1,329 matches
-
cochetăriile!“). Cât de mult o iubeam eu pe „femeia fatală“ a Cotuțeștilor (habar n-aveam, firește, de „rătăcirile“ ei, iar dacă aș fi avut habar, poate că aș fi iubit-o - atunci - și mai mult) se vede și din împrejurarea candidă că, îndată ce a rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cum nu aveam, de fapt, cui să mă adresez, căci nu cunoșteam „autorități“, am cerut audiență la comandantul organizației studențești, un ins dur, cu pistrui deloc încurajatori pe față, ca să spun așa, deși probabil pistruii erau atributul lui cel mai candid, relatându-i cele întâmplate, însoțind relatarea mea de date precise, de numele răufăcătorilor: m-a țintit cu priviri reci, tranșante și m-a sfătuit cu glas aproape amenințător să nu mă mai amestec unde nu-mi fierbe oala. Îmi venea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din acele grupări restrânse (mici societăți) care sunt unite prin legături afective și care se retrag în izolare, ignorând realitatea din jurul lor, chiar cu riscul cvasiutopiei acestor sihăstrii și năzuințe. E frumos să se întâmple ca în Educație sentimentală, în Candid, în Noua Eloiză sau ca în Paul și Virginia, am rămâne însă la nivelul emoției și entuziasmului, la excesul de sentimentalism care nu mai dă bine, mai ales într-o lume prost construită, dezamăgitoare. Mă întorc la spațiul meu pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lentoare extremă, sunt generate prin elipse, repetiții, prelungiri ale sunetelor etc. Conversația marchează incomunicarea, singurul dialog posibil fiind între narator (dublul creatorului) și personaje: „Și înainte chiar de a începe să cobori, tu te retragi, dispari treptat în surâsul vostru candid și obscen, eternitatea voastră rușinoasă și îmbietoare, marea voastră putere, începutul nostru, răutatea și răbdarea voastră invincibila (...)” Românul este savuros prin artă descrierii, Nicolae Manolescu descoperind aici o imaginație „ a concretului greu egalabila” Paul George vede în George Bălăiță Poetul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
asupra Providenței. Providența e misterioasă și arbitrară, e absurd și impios să o judecăm după criteriile noastre de echitate. Cel mai teribil și adevărat tratat asupra fericirii e Cartea lui Iov. Un perfect apendice profan la Cartea lui Iov e Candide. De asemenea și Jurnalul fericirii. În Jurnalul fericirii nu apare nici un cuplu ca atare. Steinhardt nu a avut parte de asta. Dar la 48 de ani s-a cununat cu pușcăria. Pe urmă s-a călugărit. În Cartea lui Iov
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și Gheorghiu-Dej. Apoi exilul, precaritatea vieții materiale, munca, în special cea în domeniul aviației civile, dar și cea mult mai puțin afecționată de agent de bursă sau cea de mic cultivator cu clientelă redusă (ca ̀ în episodul final din Candide al lui Voltaire). Viața extrem de austeră („amuzamentele, frivolitățile erau pentru alții”, spune regele într-un loc). Regele ̀ în exil și familia lui nu-și puteau permite decât o rezervă îndoliată de-a lungul deceniilor ce treceau peste poporul român
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
odinioară, experiențele vieții mele, meditația m-au apropiat progresiv (nu fulgerător, nu printr o abruptă revelație) de reprezentarea unei instanțe transcendentale. Fără a-mi repudia câtuși de puțin reperele fundamentale ale formației mele, Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire, cât Candide), am înțeles lucruri care-mi erau înainte mai mult ori mai puțin îndepărtate sau chiar indiferente. Nu aici e locul să evoc etapele acestei reevaluări și întoarceri la izvorul divin al vieții. Destul că, într-un sfârșit de septembrie, la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și brutal spulberate, fără nici o putință de resemnare, „senină” sau nu ; se vede asta din gravitatea și vehemența poetului (a „discursului”, cum se zice azi și cum, aici, se și nimerește). El își păstrase până târziu o credință semeață și candidă în triumful poeziei (cu P mare), al artei, al moralei greierului. Arbora credința aceasta ca un panaș, așa cum arbora Don Quijote credința în triumful cavalerismului rătăcitor, în frumusețea Dulcineei și în „istoricitatea” lui Amadis de Gaula. Dar poate că, totuși, „formica
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în Univers (cele două energii complementare, Yin și Yang). Frunzele și florile de lotus nu sunt murdărite de noroi. Prin comparație cu ea, omul se lasă influențat de mediul în care se naște și crește. Similar, asocierii dintre noroi și candida floare de lotus, „binele” și „răul” există împreună și într-o societate. Lotusul este unic, întrucât are flori și semințe în același timp. Oamenii admiră floarea, uitând că ea crește din semințe mici... Oamenii mai uită că faptele ( mici sau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
trecut ceva timp pînă am sărutat-o, dar, o dată începutul făcut, am ținut-o numai în mol făieli. Nu ne mai păsa că pierduserăm ritmul, dar ne bălăngăneam, în virtutea inerției, în continuare. Cînd s-a terminat piesa, am întrebat-o, candid : „Să fac patul ?“. Era vreo cinci după-amiaza și nici măcar nu se înserase. Tipa a încuviințat și eu am scos așter nuturile apretate (avusesem grijă să le schimb de dinainte), am desfăcut canapeaua, am întins cear șaful cu migală, am pus
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la cutia de scrisori și am găsit scrisoarea ta no. 8, care a făcut numai 7 zile. E delicioasă scrisoarea ta, micul meu vârtej! Evocatoare, caldă. Nu știu de unde îmi vine fragmentul acesta: „Heureux celui, ma fille, qui te conduira, candide et rougissante, au seuil de sa maison“. După factură, pare-mi-se, e din Herman și Dorothea lui Goethe, în versiunea franceză. Vreau să mă adun; sunt împrăștiată și răvășită: viața, bucuria de a te simți trăind, chiar pentru bucuria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Luminile Capricornului, București, 1983; Ultime eseuri, București, 1985. Traduceri: Joseph von Eichendorff, Din amintirile unui pierde-vară, pref. trad., București, 1946; Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, introd. trad., București, 1946 (în colaborare cu Mihai Calmâc), Hagi Murad, București, 1947; Voltaire, Candide sau optimistul, București, 1947. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, Ion Biberi, „Proces”, F, 1935, 2; Constantinescu, Scrieri, I, 229-239; Cioculescu, Aspecte, 291-293; Streinu, Pagini, V, 250-252; G. Călinescu, Ion Biberi, „Thanatos”, ALA, 1936, 812, 814, 818; Mircea Eliade, O carte despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
care mai trăia Încă! -, dar și cu propriile opinii ale criticului și teoreticianului Matei Călinescu exprimate și susținute public cu bogate și pertinente argumente. Opuse și multor declarații pe care i le făcea lui Nichita când acesta, cu aerul său candid și blând Înfăcărat, ne citea ultimele sale producții, declarații care Îl Încurajau pe poet, expus de la Început, el și poezia sa, nu puținor atacuri perfide, cel mai adesea, și care, ca și mine, avea nemăsurata ambiție - paranoica ambiție, vor zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spunem, dar și un semn că sunt „Încă tânăr”, că pot reacționa ca un organism neuzat de timp față de experiențe și trăiri plenitudinare, de vârf. Că Încă nu am ajuns „să-mi fie frică!” și pot privi cu o anume candidă curiozitate În unghere ale realului ce se luminează brusc. Sau, pe dos, dacă vreți și dacă un mărunt zâmbet sarcastic vă mișcă buzele - ei, da, bine, să zicem că... nu mi-e frică de „demonul nebuniei”, un musafir oarecum previzibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar o bună lecție asupra oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și hâdă”, eram de fapt un răsfățat al sorții: ea mă arunca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bărbat? Puțin probabil. Și-atunci, în absența comparației, mai poate fi înțeleasă, cum vrea el, cealaltă „poezie a lucrurilor”? *Dimineață, la serviciu, am adnotat ultima cuvîntare a Tovarășului cu următorul citat din Voltaire: „- Ce înseamnă optimism?, întreabă Cacambo. - Vai!, spuse Candid, înseamnă să afirmi cu înverșunare că toate sînt bune atunci cînd îți merge rău”. După-amiază, acasă, am adăugat și prima parte a unei reflecții a lui Bernanos pe aceeași temă: „L’optimiste est un imbécile heureuxî” *„De la o vreme - mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este secolul lui Voltaire; iar ca scriitor, a înnoit toate genurile, nu puține, pe care le-a cultivat: tragedii ăŒdip, Semiramida, Zaira, Tancred, Sciții), epopei ăHenriada, Fecioara din Orléans), poemul filozofic ăPoem despre dezastrul din Lisabona) și povestirea filozofică ăZadig, Candid, Naivul, Prințesa din Babilon); a elaborat și un Dicționar filozofic. Importantă este și opera sa de istoric și de gânditor asupra istoriei: Secolul lui Ludovic al XVI-lea, Istoria lui Carol al XII-lea, Istoria Rusiei sub Petru cel Mare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
funcționat la această școală la început au fost cantorii bisericești, menționăm dintre ei pe Tănase zis al lui Hont din Porumbacul de Jos, Gheorghe Stoica al lui Ghiță al Grecului, Ion Halmaghi al lui Bucur, Ion G. Vodă al Dinului, Candid I. Hălmaghi, Nicolae Budac, Matei Grovu, toți din Oprea, apoi Nicolae Tarcea și Ion Stoica din Streza. Primul învățător atestat la nivelul cerut atunci, a fost Pavel Monea, instalat în funcție la 3 octombrie de însuși Arhiepiscopul și Mitropolitul Românilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sărbătorilor, mi am zis că, măcar acum, trebuie să fiu conciliant, amabil, pozitiv. Dacă am scris până și lemnoșenia cu „pătrunsul“, înseamnă că sunt pe drumul cel bun. În această perioadă binecuvântată a anului, îmi propun să fiu un mielușel candid, care să behăie admirativ la toate realitățile înconjurătoare. Destul că tot anul strâmb din nas la felurite lucruri, e cazul să mai și văd viața prin ochelari cu lentile roz. De exemplu, mă voi uita cu evlavie la emisiunea în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Enigmele unui papă istoric“. Bineînțeles că nu era vorba de nici o enigmă și că discuția era cu totul bleagă și răsuflată. Radu Vasile povestea, sfătos, cum e cu catolicismul, iar Cristoiu era în postura de Gâgă care articula, gângav, întrebări candide și propoziții scurte și exclamative. „Ia spuneți, domnu’ Radu Va sile, că dumneavostră sunteți catolic, cum e la catolici nu știu ce chestie?“ (Domnu’ Radu Vasile era pe rând, în gura lui Ion Cristoiu, „domnu’ prim-ministru“, dar și „un mare și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
emisiunii. Și când spunea că schimbarea bruscă de tabere - pe care a practicato mai tot timpul - se datorează faptului că e un sentimental, nu un jurnalist (de altfel, de fiecare dată când îl punea Turcescu în încurcătură, el se eschiva candid: „Nu vam spus că nu sunt jurnalist?“ - deși la un moment dat ia scăpat: „Suntem amândoi gazetari, nu?“). Adorabil a fost și când a spus că „domnul Traian Băsescu nu mai e la putere, e în Opoziție“ și că „este
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
exiști. Nu mai vorbesc de polițistul care tea prins că ai depășit viteza regulamentară; în momentul în care vei coborî, ușor, geamul mașinii frumoase în care te afli, el se va transforma din cerber în copilaș neajutorat și va gânguri candid, cerânduți un autograf. Prin urmare, oamenii muncii de la orașe și sate, țărani, intelectuali și de alte naționalități visează toți în secret să apară la televizor. Oamenii simpli acceptă săși pună viața pe tapet, săși spele rufele în public, pentru a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
beatitudo) și noroc (luck, fortuna), în timp ce în germană se folosește Glück în ambele cazuri. Probabil că o serie de întâmplări fericite pot determina o viață fericită? Și pentru mine fericirea momentului este importantă: o dimineață în care soarele luminează peisajul candid de zăpadă sau dacă cineva mi-a zis ceva frumos, a manifestat un gest de prietenie față de mine, sau dacă am reușit eu însumi să fac bucuros pe cineva. Zilnic, o fericire cât de mică. Dar nimeni nu poate să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
posibile se stinsese, după doar cincizeci de ani de la publicarea operei: pe 1 noiembrie 1755, în seara Solemnității Tuturor Sfinților, pământul se cutremurase la Lisabona, iar numărul victimelor ajunsese zece mii. Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
imaginea, fără presiunea asteptării marilor creații de fiecare dată, ceea ce i-a dat libertatea de a fi ea însăși.... vulcanică, asemenea Dragăi Olteanu, subtilă, ca Mariana Mihuț, fină, ca Valeria Seciu, cu hazul special al Tamarei Buciuceanu... bună, generoasă, onestă, candidă, daruită, dedicată și loială profesiei, familiei, prietenilor, cauzelor care îi ieșeau în cale... ca Ada... ... cât de frumos spunea versuri, ce tulburător cânta ... ... valoarea nu are întotdeauna corespondent în notorietate. Valoarea autentică este mai puțin cunoscută sau recunoscută. Astăzi... Vorbesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]