1,124 matches
-
Sala de cinema și sala de teatru îl așteaptă... Platoul și scena îl așteaptă! Clipele când vom fi fericiți și, de ce nu, geniali! Asta nu a mai spus-o poetul. O spun eu, ca o presimțire! Laurențiu DAMIAN Sinusoida tensiunii caragialiene în filmele lui Alexa Visarion " Nimic nu e mai drept pe lume decât prețul patimii." (Ion Luca Caragiale) Nu o dată l-am auzit pe Domnul Profesor Alexa Visarion mărturisind că Shakespeare, Cehov și Caragiale l-au imaginat artistic, că prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personajul central al filmului Înainte de tăcere (1978), posibil preambul al Năpastei. Turnat în anul 1977, la împlinirea unui secol de la Războiul de Independență, filmul constituie debutul cinematografic al regizorului, dar și al scenaristului Alexa Visarion, care apelează la același univers caragialian, adaptând nuvela În vreme de război. Rezultatul, însă, nu este o ecranizare propriu-zisă, ci un film de autor. Atras de substanța dramatică densă a sursei literare, de permanenta alternare a realului cu irealul, de sugestiile onirice și investigațiile în subconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
știu măcar dacă să mai spere, captivi în propriile lor temeri, sufocați de obsesii [...] Disperare, tristețe, tragism nesfârșit și deznădejde sunt elementele universului de viață în care obsesia a sfredelit miezul, i-a acaparat seva, instalându-și definitiv cangrena. Universul caragialian pe alocuri grotesc își găsește înfățișarea din perspectivă personal-regizorală în scena cheie a bâlciului, atunci când un nebun (schilod psihic) e singurul care îi dă onorul unui erou (schilod fizic), în timp ce, în jurul lor, lumea continuă să petreacă nestingherit. Au luat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sa asupra Nopții furtunoase, Alexa Visarion și acesta e lucrul care frapează cel dintîiavansează o sumă de propuneri absolut suprinzătoare în privința structurii unor personaje, pe cât de suprinzătoare, pe atât de necesare și, finalmente, organice în susținerea ipostazei sale asupra capodoperei caragialiene. [...] Imaginea clasică a piesei se tulbură (nimic peiorativ), producându-se în chip logic o serie întreagă de mutații radicale în mecanismul și articulațiile ei [...]. Comedia stă să alunece în tragi-comedie, "jocurile" sunt altele decât numai cele ale "dragostei și întâmplării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
concret. Până atunci, mai puține vorbe și mai multe fapte. Interviu realizat de Mira IOSIF 1973 Creația este unul din domeniile singurătății De curând ați primit Premiul Criticii teatrale pe anul 1979 pentru exegeza dumneavoastră scenică și filmică pe texte caragialiene. Ce înseamnă acest premiu de regie în raport cu preocupările dumneavoastră? Biroul Secției de Critică al A.T.M., acordându-mi acest premiu a validat o variantă spectaculară a Nopții furtunoase primită cu aceeași îndârjire ca și premiera absolută de acum 100 de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și expresivă", a amintit de "impresia unică" ce a lăsat-o publicului. Cronicari și dramaturgi au subliniat multiplele calități ale actorilor și ale punerii în scenă. Ce gândește regizorul acum după doi ani de carieră internațională a spectacolului cu această caragialiană Năpastă? Spectacolul Năpasta a însemnat pentru mine cât și pentru actorii posibilitatea de a gândi într-un mod propriu actul teatral. Mă interesează spectacolul de stare în care aparent, elementele teatrale auxiliare, dispar. Singurul mijloc de comunicare rămânând ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Caragiale, contemporaneitatea sa. Din textele sale am înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure profund tot ceea ce fiecare dintre noi zilnic încercăm să ascundem. Cel care a deschis cu adevărat acest drum a fost Lucian Pintilie prin montarea de la Bulandra cu D'ale carnavalului. Spectacolele mele care își
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a spus răspicat: "Facem acest spectacol numai cu Visarion." și au amânat festivalul cu un an ca să fiu liber. Textul a fost retradus în mai multe variante pentru a defini densitatea comediei, deschiderea ei spre prezent, universalitatea și structura lumii caragialiene, așa că în curând vom putea trece la munca propriu zisă. Dar asta ați facut-o și cu Năpasta, jucată sub îndrumarea dumneavoastră de colectivul Teatrului Giulești în Austria, R.F.G., Ungaria, Portugalia, Italia. In Italia în 1979, ați cucerit cu această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o structură vie pentru a stimula prin sensuri inedite gândirea și simțirea spectatorilor. Ne-ați mărturisit o foarte frumoasă profesiune de credință! Dar vă chestionasem asupra unui lucru practic: cum realizați concret intențiile dumneavoastră artistice? Una din problemele montării textelor caragialiene este de a nu confunda "vulgaritatea" lumii și a eroilor lui Caragiale cu vulgaritatea operei. Opera, da, vorbește despre instincte primare, despre raporturi interumane la limita vulgarului. Dar Caragiale oare mai e nevoie să v-o spun? nu este, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încărcate de echivoc... nu a fost o ecranizare, ci revelarea unui univers al obsesiei și neliniștii. Care a fost următorul proiect? După ce am terminat filmul, eram conștient că trebuie să vin cu ceva care măcar să se apropie de adâncimea universului caragialian, și atunci am propus Meșterul Manole. Ion Bucheru, care conducea Casa de filme UNU, mi-a spus "Domnul meu, eu încerc. Nu știu ce șanse ai, dar încerc. Scrie acest scenariu." S-a purtat impecabil. Chiar dacă fimul nu s-a făcut, am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Un coniac pentru o fată (1973), Morții nu mint niciodată (1975), Cu moartea între patru ochi (1977) -, fie în reportaje de pe șantiere hidroenergetice (Someșul cald, 1974), dar mai ales în volume de proză scurtă, în care se cultivă satira acidă, caragialiană, grefată pe un model de sobrietate analitică specific tradiției ardelenești. Astfel, incizii necruțătoare apar în Singurătatea unei femei frumoase (1980), dar mai cu seamă în Aprobare pentru un tango (1982), comentat pe larg în emisiunile postului de radio Europa Liberă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
II. COMICUL O ENIGMĂ? / 29 2.1. Scurt istoric al contribuțiilor teoretice / 29 2.2. Genul proxim și diferența specifică / 33 2.3. Invariant și variante (Tipologia comicului) / 37 2.4. Simțul comicului ca instinct fundamental / 41 Capitolul III. COMICUL CARAGIALIAN ȘI POSTCARAGIALIAN / 51 3.1. Modul satiric / 52 3.2. "A fi sau a nu fi" satiric / 53 3.3. La vremuri noi, măști comice noi / 61 3.4. Modul parodic / 68 3.5. Parodia la Caragiale / 71 3.5
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umoristic / 107 3.13. Caragiale și umorul / 111 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126 4.2. "Toate vechi și nouă toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4.3. Transparența textuală / 182 4.4.5. "Temă și variațiuni / 184 4.4.6. Lista
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126 4.2. "Toate vechi și nouă toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4.3. Transparența textuală / 182 4.4.5. "Temă și variațiuni / 184 4.4.6. Lista / 187 Capitolul V. ABSURDUL / 189 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
6. Lista / 187 Capitolul V. ABSURDUL / 189 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului / 189 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic / 193 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale / 195 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian / 198 5.5. Dezarticularea limbajului / 201 5.6. De la absurd, la comic / 207 5.7. În lipsa comicului / 213 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană / 215 Capitolul VI. CARAGIALE PRECURSOR AL PRECURSORILOR / 233 6.1. Urmuz și Caragiale / 233 6
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veac de caragialism este un studiu original de literatură comparată. Cu minuția unui giuvaergiu, Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura autohtonă nu a fost analizată exhaustiv până la apariția acestui volum. Fără a înlătura prezența "semnului", Loredana Ilie îi diminuează imprecizia semantică, integrându-l în conceptul operațional de "caragialism" "o relație sintetizatoare"-, menită să imprime noțiunii trăsăturile constitutive și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnului", Loredana Ilie îi diminuează imprecizia semantică, integrându-l în conceptul operațional de "caragialism" "o relație sintetizatoare"-, menită să imprime noțiunii trăsăturile constitutive și maleabilitatea unui precept tehnic. În consecință, atribuie "caragialismului" o dublă definiție globală. Sub aspect sincronic, imaginarul caragialian are structura unui mănunchi de constituienți textuali, dizolvați în substanța reprezentării scenice și narative, la confluența ariei tematice cu originalitatea tipologiei și expresia artistică, în texte inconfundabil personalizate. Pe dimensiunile diacroniei, "caragialismul" definește descendența "atitudinală și estetică a spiritului tutelar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are structura unui mănunchi de constituienți textuali, dizolvați în substanța reprezentării scenice și narative, la confluența ariei tematice cu originalitatea tipologiei și expresia artistică, în texte inconfundabil personalizate. Pe dimensiunile diacroniei, "caragialismul" definește descendența "atitudinală și estetică a spiritului tutelar caragialian". Reconstituirea descendenței a impus, în prealabil, decodarea "cărții de identitate" a comicului, concept operațional proteic și glisant. Sintetica introducere în studiile teoretice, tradiționale și contemporane, conturează atât deschiderea nelimitată a sferei noționale, cât și restrângerea conceptuală excesivă. Excursul exploratoriu îi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre comic. În acest context, Loredana Ilie avansează un nou concept operațional. Gândul formulat de Paul Zarifopol: Caragiale deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este alăturat absurdul existențial. Incursiunea în apele specioase ale noțiunii are o "lacună". Absurdul nu se corelează exclusiv cu "o vădită criză a lumii și a culturii occidentale". O discuție despre Criza culturii și Criza omului a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale modurilor comice identificate în proza, dramaturgia și publicistica generațiilor postcaragialiene alcătuiesc substanța treptei finale. Traseele analitice pornesc de la creația lui Caragiale, considerată etalon valoric, și se opresc la sfârșitul secolului anterior. Distorsiunile politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei de clasă, modurile comice au fost disociate de gratuitatea consubstanțială și li s-a imprimat "combativitatea" de clasă, prin "utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei și a polemicii incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea cu opera, studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă perspectivă asupra receptării critice. Și nu ezită să-și exprime independența profesională. Evident, Caragiale rămâne un precursor al absurdului în literatura autohtonă, dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul monografic Urmuz, 1970. Cu un zâmbet, autoarea demonstrează cum, "din formele benigne" ale absurdului caragialian au răsărit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]