3,861 matches
-
de asigurare, menținere și folosire eficientă a personalului firmei în concordanță cu nevoile organizației și condițiile mediului economic și social în care aceasta funcționează.” (Jalencu, M., 2003) „Managementul resurselor umane este un proces strategic care urmărește crearea satisfacțiilor umane, dezvoltarea capabilităților procesuale de prelucrări în care se implică oamenii, pentru dobândirea avantajului competitiv de către angajatorul forței de muncă.” (Armstrong, M., 2003) Definițiile date managementului resurselor umane prezentate mai sus includ unele diferențe; de cele mai multe ori acestea sunt formale, dar există și
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
un ciclu școlar la altul) - să suporte un astfel de calvar este una dintre cele mai mari perversități ale Învățământului românesc. Cred că procesul de recrutare și selecție a elevilor este unul defectuos, clădit după principiile unei meritocrații abstracte, pe capabilități afișate care nu iau În calcul circumstanțe și evoluții posibile. La nivelul factorilor de decizie, dar și al mentalului unor profesori, se lucrează În continuare cu un model abstract de elev, unul ideal, cel din manualul de psihologie școlară, când
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu dezvoltare umană scazută. Raportul dezvoltării umane al PNUD a prezentat în unii ani și un nou index, denumit "indexul sărăciei umane", un index pentru 77 țări în dezvoltare și un altul pentru 17 țări industriale. Primul măsoară deprivarea de capabilități umane de bază. Al doilea încearcă să măsoare sărăcia umană în lumea industrială, incluzând astfel de variabile ca excluderea din lumea muncii și conexiunile sociale ale acesteia. Că starea de sărăcie umană este un atentat la securitate, națională și internațională
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
care reprezintă 70% din populația lumii primesc numai 10% din fluxurile de investiții directe străine. Țările cel mai puțin dezvoltate, cu 10% din populația lumii, dețin doar 2% din comerțul mondial. În timp ce globalizarea oferă multe oportunități, nu toate țările posedă capabilitatea deplină de a-i folosi avantajele. 5. Problema esențială a globalizării, în noul secol, este extinderea piețelor globale, menținerea avantajelor acestora concomitent cu acordarea de suficient spațiu pentru resursele umane, comunitare și ecologice, asigurând că globalizarea acționează nu doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
am simțit nevoia să elimin multe dintre confuziile care se fac atât în limbajul comun despre bani, cât și în cel de specialitate. Este nevoie să știm mai multe despre bani tocmai pentru a afla în ce măsură putem dezvolta capacitățile și capabilitățile umane în bătălia cu raritatea pe care o invocăm. De aceea această dezbatere are ceva din liniaritatea unui curs destinat studenților, dar, în același timp, are ceva și din neliniaritatea unei dezbateri obișnuite, în care ideile apar, intră în discuție
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
plan social 127. Din acest punct de vedere putem spune că nu există construcție socială care să fie în dezacord cu natura umană și care să fi rezistat în timp. Selecția, conform teoriilor lui Darwin 128 se realizează pe "două capabilități ale naturii variația 129 și ereditatea"130. În prefața la "Originea Speciilor"131, Ștefan Vlăduțescu amintește de trei teorii care ar sta la baza dezbaterii despre originea vieții pe pământ. Este vorba despre teoria creaționistă (care are la baza sa
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
moneda și care-i rămân atașate pe tot parcursul existenței sale, sunt două: funcția de mijloc de schimb și funcția de instrument de cuantificare a valorii mărfurilor. Moneda realizează o unitate între lumea mărfurilor și lumea prețurilor lor. Cele două capabilități, utilități ale monedei, sunt date de cele două funcții ale sale. Funcțiile monedei se manifestă nu prin sine însăși, ci doar prin existența sa ca organ, ca instrument creat, ca extensie a economiei și acțiunii umane. Trebuie să urmărim permanent
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
experiment a eșuat. Și aceasta s-a produs din două motive: primul pentru că nu a respectat dreptul la proprietate, și al doilea, pentru că nu a respectat credința omului în Dumnezeu. În acest sens, banii sunt cei care asigură și cuantifică capabilitățile noastre de a ne implica în ceea ce se cheamă schimbarea lumii în care trăim. Prin bani se recunosc meritele sau se infirmă moduri de a fi, după cum prin bani se realizează și se cuantifică diferențele între oameni. Totuși, în societățile
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
prin resursă umană nu putem înțelege, simplist, ansamblul personalului unei instituții. Cu un același personal o instituție poate concepe, crea și utiliza resurse umane diverse. Resursele umane sunt construcții socioculturale constând din valorizarea (aprecierea, selectarea, ierarhizarea) și valorificarea (utilizarea efectivă) capabilităților reale și virtuale ale salariaților de către manageri în cadrul unor relații sociale (de impunere sau negociere) între manageri și salariați (actuali sau potențiali). În unele cazuri (managementul de tip taylorist), managerii valorizează doar capabilitățile de execuție ale salariaților, în alte cazuri
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
aprecierea, selectarea, ierarhizarea) și valorificarea (utilizarea efectivă) capabilităților reale și virtuale ale salariaților de către manageri în cadrul unor relații sociale (de impunere sau negociere) între manageri și salariați (actuali sau potențiali). În unele cazuri (managementul de tip taylorist), managerii valorizează doar capabilitățile de execuție ale salariaților, în alte cazuri (managementul antropocentric) resursele umane se concep, creează și folosesc pe baza capabilităților intelectuale și sociale superioare (autonomie, responsabilitate, creativitate, cooperare, spirit critic etc.) printr-un proces de negociere între manager și salariat (schema
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de impunere sau negociere) între manageri și salariați (actuali sau potențiali). În unele cazuri (managementul de tip taylorist), managerii valorizează doar capabilitățile de execuție ale salariaților, în alte cazuri (managementul antropocentric) resursele umane se concep, creează și folosesc pe baza capabilităților intelectuale și sociale superioare (autonomie, responsabilitate, creativitate, cooperare, spirit critic etc.) printr-un proces de negociere între manager și salariat (schema 2). Schema 2. Crearea resurselor umane prin negociere În același sens, managementul resurselor umane se transformă în managementul activităților
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care o conducem, de ceea ce ne simțim capabili să punem în practică. Managementul resurselor umane este o disciplină care oferă oportunități pentru cei care se dovedesc capabili să fructifice aceste oportunități. Managerul de resurse umane este un om care are capabilitatea și responsabilitatea de a-și imagina strategii de acțiune și de a găsi soluțiile potrivite în raport cu scopul pe care-l urmărește. Aceeași teorie poate genera soluții benefice în cazul unei instituții sau poate conduce spre mari erori în cazul altora
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sunt identice cu personalul unei organizații, ci se concep și se construiesc pe baza acestuia. Resursele umane sunt o creație managerială rezultată din procesele de negociere și renegociere dintre manageri și salariați (personalul) pe baza luării în considerare a unor capabilități (reale sau virtuale, existente sau proiectate) și a ierarhizării lor în raport cu strategia de acțiune a organizației. Termenul de „resursă” provine de la termenul francez ressource cu sens de ajutor, iar la plural resurse, verbul sourdre însemnând „a izvorî”, generând conceptul de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
se concep și se practică pe baza unui tip specific de resurse umane. Astfel, managementul taylorist-fordist, tratând pe lucrători doar sub aspectul lor de executanți fideli și disciplinați ai dispozițiilor venite de la conducere, a apreciat și utilizat doar unele dintre capabilitățile lucrătorilor, anume cele privind forța și rezistența fizică, disciplina, memoria, motivarea prin câștig, aspirația pentru o muncă mai simplă, repetitivă și de răspundere redusă. Această viziune a fost clar prezentată de H. Ford. „Ideal ar fi să avem mașini complet
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
inspecția înlocuiește vechea metodă de verificare, iar unele dintre cele mai ingenioase mașini pe care le folosim sunt cele care au fost inventate pentru a reduce factorul uman în domeniul verificărilor”<footnote Ford, Henry, op. cit., p. 127 (sublinierea noastră). footnote>. Capabilitățile omului sunt „triate” și ierarhizate pentru a reduce intervenția omului la minimum posibil „cum fiecare mașină avea operatorul său, existau numeroase manipulări și surse de erori considerabile. Dar acum, majoritatea operațiilor sunt făcute de o singură mașină cu un singur
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Cu totul alt tip de resurse umane se are în vedere în noile orientări manageriale. Proiectul Uniunii Europene denumit „sisteme antroprocentrice de producție” (elaborat de Peter Brödner) asigură o construcție socioculturală a resurselor umane pe o arie deosebit de largă de capabilități. Înlocuind „modelul Taylor” care privește munca de nivel calificat ca ultim reziduu în dispariție a producției, revitalizarea necesară a ingineriei mecanice din Europa nu poate fi realizată fără o schimbare paradigmatică esențială în modelul de producție. „Un nou concept privind
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
funcția tehnologiei în fabricație trebuie asigurat”<footnote Idem, The Future of Industry in Europe, Mechanical Engineering, Commission of the European Communities, FOP 360, Brussels, 1993, p. 13. footnote>. Resursa umană de tipul managementului centrat pe om construiește noi tipuri de capabilități dezirabile, generează acțiuni susținute de creare a acestora și de reorganizare a organizațiilor, pentru a crea „spațiul social al muncii” în care să se aplice aceste noi capabilități. Chiar termenul de „resursă umană” este pus în discuție pentru a se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Resursa umană de tipul managementului centrat pe om construiește noi tipuri de capabilități dezirabile, generează acțiuni susținute de creare a acestora și de reorganizare a organizațiilor, pentru a crea „spațiul social al muncii” în care să se aplice aceste noi capabilități. Chiar termenul de „resursă umană” este pus în discuție pentru a se evita ideea că omul (ca resursă) trebuie „folosit” cât mai intensiv. Omul devine scopul activităților după tezele lui Kant privind cerința că ființele umane „trebuie să nu trateze
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pe care-l servește. Conceperea și construirea practică a resurselor umane dezirabile, reprezintă dimensiunea cea mai importantă și dificilă a managementului resurselor umane, a manage mentului în general. 2) Caracterul lor regenerabil și, în același timp, perisabil. Construite pe baza capabilităților umane reale sau virtuale, resursele umane pot fi permanent reconcepute, reactualizate, reconsolidate prin procesele de învățare, reprofesionalizare, mobilitate profesională etc. Pe de altă parte, aceste capabilități sunt supuse unui proces de „îmbătrânire” și demodare, de pierdere completă a valențelor lor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în general. 2) Caracterul lor regenerabil și, în același timp, perisabil. Construite pe baza capabilităților umane reale sau virtuale, resursele umane pot fi permanent reconcepute, reactualizate, reconsolidate prin procesele de învățare, reprofesionalizare, mobilitate profesională etc. Pe de altă parte, aceste capabilități sunt supuse unui proces de „îmbătrânire” și demodare, de pierdere completă a valențelor lor competitive. Astfel, „forța de muncă este cea mai perisabilă dintre toate resursele, dat fiind faptul că aptitudinile nefolosite se pierd ușor sau se demodează din cauza noilor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
unul important în cadrul organizației, datorită propriului său potențial, resursele umane fiind apreciate ca bază a avantajului competitiv al organizației; MRU - funcțiune strategică și internațională, perspectivă ce aduce în prim plan contribuția determinantă a domeniului resurselor umane la strategia organizației și capabilitatea acestuia de a fi transferat altor culturi. Există numeroase definiții date managementului resurselor umane în literatura de specialitate din țara noastră, dar și din străinătate, ca de exemplu: un complex de măsuri concepute interdisciplinar cu privire la recrutarea personalului, selecția, încadrarea, utilizarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și mijloacele prin care scopul va fi realizat, valorile fundamentale, cultura, cât și oportunitățile, responsabilitatea managerului pentru alegerile legate de natura și scopul viitoarei afaceri. Igor Ansoff (1987) distinge strategia de politica organizațiilor, Kenichi (1983) accentuează rolul strategiei în construirea capabilităților competitive, iar o definiție mai succintă arată că strategia „reprezintă ideile și acțiunile care concep și asigură viitorul”<footnote Ibidem, p. 14, a se vedea Kennedy, Carol, op. cit., pp. 57 60.footnote>. Se mai definește strategia drept calea sau modalitatea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
propuse. Dar în afara acestor referiri, strategiile elaborate în spațiul de competență a managementului resurselor umane au un anumit specific al lor. Strategiile managementului resurselor umane pornesc de la înțelegerea particularităților oamenilor din organizație și se dezvoltă prin luarea în considerare a capabilităților și aspirațiilor umane. „Strategiile managementului resurselor umane au ca obiective concrete performanțele organizației (adică ale oamenilor din organizație). Managementul abordat concomitent ca teorie și practică este, în etapa actuală, unul dintre cei mai importanți factori generatori de performanțe economice la
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ceea ce se dorește a deveni în viitor, în termeni preciși și concreți, programul va specifica prin ce se va deosebi acest viitor de starea prezentă a afacerii; 2) elementele principale rezultate din evaluarea strategică (privind mediul exterior al afacerii și capabilitățile organizației); 3) alegerile strategice care au fost luate și motivarea sprijinului, justificarea alegerii făcute pe baza evidențierii avantajelor competitive, corelate cu intenția strategică; 4) prezentarea clară și sistematică a scopurilor și obiectivelor strategiei, a intenției strategice; 5) sublinierea inițiativelor strategice
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ceea ce presupune elabo rarea și implementarea unei strategii. Să ne reamintim elementele principale ale proceselor: a) construirea contextului; b) elaborarea strategiei: − intenția strategică (viziunea, scopul, misiunea, obiectivele, prioritățile etc.) − evaluarea strategică (oportunități și riscuri, puncte tari și slabe, competitorii, resursele, capabilitățile); − alegerea strategică (criterii, opțiuni cu grade diferite de dezirabilitate și accesibilitate); c) implementarea strategiei (evitarea sau învingerea rezistenței la schimbare). Construirea contextului. Referindu-ne, pe scurt, la aceste aspecte (etape) subliniem importanța deosebită a elaborării corecte a contextului. Actualul mediu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]