915 matches
-
ale fiecăruia, dar au forme previzibile de manifestare: de la învățarea recuperării prestigiului (prin codurile de onoare și multitudinea regulilor informale), la carapacea logoreică (prin interminabilele discuții despre viața lor sexuală, istoria lor personală, copii, vise, dorințe, sentimente) și apoi la carapacea mutuală (prin anestezierea tuturor emoțiilor și neglijarea corpului). De-abia apropierea eliberării revelează valoarea timpului pierdut, teama de viitor împingîndu-i, în sfîrșit, spre căutarea unor soluții onorabile de reintegrare în comunitate. Jumătate din ei nu le găsesc nici după părăsirea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
că trebuie să-ți revii. Da? Tac câteva secunde (mi am aprins o țigară), apoi îi spun Ralucăi Hagiu că sunt de acord cu tot ce-a spus. Apoi tac din nou. Vezi? Nu-mi place. Parcă ești într-o carapace, nu comunici cu mine. Spune-mi, ce-i cu poveștile astea în care personajul principal ești chiar tu? Nu ți dai seama că bagi lumea în confuzie? Hai,explică-mi, aștept. Tac câteva secunde, apoi îi spun Ralucăi Hagiu că
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și de această ocazie să-i mulțumesc. Să stai în preajma Vioricăi este ca și când ai profita de lumina binefăcătoare, sănătoasă a soarelui. Te ajută să crești. Obstacolele, bucuria și durerea au întărit-o. De la ea am învățat să nu-mi construiesc carapace de piatră, ci să învelesc sufletul în scoarța vieții, pentru a putea veșnic înflori. Așa am perceput-o, așa am simțit-o pe Viorica Cortez, ființa gata să ne ofere lacrima și zâmbetul contopite în voce caldă și suflet mărinimos
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cu substanța lui minată de hohote comprimate, pe care el avea să le detoneze jubilant în jerbe răsunătoare. Asta să-i fi putut construi lui domnii de față, dacă se credeau șmecheri: un buncăr inexpugnabil și portabil pentru rezervă, o carapace perfect camuflată de țestoasă, din care el să scruteze circumspect situația fără a putea fi, la rându-i, reperat. Găsise, în sfârșit, locuința ce-i trebuia! E deja nevoie de civismul gustului pentru fair play spre a putea observa că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
câtorva servicii de tăiat frunză la câini s-a văzut refuzat de toate instituțiile occidentale pe unde a încercat să-și mute pușcociul cu lunetă. Unui asemenea tratament surprinzător, fosila politic-corectă i-a răspuns și mai neașteptat - și-a mutat carapacea în România, țară pe care nu dădea doi bani până mai ieri. A fost împroprietărit, pare-se, cu o catedră de zumzăit. Așa stând lucrurile, e de așteptat ca lupta între lampa cu halogen și lampa cu alogen să atingă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
că parcurg o etapă a vieții lor amoroase. O încearcă, o simt în trupurile lor. Așa cum se va exprima ceva mai târziu Françoise Dolto, ei se simt ca niște homari în perioada de năpârlire, fragili și vulnerabili. Nu mai au carapacea copilăriei, dar nu o au încă nici pe cea a vârstei adulte. Părăsesc universul ocrotit și lipsit de griji, "paradisul înverzit al iubirilor copilărești", fără să fi dobândit încă siguranța liniștită a "celor mari". Pentru ei, adolescența se dovedește a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aici. În astfel de locuri e nevoie de o mână forte, de un creier lucid și ferm în luarea deciziilor, de un suflet sensibil dar nu extrem de larg. * * * Multe și aiuristice legende circulă într-o lume închistată în propria-i carapace, într-o lume de gri-uri, într-o lume ternă și parcă fără speranțe într-un viitor... Așa îl știam și eu din descrierile făcute de foștii și actualii pacienți care trecuseră o dată sau de mai multe ori pe aici
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
erau niște gângănii adaptate la mediul toxic, infestat cu milioane de microbi. Se duseseră vremurile când de-aici prindeam pești și raci cu nemiluita, pe care bunica îi arunca fără milă în ceaunul cu apă clocotită pe foc, iar toată carapacea lor devenea roșie-roșie. Mâncam toți cu mare poftă, iar Haiduc avea, desigur, și el, partea lui de ronțăit. Prin urmare, nu putea bea apă din pârâiaș. Din reflex, se întorcea din nou la crăticioara lui smălțuită, care era uscată, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
partidul săunemaiîntâlnit În analele politice cinci legislaturi, 20 de ani. O altă lucrare a sa „The news frontieres” (Frontierele noi) Îl situează pe Wallace ca un gânditor serios ce se ridică deasupra timpului său, dornic de a sparge ceva din carapacea vechii constituții. Calc constituția? Dar când cetățenii cer statului să-i salveze, nu o calcă? Pionerii, bătrânii noștri Înaintași au luptat cu greutăți imense. Ei au Înălbit cu oasele lor imensele plaiuri ale farwest-ului, luptând. Azi avem nevoie de noi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cristi pentru a termina odată jocurile și a-i spune în sfârșit ce simte. Aproape că-i venea să o îmbrățișeze pe Rada pentru curajul gestului ei, pentru această forțare a unei decizii care să-l scoată pe Cristi din carapace. — Sigur, continuă ea, dacă nu dorești, mă voi duce acasă. „Invit-o la tine“, zbiera în gând Fernic. „Invit-o, tâmpitule ! Și s-a terminat...“ Cristi îi aruncă o privire tânărului Avram. Un băiat chipeș, solid, cu trăsături latine, bine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de august, cum mi se Întâmplă și mie - și foarte multora, pe toate meridianele! - când ridic privirea admirativă, uimită și Înspăimântată, spre firmamentul sclipitor și teribil, ce Încearcă, prin grandoarea și forța sa liniștită și enormă, să mă turtească În carapacea mea de măruntă insectă așa-zis gânditoare! Toată această indescriptibilă și incomensurabilă masă de piatră și gaze, de continue explozii nucleare și de capacitate de autodistrugere, care, prin simplă și continuă comparație, mă aruncă la ultima periferie a valorilor și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bizantin nu se șterge într-o zi. Ceea ce numim astăzi religie, nu era oare, la origine, numele nobil al unei glorificări tribale? Vitalitatea unei confesiuni n-o exprimă cumva pe cea a crustaceului numit Bernard-l'hermite, care-și face o carapace din cochiliile părăsite de alte vietăți? Marea Britanie anglicanism, Polonia catolicism, Rusia ortodoxie... Neologismul teocrație a fost creat de Flavius Iosif pentru a caracteriza regatul Iudeii. Orientul ortodox, cu mozaicul său de biserici autocefale și cu ideea sa că fiecare comunitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
copie, bun și rău, ceea ce e tolerabil și ceea ce e inacceptabil este trăsătura definitorie a omului civilizat, încă din paleolitic, și el n-ar fi devenit astfel dacă nu aceasta ar fi fost caracteristica a ceea ce e viu. Membrană protectoare, carapace, învelitoare a sistemului nervos, cornee, armură, cortex, scoarță, cheratină lucioasă ori perniță de grăsime: tot ce nu e simplă materie inertă într-un înveliș. O frontieră. O încapsulare. Placenta, pentru noi, în spațiul uterin. La embrion, pielea este primul organ
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adevărat, o poezie minimalistă, care mizează pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și fragmentarism, are mai multă nevoie de tăcere (de albul paginii) ca să se poată face auzită... Prea multă? Cum vezi Bucureștiul din/ de sub carapacea ta? A fost vreodată o tentație? Dacă nu ai trăi la Iași, unde ți-ar plăcea să te regăsești? Nu cunosc Bucureștiul, nu cred să fi fost acolo de mai mult de zece ori până acum (cu tot cu excursia din clasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
transformă treptat în niște ființe de hârtie și eu însumi, încetul cu încetul, încep să am sentimentul că mă transform într-o ficțiune. Un egoism funciar. Ai futut-o și ai consumat-o. Te-ai descărcat, după care revii în carapacea ta, de unde poți să filosofezi fără nici o răspundere. Femeile sunt bune din când în când, pentru utilizare temporară. Mi-e teamă că mă doare-n cur de restul lumii. Încerc să intru în mintea celui despre care scriu doar sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fel persoana lui. Pentru a avea ce povesti. Să filosofezi așa, despre scară, despre limba, gramatica ce poate fi găsită într-o frigăruie, toate astea înseamnă să te plasezi în afara vieții, într-un costum de scafandru sau în acea posibilă carapace de unde să dai lecții celorlalți. Și poate ăsta-i un sindrom că te doare-n șpiț de ei. În fond, Miruna e o fată minunată. Are amici, așa-i place să-i numească, pentru că ea crede într-un cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
subțirei la trunchi și înalți. Erau frumoși, foarte frumoși. Semănau cu niște copii care făcuseră peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înainte de Cannes. Ne-am revăzut acolo, pe Croazeta, și apoi la Anonimul. Ultima dată, din păcate... Cristi Nemescu era un om (e incredibil să vorbești astfel, la trecut, despre un tânăr de numai 27 de ani !) timid și retras. în spatele carapacei sale se bănuia totuși o voință de a face, de a-și duce proiectele la bun sfârșit, cu o tenacitate care trecea peste orice. Era convins ca are ceva de spus în cinematograful românesc și avea dreptate, chiar avea. Era
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea ta“ de sărbători. De ce, pescărușule? Mă crezi în stare de o asemenea pretenție stupidă, crezi că eu, bătrână, cârcotașă, înecată de acest „sfârșit de veac“, cum se spunea în copilăria mea, sau de acest „mijloc sau amiază“ a secolului 20
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
judecat-o greșit pe Elinor tot timpul ăsta. Poate cu toții am judecat-o greșit. Poate că, sub tot exteriorul ăla de gheață se ascunde o cu totul altă persoană. Da! E vulnerabilă și nesigură și s-a înconjurat cu o carapace protectoare. Iar eu sunt singura care vede dincolo de această carapace și, când o voi arăta pe adevărata Elinor lumii întregi, toată societatea din New York se va minuna, iar Luke mă va iubi și mai mult, iar oamenii îmi vor spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am judecat-o greșit. Poate că, sub tot exteriorul ăla de gheață se ascunde o cu totul altă persoană. Da! E vulnerabilă și nesigură și s-a înconjurat cu o carapace protectoare. Iar eu sunt singura care vede dincolo de această carapace și, când o voi arăta pe adevărata Elinor lumii întregi, toată societatea din New York se va minuna, iar Luke mă va iubi și mai mult, iar oamenii îmi vor spune Fata care a schimbat-o pe Elinor Sherman și... — Becky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au nimic de-a face cu melodramele acelea didactice (în ambele sensuri) de tip Domnului profesor, cu dragoste sau Minți periculoase, în care personajele de elevi problemă sînt programate din fabricație să răspundă la presiunea blîndă a profesorului luminat, lepădîndu-și carapacele dure și dezvelindu-și sufletele sensibile. în roman nici nu există o dramă în sensul convențional al termenului (intrigă, punct culminant etc.). E construit din frînturi de discuții purtate în clasă și în cancelarie (lumea din afara școlii e exclusă) și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
este capabil să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Această metamorfoză face din el un monstru, expresia radicală a unei alienări ce-i preexistă, căci ce altceva este un gândac uman ale cărui conținuturi afective și cognitive sunt închise într-o carapace, într-un corp străin care nu-i permite comunica- rea articulată. Samsa „simte enorm și vede monstruos”, deformarea configurează universul familiei burgheze ca pe un spațiu, carceral, meschin, cu tulburi complexe sufle- tești, cu o serie de latențe agresive. Ulterior
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de ceramică de cele mai diverse forme, feluri și stiluri. Ceramică modernă, ceramică clasică, antică, tradițională, funcțională sau decorativă, albă, neagră, colorată, pentru toate gusturile și pentru toate categoriile sociale. Jucării, purceluși, broscuțe, broaște țestoase cu alte broaște țestoase pe carapace, vrăjitoare călare pe mături, stele, luna, soarele... oale de noapte, parașute de ceramică, cu parașutiști, avioane, ananași de ceramică, palmieri, vase obscene... Fântâni arteziene mari sau mici, pentru interioare sau grădini, ceasuri având forma ceasurilor din picturile lui Dali, pușculițe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
întors". Oricum, dacă "cel de sus" a avut grijă cum a avut să mă trimită cu o rablă, Cel cu adevărat de Sus ne-a luat sub protecția sa, întorcându-ne din "Raliul Madrid-Albacete-Madrid" sănătoși, bine dispuși și cu "bătrâna carapace" mai vioaie ca oricând. Orașul Albacete ne-a primit cu o vreme frumoasă și cu niște organizatori foarte atenți și grijulii, care răspundeau de minune etimologiei arabe a localității, Al-Basit = simplul. Alături de alți colegi de la ambasadele din Madrid, am dezbătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]