acolo în acea vale și nu mai știam pe ce lume
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
se acorda asistența medicală necesară obligatoriuîn astfel de situații delicate. Prefera să nu se mai gândească la ghinionistul tată. Ieșise dintre casele satului Secăria, așa că își iuți pașii spre tăpșanul ce adăpostea stâna lui Miron, prietenul său din copilărie și camaradul de arme din timpul războiului, când evenimentele i-au purtat până pe la Cotul Donului, de unde a început retragerea trupelor românești, împinse de armata sovietică mereu în ofensivă. Se zvonea pe front că la București se negociază întoarcerea armelor împotriva nemților
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
greu. Nu știa el că, la vremea aceea, învățătoarea nu avea voie să lase repetenți la sfârșit de an! În ultimul an de liceu, Gabriel a scăpat de naveta chinuitoare. Vasile a descoperit că are un cunoscut în capitală, fost camarad de militărie. Nu știa precis cu ce se ocupă, dar i‑a promis că rezolvă el problema. Și a rezolvat‑o chiar în prima zi de școală, pentru un sac de făină și câțiva pui, asigurând cazarea copilului la un
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
De aceea, dintotdeauna, printre ostașii plecați la luptă, unii dezertează. Și-ar fi fost mult mai mulți aceștia dacă fricii de moarte în luptă nu i s-ar fi opus frica de moarte în fața plutonului de execuție, alcătuit din propriii camarazi. *** Unul din sătenii noștri, povestesc cu oarece nehotărâre bătrânii satului, trecut binișor de vârsta cătăniei, a fost mobilizat și el prin '41. Cel chemat la oaste, Gheorghe Dinvale, odată ieșit pe poartă, avea mică nădejde să-și mai poată strânge
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]