1,971 matches
-
un poem copleșitor, despre starea actuală a familiei și în special a copiilor: “Prea tăcuți și prea cuminți, / Cum răsfiră din psaltiri, / Dragii noștri, buni părinți," / Sacrificii de martiri - // Tot martiri au fost, și dor, / Azi și ieri - dintr-un capriciu - / Împărțind cu pruncii lor, / Curbele de sacrificiu - // De pe cardul din rărunchi, / Sânge bun pun țării-n conturi, / Să-l doneze, în genunchi, / Tot spre roșii orizonturi - // Ia priviți-i cum cerșesc, / Ia priviți cum nu mai vine, / De la Domnul lor
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau ultimii care mai treceau prin zona mea. Mi-au recunoscut barca și m-au auzit țipând după ei... Acesta este Marea Neagră și capriciile sale. Până acum, am păcălit-o, dar până când, nu se știe...
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
invalid și orb, ținând de mână plictiseala aproape sinucisă în mizeria moralității. Sunt gol ca o cutie aruncată la coș de propria-i inutilitate. Îmi privesc sentimentele abia ieșite de la Biserică și-n intimitatea mea de individ social îmi dojenesc capriciile cu gust de rațiune. Cândva credeam că morala e o imensă bibliotecă ce trebuie citită pentru a vedea umanul din tine. Însă umanitatea se naște dincolo de morală, în strigătul de durere al nedesăvârșirii omului. Lumea adevărată este cea simțită, iar
IN BUZUNARUL GÂNDULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357852_a_359181]
-
cunoștințelor ce le adunasem în vremea studiilor, și pe care le aplicam unde se putea face aceasta, poporul sărea marginile aprecierii juste și mă credea excepțional de înzestrat. De nenumărate ori am încercat, și mai încerc, a le mai stinge capriciile unei credințe necontrolate, cea de domeniul fanteziei - că aceasta nu mântuiește - și abia am izbutit să-i scad la o iubire pe care mi-o păstrează fără să mă mai întrebe”... Într-o pagină de jurnal, Părintele Arsenie Boca își
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993) ŞI RELAŢIA SA CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA IEROMONAHUL (1910 – 1989)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357834_a_359163]
-
invalid și orb, ținând de mână plictiseala aproape sinucisă în mizeria moralității. Sunt gol ca o cutie aruncată la coș de propria-i inutilitate. Îmi privesc sentimentele abia ieșite de la Biserică și-n intimitatea mea de individ social îmi dojenesc capriciile cu gust de rațiune. Cândva credeam că morala e o imensă bibliotecă ce trebuie citită pentru a vedea umanul din tine. Însă umanitatea se naște dincolo de morală, în strigătul de durere al nedesăvârșirii omului. Lumea adevărată este cea simțită, iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
invalid și orb, ținând de mână plictiseala aproape sinucisă în mizeria moralității. Sunt gol ca o cutie aruncată la coș de propria-i inutilitate. Îmi privesc sentimentele abia ieșite de la Biserică și-n intimitatea mea de individ social îmi dojenesc capriciile cu gust de rațiune.Cândva credeam că morala e o imensă bibliotecă ce trebuie citită pentru a vedea umanul din tine. Însă umanitatea se naște dincolo de morală, în strigătul de durere al nedesăvârșirii omului. Lumea adevărată este cea simțită, iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sa. I-am pus numele ,,URSU”, deoarece arăta ca un puișor drăgălaș de urs alb. Am crescut eu, vrând-nevrând, mai mulți câini și o droaie de pisici de-a lungul anilor, datorită celor trei băieți ai mei, cu gusturi și capricii diferite, dar, Ursu, a rămas unic în viața noastră. Ghemotocul acela micuț și pufos de cățeluș alb, s-a făcut până în iarna următoare o frumusețe de câine, după cum ne și așteptam, un dulău inteligent și cu multă personalitate, care a
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului într-o lume strâmbă, strâmbă toți scaieții se scălâmbă și așează gânduri, gânduri cobele pe două rânduri, vrăjile când nu mă încap găurile la ciorap
ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358425_a_359754]
-
horn; nopțile întâi de mai cad șoproanele pe cai care fug ca la poruncă în concert la Gabi Luncă gureș vrăbiile saltă toată apa de pe baltă și atunci când nu mai e broaștele orăcăie Referință Bibliografică: Într-o lume strâmbă, strâmbă (capriciu) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358425_a_359754]
-
pentru că nu primise nici un fel de educație de acasă, doamne, cît n-ar fi dat să fi avut o mamă îngrijorată pentru viața și suflețelul ei de fetișcană, legea era că o femeie trebuie să fie supusă, bărbații au toane, capricii, ce vor ei de la o femeie este un fleac acolo, dă-i să și-o pună și în cap, nenorocitul, dacă asta dorește, că nu i te poți opune, e plină strada de fofoloance dolofane, ah, sexul ! ideea asta o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
șoldurile grațioase, care venea prima la serviciu și pleca ultima, prezentă întotdeauna ca un preș la picioarele șefilor, avea succes adevărat, îi mergea mintea, era tare de tot, îi brusca pe bărbați cu orgoliul că ea una nu depinde de capriciile nici unui purtător de mustață, declara senină că preferă să se masturbeze, decît să le înghită hăndrălilor toate toanele, avea și o prietenă grăsunică, o dulcinee tocmai bună de mîngîiat, pentru că altceva nici nu inspira, era ca o mîță imensă și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
suspin de rugăciune și mi-am subțiat metafizicul în ridul senzației. Compasiunea lucrurilor mi-a știrbit marginea ca pe-o vitalitate a întâmplării supusă urletului devenirii ... Libertatea din oase tușește romanul materiei orgolioase în gângurit ca un EU absurd devenit capriciu. Mă presimt, mă foșnesc, mă constat o biografie prinsă de mână de genunchii cu care te sprijini de copacul din tine. Îmi gust postul din buze și mă sprijin de tonalitatea fenomenelor obosite de dezgusturi. Nu e nevoie să fugi
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CAPRICIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 529 din 12 iunie 2012 Toate Articolele Autorului față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze nu e vorba de baliste, de landouri sau asceze operații de pareze
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358242_a_359571]
-
treze dacă nu pot să capteze zborurile optimiste? cine vrea să implanteze cronicile sataniste belicoase, teroriste nu se ține de chermeze! un poet vrea să insiste dar cât poate să dureze dansul lui pe pioneze cu principii moraliste? Referință Bibliografică: capriciu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 529, Anul II, 12 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358242_a_359571]
-
plin puseu de creștere și promit să mă fac mai mare. Dar știți cum e cu fenomenele astea naturale, nu se prea știe exact ce, cum și când îți vine rândul. Ca orice adolescent care se respectă, am chichițe și capricii, mă zbucium și-mi place să-mi dau fumuri când mă stârnește careva. În mine clocotește un vulcan. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Așa că aveți grijă pe unde pășiți, să nu mă nimeriți cumva
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
căldura-și oferea... Azi e-nchisă, mă deprimă Și mă-nfrigură de rea. Și de luni și luni de zile E la fel, mi s-a acrit De bocanci și de textile. Nici să mori, nici de trăit... De suceală, de capricii Și de mofturi nu e rost Să scăpăm, nu sunt indicii Până-n Paște cât e post... Ce să facem...?! Vremea-i vreme, Ca femeia răsfățată: Când bolește, când se-ntreme, Ba-nsorită, ba plouată... Semne de primăvară Bag de seamă, deja
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
care filosofii au tot căutat și încă mai caută răspunsuri: „Ce-ai adunat, ce ți-a rămas din amintiri, la urma toată?”.../ „Căci vreau să știu, de-ai căutat tu ce-ai găsit prin lume?/ Am fost făcuți dintr-un capriciu, trimiși aici ca glume?/ Fiecare precum ar pricepe, să-nvârt-a lumii roată?” Poezia Annei Nora Rotaru este o poezie în stil clasic ce are rima și ritm. Sunt unele poeme cu tentă religioasă dar fără a se face referire
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
la celebrele amfiteatre romane. De pe treptele lui se pot admira apele liniștite ale lacului de acumulare, localitatea Svinița (strămutată în totalitate), vestigiile caselor cu arhitectură tradițională de influență sârbească și ale bisericii din vechiul sat. În crăpăturile stâncilor deschise de capriciile vremii și-au găsit adăpost o seamă de plante rare, de un colorit miraculos, unele întâlnite doar în regiunea Porțile de Fier. Trebuie să pășim cu atenție, deoarece locul lor de baștină este numai acolo, iar distrugându-le nu am
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
și deschise dosarul... Pe scurt lucrurile stăteau cam așa: În urma îngurgitării unei soluții cu potențial genetic oamenii deveneau tigri. Dar nu unii obișnuiți așaaa, ca toți tigrii, ci mult mai mari, cu blănuri divers colorate (aici se ținea cont de capriciile femeilor) și cu o ferocitate inegalabilă în lumea vie. Evident erau astfel eliminate problemele cauzate de poziția bipedă, dispăreau problemele de coloană, nu mai existau deficiențe mintale, nici digestive (hai, să fim serioși, cine a auzit, vreodată, de un tigru
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
Despre drumul parcurs de poetă până până la desăvârșire, s-ar putea spune multe. El presupune: frângeri și înfrângeri de sine, singurătate, izolare, escalararea zidurilor, urcatul pe trepte, pas cu pas, cu un bolovan în spinare, precum miticul Sisif. Mai presupune capriciile daimonului, care nu se lasă întotdeauna înduplecat, ieșirea din trup și metamorfozarea în “Altceva”, cum a spus Nichita “Altceva/ cu mult mai înalt / cu mult mai frumos” - dar mai ales, înseamnă Crucea, reazemul umerilor. Limbajul metaforic, alegoric și uneori hiperbolic
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
DE LA GENUNCHIUL BROAȘTEI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1226 din 10 mai 2014 Toate Articolele Autorului Păi se observă și cu ochiul liber Occidentul ne vede când la micro scop când prin telescop O fi patria doar un capriciu al marilor singuratici ai lumii Cu frica în sân mai pendulăm între Est și Vest Nu care cumva să cădem pe capul unora ori al altora Ne înălțăm mai sus decât își permit alții Ori suntem în picaj mai ceva
EREZIA ORIZONTULUI DE LA GENUNCHIUL BROAŞTEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350694_a_352023]
-
vină să cultive pământul. Este de lucru căcălău pentru oricine. Totul este ca munca, foarte grea a țăranului, să-ți facă plăcere. În consecință nu huliți pe Dumnezeu pentru grelele încercări la care vă supune. Este vina voastră nu un capriciu al lui. Minciuna și trândăvia care s-au generalizat sunt suficiente. Să mulțumim lui Dumnezeu că nu ne dă urgii mai mari, pe care, probabil, le vom cunoaște pe propria piele dacă nu ne asociem. Așa să-mi ajute Dumnezeu
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
dar dacă aș vrea, aș putea cu puțin efort să vă aflu adresa și să vă pomeniți cu mine într-un week-end, că termenul de sfârșit de săptămână nu ne mai place și, snobi sau nu, acceptăm toate avansurile și capriciile acestui limbaj legat de comunicare, globalizare și celelalte. Când își pune o femeie ceva încap... Împărtășesc ideea prepeleacului, m-am urcat și eu când eram mică în mulți pomi, de unde lumea se vede altfel. Este o schimbare de perspectivă, cu
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
asupră de măsură concluziile pe care am încercat să le relev în cartea intitulată Eminescu de la muzica poeziei la poezia muzicii, și anume că muzica n-a fost pentru Eminescu doar un hobby sau un violon d'Ingres ori un capriciu trecător, ci o componentă structurală, ontologică, a ființei sale și implicit a poeziei sale, concluzia la care m-au ajutat să ajung numeroși alți exegeți ai lui Eminescu precum Vianu, Ibrăileanu, M. Dragomirescu, Rosa del Conte, Caracostea, Călinescu, Edgar Papu
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
întreaga panoramă a întinsei metropole a celui mai mare oraș antic ionian. Ba mai mult, se vedea și dincolo de Milet, spre Marea cea Mare, Mediterana, pe care pluteau corăbii multe, mânate încoace și-ncolo de interese ale negoțului, ori de capriciile vânturilor. Orestes și Artemios stătuseră nu odată împreună pe culmile colinelor de deasupra localității lor, admirând frumusețea naturii, privind cu candoare oile și vitele care pășteau în liniște din iarba verde, grasă, iar pe înserate, înainte de a fi aduce acasă
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]