928 matches
-
Vartic, ale unei ingeniozități de veritabil “șahist” al criticii literare. După ce propune “revizuirea” critică a cazului insolitului casier Anghelache din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică (adică într-o “viață paralelă” cu domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar, în particular, comparatistului - care, asemeni chimistului din goetheenele Afinități elective, e un
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
fosfor de blestem/ O pîcla radiază uriașă/ De rugi-venin, de zări opace/ Și nu vedem, ah, încă nu vedem/ Din carne de biserici cum se-ngrasă/ Tăuni de fier cu plisc rapace,/ Cum nebunia-n falduri se desfașă/ Iar ura-i carapace". Dacă uneori predomina simbolul, acea semimaterialitate care acordă dezastrului o înfățișare de teribilă poveste, de narațiune a unei nenorociri cosmice ("Curînd sminteli s-or depana, curînd/ Ghemul de sînge ne va țese/ Cu patimă celui preadulce./ Vom fi covor adînc
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră al unui glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în pîntecul balenei albe" (Cîntec despre substanță). Ori: ,Murmurul sării întîlnind pămîntul/ Carapacea sub care e ascuns alizeul viu/ în trecere pe deasupra Canalului Mînecii.// Marea Neagră umplînd groapa meteoritului/ Tungus/ Pluta de corali unduită ușor de vînt/ Degetele insului surprinzînd pulsul universal/ Tresărim cu emoție cînd pasta subțire/ A sîngelui/ Se îngroașă.// Dincolo, din
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Ștefoi, o mulțime de versuri din Linia de plutire și din următoarele cărți (Repetiție zilnică , Schițe și povestiri și, după revoluție, Câteva amănunte sau Alinierea la start) se pot citi mai degrabă așa: „Câte-un bezmetic își lipește/ urechea de carapace: acolo, înăuntru,/ zumzăie o religie unică, puțin sinistră/ alcătuită din resturi/ puse pe exhibiții, deci senine, capcane/ efecte de perspectivă./ O religie peste care ziua de mâine/ presară artistic cenușă.” O poezie care, conchide Nicolae Manolescu, reprimă „cu sadism orice
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
dar hoț! Mă lasă-n pace! Hălăduiesc prin crânguri de poveste, Virtuți nu am, dar inima îmi este Ocnașă-n piept. Pe tine doar te place! Mă vrei apoi un solitar pe creste! Nu-ncerc să urc spre cer, n-am carapace, Pun lacrima din ochi să te dezbrace Cât sunt vultan iubirilor agreste. Mă vrei urcior de dor? Atunci ia seama: Strecoară-mi-te-n sânge! Uită vama La care ai venit pe înserate... Aproape-mi ești! Mă doare depărtarea Cum din fereastra zilei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care moartea privește - întotdeauna altfel decât cum se obișnuiește să vezi - un tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta e poate chiar Franz cineva s-a strecurat înăuntru în timp ce dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și o carapace neagră strălucitoare. ce sumbră amiază paul éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai vândut-o la un preț de nimic într-un gang murdar astă-noapte feriți de ochii ageri ai criticii literare erai strâmtorat te-am înțeles
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
plimbare latră ca posedat și se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul forțează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii și emițând țipete stridente. Placidele broaște țestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii se sufocă de indignare, de spaimă sau de ambele. Din pereți țâșnește o babilonie metalică fără răspuns. Ești în toiul asediului condus de Rammstein, în plină ofensivă Napalm Death, în miezul sfidării orchestrate de Anthrax, Sepultura, Urge Overkill, Concrete
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
defect m-aș referi la poezia Arătarea asta e poate chiar Franz (o referire destul de nedreaptă, căci e una din puținele nereușite poematice ale volumului): "cineva s-a strecurat înăuntru/ în timp ce dormeam// vorbește în idiș are obiceiuri ciudate// și o carapace neagră/ strălucitoare" (pag. 15). Trei aluzii, mai mult decât evidente, la Kafka - și ce dacă? Fără "poantă" (pentru exemplu pozitiv, vezi Carol Ann Duffy, Mrs. Darwin), tot degeaba, căci acest tip de poezie, intertextuală, dar fără un mesaj propriu, rămâne
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
ar putea să nu-ți pară drăguț după crocodilii uriași și sângeroșii rechini ai acestor stabilimente? Dar cea mai grozavă impresie o produc vizitatorii: copiii. Sunt mii, zeci de mii. Peste tot, pe sub toate tufișurile, în cuștile maimuțelor aborigene, pe carapacele uriașelor broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage nimeni de mânecă sau de urechi. Simplu și curățel îmbrăcați, fac un vacarm, că răgetele leilor
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ei Și ei îmi privesc cuvintele ca pe niște pulovere Ce bine ești îmbrăcată" îmi spun, Ce bine îți vine poemul", Fără să știe că poemele Nu sunt haina mea, Ci scheletul Smuls dureros Și așezat deasupra cărnii Ca o carapace, Cu lecția țestoaselor Care supraviețuiesc astfel Lungi și nefericite secole. Adio Ca și când și-ar fi pierdut frunzele Brațele mele se clatină în vânt ; Încercând să spună ceva Într-o limbă Pe care n-o știu prea bine: Se clatină Pipăind
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
pictând pești, fericit. Puteți să-mi ziceți oricum, că doar și alții o fac, iar eu nu mă supăr, dar eu nu sunt ceea ce sunt. Povestea vieții unui om nu e așa de importantă pentru viața lui, e doar o carapace fără noimă pe care o trage după el ca să aibă unde crește și unde muri. Sau cel puțin așa zicea peștele balon, ca unul care se bagă mereu în treabă, poftit sau nepoftit. Ce vreau eu să istorisesc aici poate
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
spusului-nespusului. Anotimpul? Cel de-al patrulea, al iernii. Și totuși dragostea e mereu văratecă, pentru că atunci înfloresc trandafirii. Cât încă există iubire și cât încă există obraji înroșiți de timiditate, nu suntem pierduți. Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
încă există iubire și cât încă există obraji înroșiți de timiditate, nu suntem pierduți. Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
sărit și m-am rostogolit printre pietrele de-abia acoperite de iarbă și mi-am zdrelit fața și spatele și creștetul capului. Când m-am ridicat, tramvaiul o băga iar în viteză - și l-am văzut din urmă, ca o carapace, cum se repede pe pod cu tot mai multă forță, cum iese de pe șine cu o pârâitură și mare zgomot de fierărie, cum trece prin balustrada podului și se repede adânc, bâltâ căind, în apa morților, dedesubt, apă care s-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
atunci nu s au mai despărțit, călătorind și vânând împreună. Principalul lor venit era acum datorat câtorva sute de broaște țestoase, pe care bătrânul slujitor le creștea în beciul umed și întunecos al castelului și a căror carne, ouă și carapace le vindea duminica în târg. Rufus se îngrijea singur de castel, fără să-l disturbe pe graf sau să-și facă în vreun fel simțită prezența. Puțina hrană a castelanului i-o pregătea și i-o lăsa la îndemână la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zâmbești, când de fapt ai lacrimi în colțul ochilor. Mi-aș fi dorit tare mult să pot face asta. Poate că așa n-aș mai simți în vocea ta, iar uneori în tăcerea în care te închizi ca într-o carapace, reproșul. Aș vrea să petreci o zi lângă mine, fără să te văd, să fii acolo, în umbră. Știi ce? De ce nu te-ai muta tu, aici? Pare o nebunie, îți înțeleg rezervele, dacă le ai. Un alt oraș, necunoscut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ridică-n urmă ziduri de-ntuneric. Dar ia să vezi, peste doar câteva momente, cum anestezia își face efectul. Vă rog să mă credeți: dacă injectezi cu calm și bună-credință euritmiile, nu le rezistă nimeni, oricât de groase ar fi carapacea cinismului, rezistența blazării, sarcas mul provocator, nesimțirea și ignoranța auditoriului. E de ajuns să le citești liceenilor, cu pricepere și dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia Bodea: mi-e groază să mă întreb
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
înclinați a privi toate textele literare precum "niște pulovere": "ŤCe bine ești îmbrăcată!ť îmi spun,/ ŤCe bine îți vine poemulť,/ Fără să știe/ Că poemele nu sînt haina mea,/ Ci scheletul/ Extras dureros/ Și așezat deasupra cărnii ca o carapace,/ Cu lecția țestoaselor/ Care astfel supraviețuiesc/ Lungi și nefericite/ Secole" (Fără să știe). Denunțînd alienarea omenească, "marea lege a maculării", "întunericul sîngerînd", flageluri ce vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
Marina Constantinescu Zi si noapte simt contorsiunile vremurilor mele. Simt energia cum îsi schimbă semnul. Si eu nu pot să fac nimic. Neliniștea interioară sporeste, ca si numărul întrebărilor fără răspuns. Lumea din apropierea mea se bagă, scîrbită, în carapace. Disprețul atinge cote de calamitate. Nu mai contează decît vorba-n vînt. Și legea junglei. Și eu nu pot să fac nimic. Sistem nu avem, școală, educație, sănătate și cultură, zero absolut. Se bate monedă pe criză, criza financiară, desigur
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
mine însămi. După Anul Nou, a doua mare schimbare, visul meu... astfel am descoperit că am nevoie de... un băiat. Nu de o prietenie cu o fată, ci de un prieten băiat. Am descoperit de asemeni fericirea din mine sub carapacea de superficialitate și veselie. Din când în când reintram în acalmie. Acum nu mai trăiesc decât pentru Peter, căci de el va depinde foarte mult ce se va întâmpla mai departe cu mine. Seara, când stau culcată în pat și-
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
mă întrebi ce sînt crustaceele, așa că o să-ți spun. Crustaceul nu este o simplă masă conștientă și acaparatoare, ca lipitoarea sau buretele. Are o formă specială. Dar această formă nu se susține printr-o coloană vertebrală, ci se datorează unei carapace nesimțitoare care conține fiara. Scorpionul, homarul și păduchele aparțin acestei clase. Apoi zîmbi uitîndu-se la whisky-ul din pahar. Lanark știa că fusese insultat, așa că se ridică în picioare și-i spuse pe un ton tăios: Mi-ați putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uluială sau nefericire profundă. — Pe Lanark îl plictisesc toate aspectele astea tehnice, spuse el. O să-i arăt mai mulți pacienți. Vorbi în microfon, și pe ecran apăru un cadru cu dragoni pe mese metalice. Unii aveau pielea lucioasă, unii aveau carapace asemenea țestoaselor, unii aveau solzi ca peștii și crocodilii. Majoritatea aveau ghimpi, spini sau țepușe, unii aveau coarne uriașe ca de cerb, dar toți erau monstruoși prin prezența unui detaliu, un picior uman sau o ureche, sau un sîn ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]