1,317 matches
-
lipsește nici din acest volum, autorul aducând din nou în discuție situația literaturii comparate, „criza teatrului”, aplicând apoi aceste concepte la autori mai vechi sau mai noi, pe care îi reinterpretează, cu accentul în principal pe personaj (Falstaff, Don Juan, Candide, dar și Chirița). Extinderea ariei comparatiste va fi și mai vizibilă în volumul Introducere în literatura clasică europeană (1978), în care C. observă dificultatea unei caracterizări sintetice a fenomenului clasic, dată în primul rând de diversitatea modalităților acestuia, precum și de
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face candid, ci saturată de lecturi, biograficul și livrescul având funcție anamnetică. Din mărturisirea afinităților esențiale, adevărate prezențe formative („Zeii ficși”), nu lipsește G. Bacovia, în descendența căruia se situează C., deși îl deosebesc de bacovianism gesticulația amplă și încrederea în puterea
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
clipa” - Cântec din fluier) li se găsește alinare în „experiența naivității” (Emil Cioran) și a imanenței divinului. Iubirea și nunta, universul gospodăriei, paradis terestru în mic, proliferarea de roade („Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei./ Dumnezeiește.”) transcriu un rit al sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice, fără moarte (Înviere, Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
unor scheme, trădează convingeri, obsesii ale autorului. Ele nu se ridică la o filosofie a vieții și a tainei, ca la M. Sadoveanu, cel din povestiri, model atât sub raportul lumii evocate, cât și al stilului. Apariții fragile, suflete necăjite, candide, personajele lui B. sunt dezarmate, incapabile să se apere, chiar dacă realizează distanța dintre iluzii și josnicia vieții. Prin bătrâni slăbiți și oropsiți (Mătușa Anița), prin nebunul cu ochii curați (Lefter) și cățelul chinuit (Mutul), prin cruzimea inconștientă (Nepotul), autorul urmărea
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
un final halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune când candidă, când înfricoșată. Decorul e de asemenea expresionist, dar deformarea liniei nu merge până la grotesc și caricatural, ci are o grație naivă, chagalliană. Oameni și lucruri intră parcă sub puterea luminii de lună și a muzicii, într-o stare de levitație
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Ursuleanu, Virgil Birou, LCF, 1966, 37; Pavel Bellu, Virgil Birou, TR, 1968, 19; Nicolae Ciobanu, Virgil Birou, O, 1968, 5; Țirioi, Premise, 53, 58-61, 95-103, 109-111; Popa, Dicționar (1977), 85; Ungureanu, Imediata, I, 67-97, 192-193; Pavel Bellu, Virgil Birou - uriașul candid, O, 1981, 33; Mihai Alexandru, Virgil Birou în memoria urmașilor, O, 1982, 23; Nicolae Țirioi, Virgil Birou și viața artistică din Banat, O, 1983, 21; Timotei Jurca, Un roman nedreptățit - „Lume fără cer” de Virgil Birou, O, 1986, 52; Ion
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
atunci (arunc-]amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară Se uita prin spărtura a bolții la steaua care zboară Pe țărmul lumei moarte... Eu auria speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și las-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. {EminescuOpVIII 168} dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noapte-i o-nsenină. Ș-atunci arunc-amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară, Prin bolta spartă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împărțit, mai ierarhizat decît un teritoriu lingvistic efectiv. Orice act de vorbire se naște sclav al suportului său, al sintaxei, al instituțiilor, al depozitarilor săi. Istoricii iezuiți din Paraguay i-au inspirat lui Voltaire ideea de a-l trimite pe Candid să se vindece de naivitate în "străvechea patrie a incașilor", însă nu toți etnologii întorși din Paraguay au avut această șansă. Regretatul Pierre Clastres scria, invocînd cîntecele sacre ale indienilor guarani: "Zeul lor cel mare, Namandu, apare din tenebre și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
52, 131 Budé, Guillaume 208, 210 Buonarroti, Philippe 269, 270 Burdeau, Georges 310 C Cabanis, Georges 238 Cabet, Étienne 284 Cain 252 Calvet, J. 337 nota 1 Calvin, Jean 37, 103, 208, 361 Campanella, Tommaso 205, 341 Camus, Albert 287 Candid 350 Canguilhem, Georges 28 Carneiro, Paulo 39 Carol al V-lea 46, 255 Carol al IX-lea 333 Carol cel Mare 156 Carrel, Alexis 147, 148 Casanova, Giovanni Giaccomo 244 Castro, Fidel 195, 197, 198, 268, 362 Caterina din Sienna
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A admira opere mari sau oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în definitivă uitare cel târziu odată cu decesul propriu-zis. Dar există și morți literare parțiale. Același Voltaire pe care-l pomeneam adineaori ar fi desigur foarte mirat dacă ar putea să afle că el continuă să existe în conștiința secolelor cu Candide, Zadig, L’ingénu și celelalte „romane” filozofice sau cu scrisorile din Anglia, dar că Mérope, Zaïre, Mahomet etc. sunt definitiv îngropate și nu le mai citesc nici măcar specialiștii. Nu de soarta postumă și de fluctuațiile de cotă ale marilor scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ascuțit și clar, prin virulența opoziției contra autorității dogmatice, prin mobilitatea și prolificitatea intelectuală și prin intratabila conștiință justițiară. Dar a fost pe lângă acestea și un poligraf neobosit, din a cărui imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și povestiri filozofice, Dicționarul filozofic, poate și Secolul lui Louis XIV și mai ales ceea ce s-a numit „spirit voltairian”, scânteietoare formă a incredulității, salutar antidot la prostia intolerantă și coercitivă. Nietzsche l-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trebuie, problema optimismului. Unii cred că a fi marxist înseamnă a fi negreșit optimist. Marxismul are o viziune optimistă ca finalitate, ca încredere în forța rațiunii, nicidecum el nu poate admite o teză ca aceea de care râdea Voltaire în Candide, „totul este cât se poate de bine, în cea mai bună lume posibilă”. Un atare optimism tămâietor și satisfăcut e retrograd, e mincinos și e laș. Or, marxismul, socialismul, revoluția presupun, neapărat și esențial, luciditate, adevăr și curaj. A-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că eu sugerez iubirea împotriva naturii ca remediu pentru problema avortului, ca și cum ar spune că eu sugerez folosirea uleiului de arahide pentru a rezolva problema crizei economice sau folosirea limbii esperanto pentru a rezolva problema limbii. Mă rog, Natalia este candidă. Dar nici un fel de candoare nu poate justifica lipsa de informație. Este adevărat că, dacă Natalia m-a luat drept unul ce crede în soluția uleiului de arahide sau a limbii esperanto, înseamnă că eu, în cei douăzeci de ani
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că este, cel puțin ad litteram, de acord cu mine, adică este împotriva formelor retorice de luptă pentru legalizarea avortului și că este așadar, în cazul acesta, la fel ca și mine, de partea comuniștilor, și nu a radicalilor. În candida sa intervenție, Natalia face o semnificativă nelegiuire lingvistică (este o scriitoare, ceea ce înseamnă că pentru ea această temă este pertinentă fără restricții). Ea folosește, referindu-se la raportul homosexual, adjectivul murdar, adică adjectivul folosit mereu, sistematic, mecanic în articolele canaliilor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de altfel, cititorul îl cunoaște. Așadar, mai mult decât să explice o condiție umană - cu vocația și dăruirea sa -, Comisso vrea s-o reafirme. Există în acest lucru o prevaricațiune care ar fi oarecum huliganică dacă n-ar fi perfect candidă. Dar Comisso poate s-a temut întotdeauna că nu are documentele destul de în regulă pentru a fi un adevărat scriitor recunoscut universal, chiar și în termenii cei mai convenționali. Poate îl teroriza marginalitatea sa. De aici, poate, acea atitudine arogantă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
decât momentan și înșelător. În poemul Singur-lună, îndrăgostitul pătimește „singur-lună”, deoarece „mai lipsea cineva/ ca să fim doi”, zice el deja ghiduș-dramatic. Dar singurătatea, luna, poezia toamnei/ Doamnei se lovesc de clișeele ucigașe, drept care poate fi văzut cabrându-se teribil și candid întru sugrumarea din față a mitului: „Ei bine, dacă vreți cu tot dinadinsul,/nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e lună - nu-i nimic... «toate trec, durere sau noroc,/ nimic nu ține viața-n loc», pam-pam!...” etc. În final însă
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
rusă care au fost asociate direct cu operațiunile de interceptare radio ale comunicațiilor Observatorilor. Pe scurt, așa cum spune Wright, MI5 îi supraveghea pe sovieticii care îi supravegheau pe Observatori, care, la rândul lor, îi supravegheau pe sovietici. Wright, Spycatcher: The Candid Autobiography of a Senior Intelligence Officer (Viking, New York, 1987), pp. 52-57, 91-93. 29. Pentru ilustrarea metodelor necesare realizării unei „căsuțe poștale impersonale”, vezi descrierea făcută de John Barron rețelei de spionaj sovietice conduse de John Walker, Breaking the Ring (Houghton
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze pe bătrânul Constantin Cantemir. Ajuns voievod al Moldovei printr-o mare îngăduință („parahorisis”) divină - „poate fi pentru păcatele creștinilor acelui pământ”, se rostește „candid” G. -, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu fusese întâi „herghelegiu”, „apoi lefeciu, apoi și ceauș la steagul spătărescu aici în țară”. Demersurile acestor inepuizabili agenți ai răului sfârșesc lamentabil în eșecuri pilduitoare. Ținta lor, voievodul, descris și proiectat fără șovăire în spațiul
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
îndeosebi cu opere contemporane. A transpus române și povestiri ale unor importanți scriitori, precum Adolfo Bioy Casares și Julio Cortázar (Șotron-Rayuela), Gabriel García Márquez (Toamnă patriarhului, Cronică unei morți anunțate, Despre dragoste și alți demoni, Incredibilă și tristă poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet ș.a.), Arturo Pérez-Reverte (Tabloul flamand), Javier Marías (Românul Oxfordului) și Juan Marsé (Ultimele seri cu Teresa) ori eseuri de Jorge Luis Borges și Luis Cernuda, impunându-se în elită cunoscătorilor și promotorilor literaturii
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
pe zăpadă. Proza scurtă hispano-americană, București, 1995; Alină Diaconu, Noapte bună, domnule profesor!, București, 1995; Gabriel García Márquez, Toamna patriarhului, București, 1996, Cronică unei morți anunțate, București, 1999, Despre dragoste și alți demoni, București, 2000, Incredibilă și tristă poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, București, 2002, Douăsprezece povestiri călătoare, București, 2002; Alexandru Ciorănescu, Principii de literatură comparată, București, 1997; Javier Marías, Inima atât de albă, București, 1998, Românul Oxfordului, București, 1999; Juan Marsé, Ultimele seri cu Teresa
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
și Alex. Ștefănescu, RL, 2000, 9; Catrinel Popa, Miniaturi în proză, RL, 2000, 29; Doina Mandaj, De vorbă cu... Alex. Ștefănescu, „Universul cărții”, 2001, 11-12; Manolescu, Lista, III, 386-390; Petraș, Panorama, 598-599; Popa, Ist. lit., II, 1126; Daniel Cristea-Enache, Un Candide bine făcut, ALA, 2002, 637; Dicț. scriit. rom., IV, 475-477; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 211-214; Tudorel Urian, Turnirul diletanților, RL, 2003, 10; Gheorghe Grigurcu, Dragoste și ginecologie, RL, 2003, 20, 21. A. C.
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
admirația lui E. Lovinescu. Piesă de atmosferă, chiar dacă nu propriu-zis „ibseniană”, cum s-a afirmat, drama mizează pe fascinația ambiguă stârnită de vitalismul - poate cam șarjat, dar cu umbririle sumbru-extatice ale fatalității etc. - al unui personaj masculin „puternic”, ce ignoră candid constrângerile moralității burgheze comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și face o figură mai mult decât onorabilă în contextul dramaturgiei din epocă. Mai des comentată a fost Acolo
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
cam static dobândește ritm și amploare către final, iar actul III continuă tradiția farselor populare vieneze centrate pe un singur personaj. Pentru rolul, vorbit, al șleampătului gardian al "veselei pușcării", Frosch, a fost invitat Horațiu Mălăele - fermecător, cu un umor candid și de bun gust. La Operetă, într-o scenografie (arhitect Theodor Dinulescu) care dovedește eforturi notabile și poate da iluzia unui oarecare belșug, actul I este o comedioară destul de alertă, actul II, mai sărăcuț și prea lungit de balete interminabile
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]