15,443 matches
-
și numele în Theodor, a început, rapid, să fie apreciat ca un element combativ, de încredere..., a fost, rapid, inclus în brigăzile care mergeau să-i lămurească pe țărani... Auzi, rîde Ion înfundat iarna, tata se duce la Iași cu cartofi de vînzare. Acolo, din vorbă-n vorbă, află de la alt țăran că într-un sat, pe unde mergea Toader, unul ține și-acum toporul după ușă, pregătit pentru el. Cică nea Toader avea pumn greu, al naibii. Ăsta, tînărul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai înainte cu directorul; ne cam apucă neliniștea: dacă merge bine premiera de mîine, duminica viitoare facem premieră oficială, cu invitați oficiali de la județ, reviste..., știi mata, ca de obicei; și-atunci, cu ce umplem restul sălii? Cu saci de cartofi răspunde Mihai acru. La un moment dat, e vorba de momentul culminant al spectacolului, actorii vor coborî de pe scenă cu cîte un cuțit în mînă și vor începe să curățe cartofi, simbol al integrării e-t-c... Vom lua locul întîi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci, cu ce umplem restul sălii? Cu saci de cartofi răspunde Mihai acru. La un moment dat, e vorba de momentul culminant al spectacolului, actorii vor coborî de pe scenă cu cîte un cuțit în mînă și vor începe să curățe cartofi, simbol al integrării e-t-c... Vom lua locul întîi pe țară sigur. Nemaivorbind de turnee în străinătate, cronici, elogii... Dacă ne iei și-n rîs, sfîrșim colaborarea aici! Credeam c-ai apreciat efortul nostru. Să nu uităm că piesa a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se trezea, maică-sa îl certa: Iar ai făcut în sală, ești mai rău ca un cățel, să vezi ce-ți fac!", și el se băga sub pat, printre lădița cu lemne pentru foc și coșul de nuiele plin cu cartofi. Mi-a fost vreodată teamă de mama? se întreabă acum, încă sub fiorul celor povestite de Doina. Cred că da. Sigur că mi-a fost, dar nu teamă; era, mai degrabă, sentimentul că voi fi pedepsit dacă fac ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
convinsese și ea că acele trei mișcări neașteptate fuseseră doar o întâmplare. 2 URCATUL LA BORD Dan numea sexul „urcat la bord“. Luase expresia de la un neamț cu obrajii ca merele roșii, cu care muncise cot la cot la scos cartofi pe un câmp din estul Angliei, într-o vară scurtă și ploioasă. Acum, când își voia scurta clipă de ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii unei curse maritale fără destinație precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În schimb, capetele, abdomenele și toracele li se făcuseră pulbere între degetele lui Carol. Dan se întorsese și își făcea de lucru cu doza de Cola. Era însetat, pentru că jucase câteva mingi după muncă, împreună cu Barry. Mâncaseră în liniște friptura, cartofii soté și salata verde. O lumânare se consuma între ei, măsurându-le incapacitatea de a comunica. Dan nu aruncă nici măcar o privire în decolteul soției sale (nu prea spectaculos, ce-i drept). În schimb, studia un număr din Design Week
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa de liniștit în cuibul lui de bumbac, încât se poate lesne uita de existența lui, nu-i așa, după care apare brusc în amintire - ce revelație! O revelație continuă, o poveste fără de sfârșit! Carol pusese prea multă sare pe cartofi și în sosul de la salată. Reacția veni la finele mesei. Dan își ridică privirea de pe revistă și își dădu părul pe spate: — Ce sete mi-e, spuse, mi-ar trebui încă o Cola! Îmi pare rău, iubitule, îi răspunse Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vaginul exista în corpul lui Bull sau întrebării cum fusese posibil așa ceva, ci aspectelor tehnice, mai precis chestiunii dacă acela era un vagin în toată puterea cuvântului, un organ genital funcțional sau, dimpotrivă, un soi de imitație ciudată, ca un cartof în formă de penis. Margoulies simți că-l ia cu leșin. Așa era. Respiră adânc și prin față începură să-i defileze toate materialele din literatura de specialitate legate de anomaliile genitale. Dar se potoli în câteva secunde. Se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pleca cu precizie și lua o viteză aiuritoare, ca și buzele Nicoletei când o conduceai acasă după ore și, fără să aprinzi lumina la subsolul scării, intrai cu ea de mână pe culoarul boxelor, unde mirosea a gogonele și a cartofi umezi. Ciocații mei negri o făceau să râdă strepezit pe Alexandra Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă, în seara în care mama prăjea cartofi și nu bănuia că o barză își va face cuib în burta ei și-l va cloci pe Matei, Filipul mic a scris pe-un șervețel, în bucătărie, că vrea să ajungă argitect și gebul. Or, ce s-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
duc de nas și să vă spun că eu, Filipul mare, am îndeplinit cealaltă jumătate de dorință. Nimeni nu va ghici ce-i aia gebul, așa că m-aș putea lăuda în liniște cu o asemenea ocupație. Citind biletul sub sfârâitul cartofilor din tigaie, bilet care e posibil să fi supraviețuit într-unul din sertarele ei pline de hârtii și hârtiuțe, nici mama n-a înțeles despre ce îndeletnicire era vorba. Și m-a rugat să traduc. De fapt, l-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vorbind despre o tipă de la J care umbla cu un negru. Apoi, tabăra de la Breaza a avut cam tot ce-ar fi putut avea o tabără din vacanța de primăvară: ciripit de păsărele, fustițele fetelor, macaroane, marmeladă și mâncărică de cartofi, colțul crud al ierbii, meditații la matematică cu Stăneasca, diriga mea (la D) și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip neobișnuit, mă întreba câte ceva despre școală, ofițerul cerceta atent terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să-și facă o părere cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neobișnuit, mă întreba câte ceva despre școală, ofițerul cerceta atent terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să-și facă o părere cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de care dispuneam. Ronțăind cartofii prăjiți unul câte unul, tacticos, doar nu mă zorea nimeni să termin și să plec (și oricum n-aș fi plecat, oricât m-ar fi zorit), am încercat să-l pun pe piste false, să împrăștii fum, fum gros, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la tomberoanele de gunoi, am măturat și am spălat pereții cu furtunul. N-a fost greu să facem curat, fiindcă familia Pascu, având frigiderul plin cu cotlete, cașcaval, șuncă de Praga și whisky, nu-și încărca beciul cu saci de cartofi, butoaie de varză, gemuri, gogonele și vin de țară. De altfel, proiectul ăla se bizuia pe o confrerie lingvistică, transformând o boxă într-o sală de box. Domnii Pascu, tată și bunic, și-au scos portofelele din buzunarul de la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am întins lui Mathieu. - OK, zise luând banii. Se va rezolva. Dar durează mai mult, poate două săptămâni, poate chiar trei. - Nu face nimic, am zis. Aștept. Am timp. După care mi-am comandat fericit o friptură de vacă cu cartofi la cuptor. 16-19 septembrie 2004 ADULT MOVIES LIVE SHOW După cum știe mai toată lumea, îmi petrec vacanțele de vară întotdeauna la 2 Mai, un sat aproape liniștit de pe coasta Mării Negre, la puțini kilometri de granița cu Bulgaria. Stau de obicei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din sufragerie. Ca la americani, deh. - S-a făcut, zise. Își puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok. Manson puse niște farfurii pe masă și începu să taie roșiile. - Te-ajut cu ceva? m-am oferit eu. - Da, vezi, cojește și tu castravetele ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie. Tot în aparență, Alin Ionescu era directorul fabricii de cartofi prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr creț, bolnăvicios, eterne deranjamente stomacale, privire melancolică (ce-i drept, probabil că din cauza durerilor de burtă). Biroul era plin de fulgi și pene. Alin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Priviți. Cuvinte ce apar de nouăsprezece ori: centiron, comandant, dinți, faci, au, împreună, păianjen, răspunde, sânge, santinelă, tragi, imediat, te, (a) ta, văzut, viață... — Cuvinte care apar de optsprezece ori: gata, frumos, beretă, până ce, francez, (a) mânca, mort, nou, trece, cartofi, punct, aceia, băieți, seara, merg, vine... Nu aveți deja o idee clară despre ce e vorba? - spune Lotaria. - Nu încape îndoială că e un roman de război, plin de acțiune, într-un stil sec, cu o anume încărcătură de violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Înăuntru, Mma Potokwane stătea la birou, cu receptorul la ureche. Îi făcu semn să se așeze și își continuă convorbirea. Dacă mi-ați putea da o parte din uleiul acela alimentar, spuse ea, orfanii ar fi foarte fericiți. Le plac cartofii prăjiți în ulei și le fac bine. Vocea de la capătul firului îi dădu replica, iar ea se încruntă și se uită la domnul J.L.B. Matekoni de parcă ar fi vrut să-i transmită iritarea ei. — Dar nu puteți vinde uleiul dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce-și dorește. O să-și păstreze locul de muncă. Domnul J.L.B. Matekoni va fi salvat din ghearele femeii aceleia, iar Mma Ramotswe va căpăta ceea ce merită. Totul îi era clar. Menajera se întoarse în bucătărie și începu să curețe niște cartofi. Acum că amenințarea venită din partea lui Mma Ramotswe se diminuase - sau se va diminua în curând -, era dispusă să se concentreze asupra stăpânului ei încăpățânat, care nu era decât o mămăligă, ca toți bărbații. O să-i pregătească un prânz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cinste. Avea în frigider carne - carne pe care, mai devreme, plănuise s-o ia acasă cu ea, dar pe care acum o va frige pentru el împreună cu vreo două cepe și i-o va servi cu o porție zdravănă de cartofi piure. Prânzul nu era tocmai gata când domnul J.L.B. Matekoni sosi acasă. Auzi camioneta și zgomotul porții trântite, apoi ușa deschizându-se. Când venea acasă, de obicei el striga doar „am ajuns“, să o anunțe că-i poate pune mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]