783 matches
-
Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult de unul sau două puncte de comparație, insuficiente pentru o identificare clară, totuși poate îndeajuns pentru a le compara cu suspecții potențiali... Nici o amprentă pe cardul de asigurări sociale... — Paginile carnețelului sunt lizibile, dar sunt îmbibate cu benzină. Nici o șansă să prelevăm amprente. Conține nume și numere de telefon, majoritatea bărbați. Nu sunt în ordine alfabetică, câteva pagini sunt smulse... În fotografiile apare Short cu diverși bărbați în uniformă. Fețele bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să-l analizeze. După aceea vor fotografia paginile și ne vor pune la dispoziție o listă cu persoanele pe care va trebui să le interogăm. — Russ, tipul se joacă cu noi, interveni Dick Cavanaugh. Cîteva pagini au fost smulse din carnețel și fac pariu cu tine că numele lui era pe una dintre ele. Millard zâmbi. — Poate că da, poate că nu. Poate că e nebun și vrea să fie prins. Poate că unele persoane din agendă îl cunosc. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amăgeau cu promisiuni pe buze și prezervative în buzunare. Ei ne-au povestit - mândri sau rușinați - niște povești de alcov la fel de jalnice ca și poveștile lui Betty despre fericirea din clipele petrecute cu armăsarii în uniformă. Până la urmă bărbații din carnețelul negru a lui Elizabeth Short aveau două lucruri în comun - s-au văzut cu numele publicat în cotidienele din L.A. și ne-au oferit alibiuri care-i eliminau de pe lista suspecților. Prin secție se zvonea că publicitatea i-a eliminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Investigația lui Fritzie prin hoteluri nu i-a adus decât răspunsuri negative, iar faptul că alte femei - confirmate la Moravuri drept prostituate - n-au putut fi localizate l-a opărit rău de tot. Numele lui Madeleine Sprague nu apărea în carnețel și nici nu s-a ivit în discuție cu ocazia interogatoriilor. După investigarea ceor 243 de nume, n-a apărut nicăieri nici o limbistă și nici o pistă spre un local pentru lesbiene, iar eu verificam în fiecare seară avizierele de la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să văd dacă nu cumva vreuna din celelalte echipe s-a prins de existența sosiei Daliei. Dar nu, nici una nu aflase nimic, așa că am început să mă simt în siguranță în ceea ce privește angaraua mea cu suprimarea dovezilor. În timp ce interogatoriile celor din carnețel țineau prima pagină a ziarelor, restul circului mergea înainte: ponturi, ponturi și iar ponturi care iroseau mii de ore de lucru ale polițiștilor. Telefoanele acuzatoare și plîngerile ranchiunoase i-au determinat pe polițaii locali să-i salte pe diverși nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a trecut prin minte că Issler e pește, iar Betty Short era un fel de prostituată liber profesionistă și m-am întrebat dacă nu cumva o fi vreo legătură între ei. Apoi mi-am amintit că la interogatoriu fufele din carnețelul negru au spus că Dalia n-avea pește. L-am întrebat: — Ai cunoscut-o pe Betty Short? — Nu. — Ai auzit de ea? — Nu. De ce-ai mărturisit c-ai omorât-o? — Ea... părea atât de dulce și de drăgălașă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de notițe. Sally se cocoță pe maldărul de valize cu spatele, la perete și ochii la ușă, ca o specialistă a evadărilor unsă cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul Short: — Nu știu cine a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că mâine mă duc cu toată povestea la ziare. Johnny își reluă smiorcăiala. Un locotenent în uniformă se apropie și se stropși: Ce mama naibii se întâmplă aici? Blițul unui aparat de fotografiat îmi arse ochii. Era Bevo Means, cu carnețelul pregătit, gata să ia notițe. — Sunt polițistul Dwight Bleichert, am răspuns, iar acesta e polițistul John Charles Vogel. I-am întins locotenentului declarația și i-am făcut cu ochiul. — Arestați-l! La prânz, am mâncat pe îndelete o friptură imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar singura mea consolare era că nu puteam să mă cobor mai jos de-atât, că mai curând mi-aș băga în gură țeava pistolului meu de calibrul 38. Avionul ateriză la 7.35. Am fost primul la debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre metropola Boston, nerăbdător să profit de ora de lumină a zilei care mai rămăsese. Itinerarul includea opriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ananghie, iar Bucky duru’ venea al doilea la rând, ca să o consoleze. — Uite ce e, nu pot vorbi acum, i-am tăiat-o eu și am închis. Acum mă aștepta cu adevărat o muncă grea, de polițist. Mi-am aranjat carnețelul și stiloul pe etajera de lângă telefon și mi-am golit buzunarele de toate monedele adunate în ultimele patru zile: aproape doi dolari, suficient pentru patruzeci de apeluri. Mai întâi am sunat-o pe funcționara de noapte de la Pacific Coast Bell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a privit suspicios. La colțul străzii am găsit o cabină telefonică și am format numărul lui padre. — Omuciderile. Sergentul Cavanaugh. — Dick, sunt Bucky Bleichert. — Chiar omul cu care doream să vorbesc. Am găsit lista. Ai ceva de scris? Am scos carnețelul din buzunar. — Dă-i drumul. — OK. Am o listă cu doctori cărora li s-a retras dreptul de liberă practică. Harry mi-a spus că în ’47 își aveau cabinetele în centru. Unu: Gerald Constanzo, Breakwater, numărul 1841 bis, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bleichert. Vă dați seama, desigur, că motivul pentru care mi-am întipărit în memorie atât de bine aceste date este publicitatea legată de moartea domnișoarei Short. Așadar, vă rog să aveți încredere în memoria mea. Mi-am scos stiloul și carnețelul de notițe. — Dă-i drumul, Willis. — În anul 1947, pe lângă activitatea mea de bază, aveam și o mică afacere lucrativă: comercializarea unor produse farmaceutice. Le vindeam în special prin baruri și mai ales soldaților care descoperiseră plăcerea drogurilor peste hotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rău. Tata și Maddy sunt niște oameni îngrozitori. Eu însămi am riscat foarte mult încercând să-i rănesc. — Te referi la faptul că ai expediat lucrurile lui Betty? De data asta ochii Marthei aruncară săgeți. — Da. Am rupt pagina din carnețel pe care era scris numărul nostru, dar m-am gândit că mai sunt și alte numere care să-i conducă pe polițiști la tata și la Maddy. N-am avut curajul să trimit numărul nostru. Ar fi trebuit. Eu... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
De aceea, imediat, veți pregăti nava „Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în ordine, cu satisfacția datoriei ce urmau a o îndeplini înscrisă pe carnețele. Iuliu Corodan rămase singur. Mai mângâie o dată roca, apoi o puse în cușcă. Episodul 4 În magazia UNIVAX-ului După ce ieșiră din biroul lui Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, roboții se îndreptară spre magazia de aprovizionare pentru misiuni. — Salut, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dând câte un bănuț copiilor desculți care se uitau la ei cu ochi mari din pragul caselor. Pentru gustul lui Henry, totul era parcă prea Încărcat de fum, de miros și de pește, dar Du Maurier, Încântat, continua să scoată carnețelul pe care Îl ținea În buzunar și să schițeze cu creionul contururile lucrurilor care Îi rețineau atenția, o barcă, o clădire sau o bonetă - căci femeile din Staithes purtau un astfel de articol cu model foarte distinctiv. Voia să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
două zile. — Mă gândeam la o friptură de miel? propuse dna Smith. Cu fileu de plătică Înainte. Și o șarlotă cu mere la desert. — Admirabil. Îi semnă comenzile pentru cumpărături și i le Înapoie. — Mulțumesc, domnu’ James. Doamna Smith băgă carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc diseară? — Mulțumesc, doamnă Smith, spuse Henry, roșind fără să știe nici el de ce. Sunteți foarte amabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mi-am custodiat biblioteca. Sub bibliorafturile celui de-al treilea, pozele, arhiva mea de familie și brevetele de invenție și-au regăsit un cămin. În habitaturile următorilor patru, ale căror adrese le-am caligrafiat firesc, cu exactitate științifică, într-un carnețel, mi-am desfoliat, pe rând, secvența de tablouri, bruma de argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și telefoane, pe care o purtam pe sub cămașă) manifestase aceeași ticăloasă inspirație de-a se lăsa înghițită de mlaștina bazinului de decantare. Am deșertat bazinul. L-am curățat. Mi-am petrecut apoi câteva lungi și plictisitoare zile de răsfoire a carnețelelor pietrificate, cu ajutorul unor inutile picamere. Când am sistat răsfoirile, mi-am dat seama, cu perspicacitate, că acele șapte adrese la care-mi distribuisem, cu atâta ușurătate, averea, mi se șterseseră cu aceeași eficiență atât de pe cortex, cât și din înscrisurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1930 este unul al crizei. La periferii, Bucureștiul dansează elegant și abstras în ritmurile pătimașe ale foamei. În 90% din casele fostului sector de Negru, persoanele melancolice, ce se declară substanțial și susținut nehrănite, sânt notate de către destin într-un carnețel și se trezesc imediat țipluite în tuberculoză. În sectorul de Galben se gătește, cu multă aplicație, scoarță de copac. În Albastru, părinții triburilor numeroase de țânci nu se scapă unul pe altul din ochi, de frică să nu-și fiarbă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe umeri, ca pe-un campion de raliu automobilistic, până la biroul său. Aici s-a organizat, în cinstea lui, o scurtă percheziție. După o jumătate de oră de înfrigurate scotociri, tot peste ceea ce au putut da a fost un carnețel de adrese (fiecare polițist simte că vine un moment în care pentru a nota toate pițipoancele din viața sa trebuie să apeleze la un astfel de carnețel de adrese), o verighetă (ce putea fi foarte bine a Terezei sau nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de înfrigurate scotociri, tot peste ceea ce au putut da a fost un carnețel de adrese (fiecare polițist simte că vine un moment în care pentru a nota toate pițipoancele din viața sa trebuie să apeleze la un astfel de carnețel de adrese), o verighetă (ce putea fi foarte bine a Terezei sau nu) și o trusă de unghii. Mai cu seamă elocvența înghețată a trusei de unghii a avut darul de-ai mântui de scepticisme chiar și pe cei mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meu!!... 252 DANIEL BĂNULESCU Francis Macomber"), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva, cartea de vizită, însiropată cu declarații amoroase, aparținând Mariei Curie, o listă cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclul D-lui Joyce, mantaua lui Lindbergh, peruca lui Groucho, carnețelul de bal al Lilianei Gish, o eșarfă a Zeldei, câte și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care apucau umanitatea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asigurat publicitatea, chiar pe propriile tale coperți și le-ai cărat mereu familiile în spate... - "Strălucitor". Iată ce proclamă prestigioasa, ni s-a spus, revistă muzicală, ce poartă tocmai numele rivalului dumneavoastră, "Rolling Stones"... în ziua de... Cocondy își răsfoi carnețelul, dibui pagina decupată și o despături. - În ziua de 24 septembrie 1972: Dacă cineva, un străin, un rockman de pe o altă planetă, și-ar pune întrebarea: Cine este Pink Floyd?..." ar fi suficient să dea capul pe spate și doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viitor sânt ștrasate, multicolore, nestemate. Că ne așteaptă vremuri îmbătătoare, PRIETENI! Pentru că fete au fost și s-au mai născut în maternitățile noastre, de când discutăm noi aici (puși pe glume și șotii)... Și dacă m-aș vedea nevoit să scot carnețelul, ați vedea voi: Ce 16 bebelușe s-au născut azi-noapte în București! Ce 12 domnișoare au văzut lumina lumii la Iași! Și, dacă Aradul părea un oraș liniștit (pentru unii dintre noi), în noaptea de acum nouă luni, ce impresie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așteptîndu-i, atunci când Spînzu, mai tărăgănat, pentru a nu fi luați la ochi de vreun echipaj de miliție, apărea din spate, luau curbele și supravegheau îndeaproape banda Ierbii Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea. Și, într-o plimbare per pedes prin primăvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primăverii, să se spele și dânsul de lipiciul scârbos al deghizamentului. Și pentru a se culca mai din timp, a doua zi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]