1,657 matches
-
și el inculpat în procesul asasinatelor. În data de 26 noiembrie 1940, Închisoarea Militară Jilava se afla sub comanda colonelului Opriș, iar paza deținuților, reținuților și condamnaților era asigurată de o gardă legionară. Garda avea 7 posturi/3 schimburi, un caporal de gardă, un comandant, un planton/3 schimburi în corpul de gardă, plus 4 oameni auxiliari. Personalul gărzii era furnizat în general de Corpul Muncitoresc Legionar. Paza închisorii era asigurată de militari. Echipa de legionari ce urma să schimbe garda
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
romanul lui Llosa se distanțează de realitatea strictă, păstrându-i însă datele esențiale, în contextul omniprezenței violențe în istoria Perului. Romanul descrie: Romanul "Lituma în Anzi" se ocupă de crimele comise de o grupare maoistă împotriva sătenilor din munții Anzi. Caporalul de jandarmi Lituma și adjunctul său Tomas au în grijă campamentul unui șantier de construcție din Peru. Dar peste platourile alpine și în văile Anzilor plutește spectrul permanent al raidurilor violente, comise de gruparea de orientare maoistă Sendero Luminoso (Cărarea
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani. A fost nevoit să se alăture Royal Air Force, care avea baza în apropiere de Blackpool, avându-l ca subofițer pe Ivor Powell. A fost promovat în grad de caporal, deși a recunoscut că a fost unul dintre cei mai îngăduitori și mai nepăsători gradați din forțele armate. A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke, precum și 87 de meciuri pentru Blackpool. În afara celor două
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
târziu este admis la Saint-Cyr intrând al 119-lea din 221 de locuri. După semnarea unui contract de voluntariat pe 7 ani este încorporat în Regimentul 33 Infanterie cantonat la Arras. La 16 aprilie 1910 este avansat la gradul de caporal, iar la 27 septembrie primește gradul de sergent. Face parte din promoția "Fez" devenind elev ofițer activ. La 1 octombrie 1911 este avansat la gradul de sublocotenent. Încheie studiile pe 1 octombrie 1912 terminând al 13-lea din 221 elevi
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
ofițeri, 3026 de subofițeri și 3012 de jandarmi în termen. Potrivit noii legi numărul total al jandarmilor urma să crească la 6310. Legea mai prevedea ca în fiecare comună rurală să activeze câte 2 jandarmi pedeștri, unul sergent iar celălalt caporal, amândoi formând un post de jandarmi. În cel de-al doilea Război balcanic - 1913 Jandarmeria a participat cu aproximativ 800 de oameni în zona de conflict, sub comanda inspectorul general, generalul Anton Berlescu, în calitate de Mare Pretor. Desfășurarea războiului a găsit
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
la Bălți, cu companiile dislocate la Soroca și Bălți. Jandarmeria de la începutul războiului și până în august 1918 a pierdut 3 ofițeri, dintre care un colonel și doi căpitani, 10 plutonieri, 36 de sergenți majori, 16 sergenți, 2 brigadieri, 39 de caporali și 44 de soldați, în total 150 de oameni. În afară de aceștia, 129 de jandarmi, dintre care un ofițer (locotenentul Leonescu Emil), 17 plutonieri, 49 de sergenți majori, 14 sergenți, 4 brigadieri, 26 de caporali și 18 soldați au fost luați
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
16 sergenți, 2 brigadieri, 39 de caporali și 44 de soldați, în total 150 de oameni. În afară de aceștia, 129 de jandarmi, dintre care un ofițer (locotenentul Leonescu Emil), 17 plutonieri, 49 de sergenți majori, 14 sergenți, 4 brigadieri, 26 de caporali și 18 soldați au fost luați prizonieri de către trupele austro-germane. Toți prizonierii jandarmi au fost repatriați din captivitate la sfârșitul lunii aprilie 1918. "Jandarmeria în Ardeal" La 17 decembrie 1918, Consiliul Dirigent din Ardeal l-a numit șef al armatei
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Ungariei - 1919" În timpul campaniei armate împotriva Ungariei, Corpului Jandarmeriei, prin unitățile sale aflate în zonele de operații cu un efectiv de aproximativ 800 de oameni(21 de plutonieri majori, 75 de plutonieri, 8 sergenți instructori, 164 de sergenți, 269 de caporali și 267 de soldați), le-au fost încredințate măsuri de asigurare a ordinii și liniștii interioare în teritoriul ungar și măsuri de siguranță a trupelor române aflate în ofensivă. Totodată, sub autoritatea generalului Holban, guvernatorul militar al Budapestei a trecut
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Naționale, prin ordinul nr. 9864 din 3 octombrie 1939, a fixat o locație separată la Slănic - Prahova pentru fostul Șef al Statului Major al armatei poloneze, generalul Waclaw Stachiewicz, și suita acestuia formată din 2 ofițeri cu grad superior, 1 caporal și 1 șofer. Totodată, în baza ordinului primit, Comandamentul Corpului de Jandarmi a stabilit expres ca Legiunea de Jandarmi Prahova să asigure paza și să răspundă la toate solicitările înaltului demnitar polonez. Constatându-se faptul că o parte din ofițerii
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Ghineraru Florian, fost comandant de sector jandarmi în județul Balta; - sublocotenentul Ciacir Dumitru, ofițer în Lagărele Vapniarka și Silvina; - plutonier Dumitrescu, comandantul Postului de jandarmi Olgopol; - sergent major Sârbu Mircea, fost jandarm la Postul de jandarmi Olgopol; - sergent Predoaica Ion; - caporal T.R. Sârbu Alexandru. Îndepărtarea din Jandarmerie a celor mai "criminale elemente" a continuat la 28 martie 1945, când, prin Înaltul Decret nr. 886, întocmit pe baza Legii nr. 186/1945, au fost trecuți din oficiu în poziția de rezervă, următoarele
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
fost ucis de soldații elvețieni la Napoli în 15 mai 1848. Astfel Crocco s-a înrolat în armata lui Ferdinand al II-lea, în primul regiment al artileriei, întâi în garnizoana din Palermo iar apoi din Gaeta cu gradul de caporal. Experiența militară a durat aproximativ patru ani și Crocco dezertă după ce a ucis un tovarăș de arme într-un duel rustic; circumstanțele nu sunt clare, se crede din cauza unei rivalități în dragoste sau pentru că a fost acuzat greșit de furt
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
aproximativ două mii de oameni, majoritatea persoane fără proprietăți și dezamăgite de noul guvern italian, precum și foști militari al regimului bourbonic, veterani ai armatei meridionale desființată și simplii bandiți. La conducerea unei armate puternice, având locotenenți ca : Ninco Nanco, Giuseppe Caruso, Caporal Teodoro și Giovanni "Coppa" Fortunato, Crocco a pornit la atac sub steagul bourbonic, răsturnând câteva zone din sud și constituind un pericol pentru tânărul stat italian. În perioada Paștelui din 1861, Crocco a ocupat zona Vulture în zece zile. În
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
maghiară în ajutorul gărzilor naționale și a armatei. Luptele între bandiți și trupele italiene nu s-au oprit. Unul din episoadele cele mai brutale a avut loc în martie 1863, când trupele sale (inclusiv cele ale lui Ninco Nanco, Caruso, Caporal Teodoro, Coppa, Sacchetiello și Malacarne) au atacat 25 de călăreți din Saluzzo, conduși de căpitanul Giacomo Bianchi, veteran al războiului din Crimeea, ucigând aproximativ 20 de călăreți, inclusiv căpitanul. Exterminarea a avut loc ca răspuns la execuția unor bandiți lângă
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
pământ și aproximativ 500 de locuitori. Documentar apare menționat în 1728 cu numele de "Neudorf". Începând cu 1732 se populează și cu italieni meșteri mătăsari. În 1796 apar primele însemnări despre Canalul Bega în Freidorf. Starea canalului este descrisă de caporalul pontonier, Franz Ulrichsberger, într-un raport din 20 octombrie 1796, scris la Timișoara în urma unei inspecții întreprinse la ordinul Comandamentului General Militar Bănățean: "Din Timisoara până la Freidorf se poate naviga pe canal cu întreaga încărcătură. Din Freidorf până la Sânmihai nu
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
iulie - 9 decembrie 1844), într-o încăpere din turnul clopotniță de la Râșca marele istoric și om de stat Mihail Kogălniceanu (1817-1891), surghiunit pentru vederile sale politice inovatoare. În perioada arestului său, el a fost păzit permanent "de un sergent, un caporal și patru soldați". În această perioadă, Kogălniceanu a scris "„Fragmente scoase din cronicile Moldovei și Valahiei, pentru a sluji la istoria lui Petru cel Mare, Carol al X-lea, Stanislav Lezinschi, Dumitru Cantemir și Constantin Brâncoveanu“", publicată la Iași în
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
sa pentru bunăstarea soldaților, capacitatea de a inspira încredere și dorința sa de a împărtășii pericolele în război, au făcut să fie adulat de trupele sale: "lumea nu ar putea produce un om de o mai mare umanitate", a spus caporalul Matthew Bishop. Această gamă de calități, au făcut ca el să fie un om deosebit. Chiar și adversarii săi i-au recunoscut calitățile. Succesele sale au fost posibile și datorită rezistenței sale enorme, voinței și autodisciplinei și capacitatea sa de
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
și la Universitatea Tennessee pentru a studia inginerie mecanică . Pe 14 mai 1944, de Ziua Mamei, mama lui Kurt, Edith Lieber Vonnegut, s-a sinucis. Experiența lui Vonnegut ca soldat și prizonier de război i-a influențat profund opera. În calitate de caporal al Diviziei de Infanterie 106, Vonnegut a pierdut legătura cu batalionul său și a rătăcit singur în spatele liniei inamice timp de câteva zile, înainte de a fi capturat de trupele armatei germane pe 14 decembrie 1944. Încarcerat în Dresda unde lucra
Kurt Vonnegut () [Corola-website/Science/310035_a_311364]
-
pe să facă parte din conducerea Sindicatului Artelor Frumoase. Motivele necooptării sale rămîn neclare, este cert însă că pictorul "n-avea tragere de inimă pentru politica legionară, la care aderase, totuși, din sărăcie" (Mihai Pelin). 1941 mobilizat, cu gradul de caporal t.r., în compania sanitară a Spitalului Militar "Regina Maria" din București. După începerea ostilităților este transferat la secția de propagandă a Marelui Stat Major, sub comanda locotenentului arhitect G.M. Cantacuzino. În iarna acelui an a locuit la Odesa, împreună cu
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
Maras-Dantia, orcii erau cei mai războinici. În trilogie este vorba despre o ceată de 30 de orci numiți jderi. Ea era condusă de căpitanul Stryke, de cei doi sergenți Haskeer și Jup - singurul pitic dintre jderi - și de cei doi caporali Alfray și Coilla, singura femeie-orc din ceată. Cei treizeci de jderi o slujeau pe regina Jennesta, o vrăjitoare care susținea cauza Mani. Ceata a fost trimisă să recupereze un cilindru sigilat furat de Uni. Odată cu artefactul luat, au pu mâna
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
plecați la vânătoare. Cei doi sunt atacați de vânătorii de recompense. Camarazii vin imediat în ajutorul lor. Jabeez este ucis, iar Lekmann și Aulay fug. Ajunși la Ruffets, orcii se întâlnesc cu 200 de creaturi din aceeași rasă conduse de caporalul Krenad. Cele două cete se aliază pentru a face față atacului Jennestei. Ei se duc la așezările Manilor pentru a discuta cu aceștia. Orcii sunt lăsați să intre. Acolo l-au cunoscut pe comandantul Rellston și pe Înalta Preoteasă Krista
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
fost azvârlită în altă dimensiune. În final, toată ceata ajuns în lumea ei, mai puțin Jup care a rămas în Maras-Dantia. Acesta este o povestire care se află la sfârșitul cărții în limba română. Ea începe cu alegerea unui nou caporal. Cel ales este jderița Coilla. Avea loc Ziua lui Braetagg, iar Braetagg- o mare căpetenie a orcilor- a fost răpit de către creaturile Pyro, o sectă de-a oamenilor. Dacă orcul nu se afla la Cairnbarrow, atunci s-ar fi stârnit
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
localitatea Amnas nr. 180, județul Sibiu. 200. Bicu Octavian, născut la 21 noiembrie 1965 în București, România, fiul lui Bicu Ilie și Victoria, cu domiciliul actual în Germania, 25826 Sanktpeter Ording, Badallee 44, cu ultimul domiciliu din România, București, str. Caporal Ruica nr. 8, bl. O 6, sc. A, et. 3, ap. 15, sectorul 3. 201. Both Andreas Ștefan, născut la 30 iunie 1968 în Satu Mare, județul Satu Mare, România, fiul lui Both Ștefan și Elisabeta, cu domiciliul actual în Germania, 30167
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120082_a_121411]
-
cu însemn de război, pentru militari: - domnului locotenent Ancuța Ion Constantin-Ștefan; - domnului locotenent Ilie Chivu Șerban-Vasile. Articolul 2 Se conferă Medalia Bărbăție și Credința clasa a III-a, cu însemn de război, pentru militari: - domnului sergent Croitoru Viorel Criști; - domnului caporal Cristian Stanica Ștefăniță; - domnului caporal Văduva Sebastian Ionuț-Adrian; - domnului fruntaș Dinică Iancu Nicolae-Valentin; - domnului fruntaș Gătin Gheorghe Ionuț. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicata, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU EMIL BOC București
EUR-Lex () [Corola-website/Law/222235_a_223564]
-
militari: - domnului locotenent Ancuța Ion Constantin-Ștefan; - domnului locotenent Ilie Chivu Șerban-Vasile. Articolul 2 Se conferă Medalia Bărbăție și Credința clasa a III-a, cu însemn de război, pentru militari: - domnului sergent Croitoru Viorel Criști; - domnului caporal Cristian Stanica Ștefăniță; - domnului caporal Văduva Sebastian Ionuț-Adrian; - domnului fruntaș Dinică Iancu Nicolae-Valentin; - domnului fruntaș Gătin Gheorghe Ionuț. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicata, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU EMIL BOC București, 5 mai 2010. Nr. 470
EUR-Lex () [Corola-website/Law/222235_a_223564]
-
lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea. La scurt timp după război, Häyhä a fost promovat de la gradul de „alikersantti” (echivalentul gradului de caporal) la gradul de sublocotenent de către mareșalul Carl Gustaf Emil Mannerheim. Nimeni altcineva nu a cunoscut o asemenea avansare rapidă în grad în toată istoria militară a Finlandei. Lui Simo Häyhä i-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită
Simo Häyhä () [Corola-website/Science/322338_a_323667]