839 matches
-
între razele ridurilor, parcă era un orbete cu nările contractate. Eu vă iubesc pe amândoi deopotrivă, amândoi sunteți copiii mei și nu pot concepe o asemenea situație. Și totuși, dincolo de vorbele astea, cu tact, cu migală, ea o făcea pe Carmina să accepte unele învinuiri ce trebuiau neapărat să atârne pe talerul ei de balanță, aceste fapte nu sunt luate în seamă de nimeni, o asigura, poți să fii liniștită, sunt ca niște reguli ce fac o pronunțare să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și alta, bătea măsura unui ritm nervos, fața ei arăta o expresie chinuită ce părea autentică, își sprijinea ceafa de marginea fotoliului, ce mare lucru, spunea, să vrei dintr-odată să fii liber și să poți să o faci. Tu, Carmina, poți să declari că nu-l mai poți suporta ca prezență fizică, că te irită simpla lui apropiere și trebuie să vă separați, altfel te temi că ai să faci vreun act necugetat, mă rog vei spune că starea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ori, ce naiba și a fost inutil. N-a mai rămas nimic nou, imaginează-ți. Te-am chemat aici să ne ajuți, nu să încurci și mai rău lucrurile! Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rău lucrurile! Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu că lucrurile vor lua o turnură nedorită. Să mergem, maman, zise, și îi surâse în modul cel mai plăcut, aproape de autentic, astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu că lucrurile vor lua o turnură nedorită. Să mergem, maman, zise, și îi surâse în modul cel mai plăcut, aproape de autentic, astăzi nu se poate discuta cu tine. După plecarea lor, Carmina se gândi intens la Sidonia. Cât era firesc și cât era control în purtările ei? Uneori femeia asta se manifesta ca o avalanșă, puternică, vie. Neprevăzută. Era atât de greu să știi ce gândește dincolo de cuvintele ei, dincolo de măștile grăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai mai făcut? O întrebare aparent inofensivă, da, poate altădată, ar fi fost de-a dreptul inofensivă. Ea îl privi deprimată, încărcată de reproșuri. Un gol, un vid interior creștea, îi presa toracele. Mă duc să fac o cafea, spuse Carmina și dispăru din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exact trei zile. Trei zile, fie, ce importanță poate să aibă o zi? Pentru mine are, spune-mi! Ieri a plouat, nu aveam umbrela la mine, am stat in cofetăria de lângă uzină. Am mâncat o prăjitură. Ieri n-a plouat, Carmina, tu mă înnebunești pur și simplu. A plouat alaltăieri. Alaltăieri, la dracu, ce importanță are, voiam să spun că ploaia a spulberat o zi din cele trei. Atunci am venit acasă foarte grăbită. Nu încetase ploaia dar mă plictisisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă mai supără. Intenționam de mult să trec prin piață ca să-mi cumpăr fructe. El își continuă interogatoriul strâns. Ai fost pe la el? Doar stă pe acolo. Nu. Nu l-ai văzut? Nu l-am văzut. Nici măcar întâmplător? Nici măcar întâmplător. Carmina îl privi răutăcioasă, zâmbind, biet sărman, de fapt îi urmărea cu respirația tăiată reacțiile. La un moment dat avu impresia că prinde un semn de slăbiciune. Atacă: Nu înțeleg, Ovidiu, cu ce drept toate întrebările astea? Nu-ți mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu Larisa, o femeie la fel de ambițioasă ca tine. Cu mine băteai pasul pe loc, nimic nu mergea ca lumea, mai era și tatăl meu, ruda prin alianță care îți strica dosarul și o mulțime de alte neajunsuri. Fleacuri, fleacuri, fleacuri, Carmina. Toate astea sunt fleacuri. Au fost, s-au dus, s-au spulberat. Ea respiră adânc și aplecă aprobativ capul. Își așeză a împăcare mâna în părul lui. Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împăcare mâna în părul lui. Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de acea forță paralizantă a voinței lui Ovidiu, atât de disonantă și de neașteptată, în disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară ploaia bătea cu furie în ferestre. Eram agitată, nu știu de ce. Ploaia, neputința. Asta a fost alaltăieri, Carmina. Ce? Ploaia. Da, da, ieri, alaltăieri, la dracu, tot una, cum să deosebești o zi de alta, când toate sunt la fel, insipide. Te-am așteptat atunci când ploua. Aș fi vrut să vii atunci, sau să telefonezi măcar. Mă pisezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pe Elena la popă, să se mărturisească, era un preot bătrân, înțelept, nu le punea niciodată întrebări jenante la care ar fi răspuns printr-o minciună, le așeza doar patrafirul pe cap și rostea, miluiește Doamne, pe roabele tale Carmina și Elena și le iartă greșelile lor cele de voie și cele fără de voie, izbăvește sufletul lor, amin. Le primea ouăle în palmele lui stafidite, uscate, asemănătoare cu două scoici, clipea des, împăcat, le urmărea cum ies din biserică tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răsturna într-o clipă tot ce socotiseși ca fiind clar și limpede ca apa de izvor... Scurtă vreme după semnarea contractului de căsătorie, casa celor doi tineri se umpluse cu toate acele obiecte necesare unei familii. Revenind în apartamentul său, Carmina găsise totul schimbat. Faianță la baie, la bucătărie, pereții văruiți, mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la ideea de a urma filologia, o diplomă care nu-i va aduce, spunea el, nici un folos, nici o prestanță. Până la urmă trebui să renunțe, să-și spună, fie ce-o fi numai să facă și ea ceva. Din perioada aceea Carmina își amintea că o uimise la Ovidiu un simț al sesizărilor valorilor sociale, devenit deja reflex, poseda un fel de sonerie aparte ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete, își potrivea cuvintele, vorbele lui trebuiau să facă impresie și deși nu se îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă invadase celulele bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își zburlea frunzele iar dacă vântul era ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă locul gol Carmina călca pe pământ nesigură... Nici el, plopul uriaș, cu vârful în cer, nu fusese invulnerabil. Îi era greu să vină la fereastră și să nu-l caute din priviri, ca și cum suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă. Carmina obișnuia să-și parfumeze apa atunci când se îmbăia cu câteva picături de ulei de lavandă. Atunci, în funcție de stimulent, declara că-i e foame, că-i este somn sau că are chef de dragoste. În rest știa să evite factori perturbatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci a sunat la ușă Fana. A șovăit o clipă în prag înainte de a intra. Arăta superb așa cum era, suplă, tunsă scurt, cu părul de culoare tutunului întors la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni din familia Trofin nu mai dăduse un semn de viață de aproape trei luni de când se sfârșise divorțul, o lăsaseră să penduleze între stările ei sufletești, singură în bătaia vântului. Așezate în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dăduse un semn de viață de aproape trei luni de când se sfârșise divorțul, o lăsaseră să penduleze între stările ei sufletești, singură în bătaia vântului. Așezate în fotoliu se priveau în tăcere, se cercetau, trecuseră niște ani peste ele și Carmina se simțea marcată de timp, dacă-și ridica părul observa fire albe la tâmple și fața căpătase un fel de asprime și expresia chipului împietrea către o oarecare tristețe. O studia pe Fana și prin ea îl vedea pe Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se avânta în situații ce prezentau un deznodământ îndoielnic și de aceea prefera să se scalde în vorbe, își cunoștea puterea, era conștientă, forța ei consta în dialog, dar încă nu-și găsise suflul, nu se simțea în apele ei. Carmina, să știi, atâta vreme cât am fost rude, eu am simțit că relația noastră pierde în profunzime, poate de vină era maman pe care o bănuiam foarte aproape de tine, mereu în spatele vorbelor tale, a gesturilor tale, eram obsedată de faptul că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de om maniac, daca așa stau lucrurile. Acum sper să reluăm firul vechii noastre amiciții, nimic nu ne mai stingherește, eu cel puțin sunt gata să reintru în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe, o stăpânea o adevărată panică, aceea de a fi respinsă direct, precis, fără drept de apel, Carmina o mai înlăturase odată, temporar, acum o va face definitiv, ori ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe, o stăpânea o adevărată panică, aceea de a fi respinsă direct, precis, fără drept de apel, Carmina o mai înlăturase odată, temporar, acum o va face definitiv, ori ea se simțea bine în preajma Carminei, era plină de forță, de vitalitate, îi era foarte ușor s-o atragă de partea sa și apoi s-o domine, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]