1,678 matches
-
Atât de econom eram, pentru a-mi limita cât de cât foamea. În seara următoare, când coloana noastră s-a întors de la doborât copaci, nu mai era nici o firimitură din pâine și nici urmă de ziarul în care fusese împachetată. Caporalul care-mi ajutase la prăjitul pâinii de porumb și căruia îi revenea pentru asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul barăcii, un plutonier tipic, autoritar și învățat să comande. După care au fost percheziționate toate priciurile și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia pe care mi-i mai aduce prezentul în casă, dar și pentru unii închipuiți ori citați din istorie: astfel, în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie rege a râs. Montaigne a citat din Tit Liviu sau Plutarh. Cel mai vârstnic dintre frații Mann a ironizat laitmotivele atât de rezistente la tăvăleală ale fratelui său mai tânăr. Eu am lăudat arta citatului. Oaspetele meu dintâi, însă, caporalul hârșit, povestea despre ruinele templelor în insulele grecești, despre frumusețea fiordurilor norvegiene, despre pivnițele de vinuri din castelele franțuzești, despre munții cei mai înalți din Caucaz, despre călătoriile lui de serviciu la Bruxelles, unde, se ambala el, se puteau mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de cosmopolit. După ce farfuriile s-au golit, a cântat pentru gazda lui Într-un ora-aș polo-oon... Așa cum ordinele de zi ale Înaltului Comandament al Armatei contribuiseră la sporirea cunoștințelor mele de geografie, mersul războiului îi formase oaspetelui meu, caporalul, acea lejeritate mondenă și locvace care, astăzi, în vremuri de pace durabilă, ne-o mai oferă, în serile de diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a mai împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care văzuse morți sfârtecați și infanteriști spânzurați legănându-se în copaci. Ca un copil marcat ce eram, căruia orice fel de credință, indiferent în ce - Dumnezeu sau Führer - fusese adusă la cota zero, pentru mine nu exista, abstracție făcând de caporalul meu, care cântase cu mine în pădurea întunecată Hans cel mic..., decât o singură autoritate: acel bărbat uscățiv și deja grizonat, ale cărui sprâncene se voiau pieptănate. El s-a priceput să-i smulgă foamei mele ghimpele, fie și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în chip de micul Hans, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în chip de micul Hans, și tipul ăsta, care era însă mai mare, cu o statură noduroasă, de taur, părea de încredere. Mi-am zis: pe unul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
idee...“ Așa că ne-am urcat în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă mai pufăia, a scos din raniță un coltuc de pâine și o bucată de cârnat, despre care afirma că era din Eichsfeld, locul unde, cine nu știe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înfipt și a mai vibrat un timp. După care a început să râdă urât. Îngrozită, bătrâna doamnă cu pălărie a fugit din compartiment. Imediat, locul ei a fost cucerit de altcineva care stătuse, cu atâta altă lume, pe culoar. Fostul caporal a extras cuțitul, i-a închis lama, l-a vârât în raniță și a început să-și curețe pipa. Încet-încet, ne apropiam de Hanovra. De rămas, rămân instantaneele spontane ale întâmplării pe care le arhivează memoria. Cel care atunci mesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călătoriei în direcția asta sau în cea opusă: ceea ce memoria depozitează și păstrează ca rezervă se leagă într-o istorie povestită când așa, când astfel și nu se sinchisește de origini și de alte amănunte incerte. Cert rămâne că acel caporal cu un picior de lemn totuși plauzibil, care șezuse lângă mine în sala de așteptare din Göttingen, m-a sfătuit, apropo de faptul că nu aveam unde să mă duc - și când abia sosisem în Hanovra - să merg în audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere, ce-i drept, în persoanele care se dădeau adulte, nu însă și atunci când era vorba de tipul inconfundabil al caporalului. Pe acela îl cunoștea de pe vremea când cineva, care fusese de meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de retragere, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe acela îl cunoștea de pe vremea când cineva, care fusese de meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de retragere, picioarele caporalului au fost făcute zob, astfel că de-abia a supraviețuit; camaradul meu din sala de așteptare, însă, a scăpat cu un picior de lemn. El știa unde și ce era de făcut și ce nu. Sfatul lui se cerea urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vii și faci o cerere de înscriere la noi. Până atunci, precis că o să avem iarăși cărbuni“. Fără „dacă“ și „dar“. Eu, care, de la sfârșitul războiului, nu am vrut să mai ascult de nici un ordin, dar pentru care sfatul unor caporali cu multă experiență era acceptabil; eu, copilul marcat, și de aceea incurabil pus pe contrazicere, al războiului; eu, care între timp învățasem cu efort să mă îndoiesc de orice promisiune, eu - sau oricine voi fi fost eu atunci - am acționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îmbrăcat și cu jacheta mea cu model în ace de brad, trebuie să fi arătat ca unul din acei profesioniști care deschid dansul. Din păcate, în camera noastră de zece paturi nu atârna nici o oglindă. Un student mai copt, genul caporal, care studia ca să devină inginer și care mai târziu, ca manager la Mannesmann, a știut să exploateze conjunctura în afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pierd credința, noi credincioși rămânem...“ Și când a venit peste noi orga lui Stalin: morții cei mulți, majoritatea tineri și la fel de cruzi ca mine... Apoi când am cântat în pădure, de frică, Hans cel mic până când am primit un răspuns... Caporalul salvator, căruia un obuz rusesc i-a retezat ambele picioare, în timp ce mie... Crezând totuși până la sfârșit în victoria finală... Până în visele febrile ale celui rănit ușor ajungeau degetele unei fete cu codițe negre... Foamea care rodea... Jocul cu zarurile... Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obișnuință. Tutunul Schwarzer Krauser se găsea în niște pungi ascuțite, pe dinafară albastre, argintii pe dinăuntru, pe care stângaciul le avea în permanență la îndemână în buzunarul respectiv de la pantaloni. Răsucitul țigărilor l-am învățat urmărindu-i la suprafață pe caporalii cu experiență, în subteran pe mineri, astfel încât băiatul de la cuple era în stare să-i livreze mecanicului său de locomotivă o jumătate de duzină de țigări răsucite de mâna lui, drept rezervă. Pe la jumătatea anilor ‘70, când de frica unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curînd extrem de populară, În care indivizii, după ce sînt luați de pe stradă În mod aleatoriu, sînt Închiși și filmați continuu Într-un lagăr de concentrare de tip nazist. Acolo ei Îndură dezumanizarea, bestialitatea, infamia. Masa de seară e o mizerie. Și caporalii trimit zilnic la moarte pe cine vor. Execuțiile sînt de asemenea televizate, sporind pînă la limite extreme audiența. Bun, și există eroina negativă, caporal Zdena (proastă, needucată, rea), și eroina pozitivă, Pannonique (pe numărul ei matricol CKZ 114), frumoasă, distinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tip nazist. Acolo ei Îndură dezumanizarea, bestialitatea, infamia. Masa de seară e o mizerie. Și caporalii trimit zilnic la moarte pe cine vor. Execuțiile sînt de asemenea televizate, sporind pînă la limite extreme audiența. Bun, și există eroina negativă, caporal Zdena (proastă, needucată, rea), și eroina pozitivă, Pannonique (pe numărul ei matricol CKZ 114), frumoasă, distinsă, inteligentă, studentă la paleontologie, cu chipul nobil, o voce rară cu timbru pur, zîna deținuților. Zdena o tot bate pe CKZ, pe urmă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreun deces. El ajunsese În Examiner: un articol despre fiii oamenilor celebri care luptau În Al Doilea Război Mondial. Ca și În cazul Crăciunului Însîngerat, au existat mai multe versiuni. În Examiner era relatată versiunea care i-a adus decorația: caporalul Ed Exley, singurul supraviețuitor al unui pluton distrus În lupte corp la corp, cucerește trei tranșee pline cu infanteriști japonezi, omorînd cu totul douăzeci și nouă de inamici. Dacă ar fi fost de față și un ofițer care să depună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
german pe tărtajul de carton, de către un gradat cu insemne sanitare pe mâneca goală a halatului alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând loc de caporal Panțâru Iuga, cum i se spunea flăcăului la Goldana și pe ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
este aliat nostra. Armata tumneafoastr trădat armata de la Reich. Germani cu Rumania, acum, inamic. Tumneafoastr are statut prizonir. Tumneafoastr, prizonir, rămâne rănit de război, hir in Șpital." Un gradat înalt i-a rupt, într-un cazon ceremonial, epoleții lui de caporal în Armata Română, înmânându-i ofițerului cu binoclu și pistol la centiron. Toată grupa plecă, apoi, în afară de un neamț bătrân, care s-a așezat oftând pe un scaun, alăturându-și, de coapsă, pușca veche, ca și el de veche. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca o floare de crin, mlădiindu-se la adierea dintr-o zi de mai... Cam după multă vreme, și Profetul, și Iov, și celălalt se strămutară, în cele din urmă, către alte două poze, ale lui Aurelian, cu trese de caporal de tancuri la veston, ținându-se, ca la fotograf, de după cap, cu alți doi tanchiști, surâzând, tustrei, de sub un palmier cenușiu, făcut din carton, cu frunze late de pânză, mai late de-o șchioapă. Întorcându-se spre Vartolomei, care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
supus. Chiar și purecii-săritori s-au supus acestui ordin? Cum așa? Doar ei nu știu graiul insectelor superioare! Tânăra furnică îl privi fix cu ochii ei de cobalt albastru, explicând: Purecii-săritori au ascultat de frâiele furnicilor-soldați. Soldații au ascultat de caporali, caporalii de sergenți, sergenții de locotenenți, locotenenții de căpitani, căpitanii de maiori, maiorii de colonei, coloneii de generali. La aceste angrenaje, noi le zicem disciplină. Iar ceea ce voi credeți că ar fi arme tăioase, de fapt nu sunt decât unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Chiar și purecii-săritori s-au supus acestui ordin? Cum așa? Doar ei nu știu graiul insectelor superioare! Tânăra furnică îl privi fix cu ochii ei de cobalt albastru, explicând: Purecii-săritori au ascultat de frâiele furnicilor-soldați. Soldații au ascultat de caporali, caporalii de sergenți, sergenții de locotenenți, locotenenții de căpitani, căpitanii de maiori, maiorii de colonei, coloneii de generali. La aceste angrenaje, noi le zicem disciplină. Iar ceea ce voi credeți că ar fi arme tăioase, de fapt nu sunt decât unelte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de camuflaj acoperite cu prelată verde, le urmează îndeaproape. Un sunet puternic de goarnă, căreia imediat îi răspunde alta, domină zgomotele cazărmii. Clădirile din cărămidă roșie ale unității militare sunt pline de activitate febrilă, asemeni unor stupi de albine. Un caporal grăbit, probabil furier după mapa plină cu documente de sub braț, explică lui Marius unde poate găsi compania căpitanului Apostol. Urmând indicațiile caporalului găsește trupa în spatele unor magazii din tablă, pregătită de plecare. Pe plutoane, încolonați câte patru, cu arma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]