732 matches
-
va fi dărâmată și În locul ei va fi grădină de legume și zarzavaturi și o altă noutate importantă se ițea cu ochi mari și șăgalnici la el! Un cap mare, cu ochi imenși și acoperit cu un păr aspru și castaniu, tuns scurt, o rochițică scurtă cu flori mici (cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe prea mici pentru pantofiorii roșii cu care era Încălțată, erau ceva ce se numea ... Mălina (așa cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înapoi și lăsându-i nepotului său o imagine care nu-l va părăsit niciodată: Ochenoaia era Îmbrăcată cu rochie maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul din stânga-sus mai ridicat decât omologul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chiar angelic Întredeschisă, stărui asupra ei vreme de două sărutări semi caste, gâtul ei lung și ceafa pe care firișoare fine de păr șaten Îl Îmbiau să le atingă și să le mângâie, urechile roz-delicate peste care dansau Înnebuniți zulufii castanii și gingași de credeai că vântul Îi va lua și-i va duce În zbor, Împrăștiindu-i printre crengile părului, rochița roză, cu multe flori de culoarea vișinei, fără mâneci, prin ale cărei decolteuri joase de la subsuori, ochii ageri zăreau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Țiganca și-a aruncat privirile peste masă și 1-a măsurat pe Paraschiv. Era subțire și ager. Sub fruntea largă u luceau doi ochi vii. Își freca palmele ușor și zâmbea. Gura i se strângea în margini răutăcios. Părul moale, castaniu îi cădea într-o parte. Cel tânăr o privi o clipă și bău până în fund. Buzații osteniseră, dar nu se lăsau. Începuseră să cânte fără perdea. Iute s-au înveselit manglitorii. Stăpânul și-a așezat ibovnica pe genunchi și-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plimbare. În sunetele ascuțite și vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o frumoasă Plusia (acum Phytometra), care, am observat imediat, se deosebea de aliatul său cel mai apropiat prin aripile din față mov sau castaniu (În loc de maro-auriu) și prin semnul de bractee mai Îngust și nu figura În nici una din cărțile mele. Am trimis descrierea și imaginea ei lui Richard South, pentru a publica În revista Entomologist. Nu o cunoștea nici el, dar a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
azi s-ar putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În când, În timpul a două sau trei veri. Apărea ca din pământ, stătea Întotdeauna deoparte, Întotdeauna În picioarele goale, frecându-și partea din interior a tălpii strângi de glezna piciorului drept sau scărpinându-și cu degetul inelar cărarea din părul castaniu, În timp ce calul meu era Înșeuat lângă trunchiul unui copac, când tot alaiul servitorilor noștri de la țară ne conducea Într-o dimineață răcoroasă de septembrie spre oraș, unde ne stabileam iarna. De fiecare dată, pieptul ei părea ceva mai plin, antebrațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu un frumos contur strălucitor. Se plângea că părul ei castaniu bogat n-o asculta și o enerva, amenințând că o să și-l tundă scurt și chiar s-a tuns un an mai târziu, dar eu mi-l amintesc Întotdeauna așa cum arăta la Început, Împletit foarte strâns Într-o coadă groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
legănă de partea cealaltă și apoi ridică lanțul la loc în urma sa. —Brenda! strigă el îndreptându-se către camera frigorifică. Brenda, draga mea, îmi poți face o favoare în drum spre casă în seara asta? O fată ștearsă cu păr castaniu creț și care purta mănuși groase de piele se îndreptă de unde stătea aplecată peste mâncarea congelată. Lentilele ochelarilor îi erau acoperite de condens și cu o mână ținea o pungă de mazăre, iar cu cealaltă își împingea ochelarii în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se observă la florile înflorite când abia încep a se trece, dar mai păstrează toată frumusețea și farmecul lor. Este frumoasă, o față nevinovată, cu caracteristici fine, cu doi ochi plini de lumină și buze mai mult zâmbitoare. Părul ei castaniu este mereu frumos pieptănat. Toate trăsăturile i se îmbinau cu corpul ei armonios pe care i-l dăruise Dumnezeu. O văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră Sfânta Împărtășanie, se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se priviseră în ochi, zîmbindu-și luminos ca doi prieteni vechi." Spune, atunci... De ce-ai plecat? Dacă poți să-mi spui." Își coborâse pleoapele viorii, cu gene lungi, rimelate: "De ce mă întrebi?" "Sînt curios." Începuse să râdă răsfirîndu-și șuvițele lungi, castanii în dreptul buzelor: "Mi-era teamă... Aveam sentimentul că dorm în același pat cu un gangster. Îmi strecuram degetele sub perna ta ca să găsesc stiletul... Aveam coșmaruri..." "Interesant. Aș fi jurat că sânt pe gustul tău." "Te înșeli, dragul meu. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-am luat bacalaureatul, șopti femeia roșind. De fapt, a coincis cu logodna. ― Poftiți?! A, da... Era o fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea s-o comunice. Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
invidie din partea semenelor ei, „erau rezultatul a ani și ani de lecții particulare de balet“, cum spunea ea mereu. Arăta mai degrabă ca o versiune Îmbunătățită a idolului ei - o variantă tânără a lui Jane Birkin 1: avea lungi plete castanii, privirea adâncă și bronzul permanent, care e atât de ușor de menținut tot anul dacă familia ta are câte o casă În toate stațiunile din Antigua până În Aspen. Când era Îmbrăcată casual, emana un farmec natural de Înaltă clasă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la mine. Îmi spusesem așa În sinea mea, observând că bărbatul era puțin bronzat și că purta un costum de vară de culoare deschisă, Într-un stil casual foarte plăcut. „Nu e chel“, remarcasem fericită observându-i claia de păr castaniu, o binecuvântare de care, din păcate, duc lipsă mulți bărbați de treizeci și patru de ani. „Zâmbet cuceritor“, m-am gândit, roșind fără să arăt atunci când mi-a strâns mâna. Avea o expresie veselă, iar ochii verzi Îi străluceau șăgalnic. „Are cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cealaltă mână ținea una dintre pungile de un galben pal de la propria-i firmă, PHOEBE BÉBÉ. Burtica Îi era ascunsă de o capă scurtă din tweed, iar pe dedesubt avea acei jeans foarte mulați, În stil Kate Moss. Părul ei castaniu părea atât de lustruit, că practic Îmi puteam vedea În el propria reflexie. „Trebuie să o salut“, m-am gândit, un pic posomorâtă. Am bătut-o pe umăr: —Bună, Phoebe! Phoebe s-a Întors și s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în același timp: „Vreau să fac să intre puțin rău în tine! Ferește-te de mine!“ Ce ciudat, cum te pot urmări niște cuvinte... Mă privise cu blândețe, cu un surâs cumva îngrijorat - are buze frumoase și o mică mustață castanie și un chip de parcă vorbește fără cuvinte -, și-n acel moment timpul s-a oprit, balul a-ncremenit, n-am mai auzit nimic în jur, deși era muzică, și zgomot, și mult râs. Apoi, ca și cum m-aș fi trezit din somn
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Alexandru își alesese o ținută simplă pentru fata adormită, sacou la două rânduri în locul redingotei, și o legătură de gât din mătase mov. Avea un aer de licean întârziat, care nu i venea rău, părul cam lung și mustața erau castanii, cu luciri blânde, în schimb obrajii erau tăiați cu o anume asprime, tresărind ușor când își strângea buzele, ca și cum l-ar fi străbătut un fior. Era om de lume și n-avea nevoie de mult timp ca să priceapă că familia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aceea se sculă o persoană în vârstă, voluminoasă - nu purta nici corset - care stătuse retrasă și nu se amestecase în discuție. Era îmbrăcată fără grație, într-o fustă groasă și un surtuc cu croială simplă, de culoare închisă, dar părul castaniu încă, pieptănat cu cărare la mijloc, îl avea strâns cu toată grija. Nici un fel de podoabă în afară de verighetă. Nasul avea ceva vulturesc, iar gura și ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era cu capul gol și vântul îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul corului format din cinci inși era fix: O, ce veste minuna-a-a-tă, Trei păstori și cântecul de încheiere, care-i plăcea lui Nicu cel mai mult din cauza cuvintelor, că melodia era destul de grea. Nicu vibra mai ales la „dar sunt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur. Când se întâmpla să mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna Zoița, soacră-sa, mama lui Ion, cu care împărțea trebile casei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în zori. Făptura de care se îndrăgostise Silvestru era înaltă și frumoasă, având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ora prînzului și Tiberiu care Învăța acum, după cutremur, la două stații de Casa Scînteii, la Liceul de poligrafie și operatorie cinematografică, scăpase mai devreme de la ore și venise să mă ia acasă. Ședea la biroul meu, cu părul lui castaniu buclat, cu aerul acela irezistibil de adolescent imberb care știe că femeile, indiferent de vîrstă, se simt bine În compania lui. Eva și Geta bănuiau de ce Întîrzii eu atît de mult la direcție, dar făceau eforturi să nu-și trădeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bună! Mă numesc Andrei-Bogdan Andrieș. Am zece ani și sunt în clasa a patra la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Locuiesc în localitatea Valea Adâncă, comuna Miroslava, județul lași. Sunt un băiat cu o înfățișare plăcută, înăltuț, cu ochii verzi, părul castaniu și chipul mereu vesel. Colegii mă consideră chiar amuzant. Eu pot să vă spun că sunt harnic, bun la suflet, respectuos, cinstit, săritor la nevoie și nu în ultimul rând, inteligent. Acord o atenție deosebită vestimentației mele, chiar dacă sunt băiat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]