1,043 matches
-
hartă întocmită în secolul al 2-lea e.n. Din cauza nepăsării autorităților locale, Galațiul rămâne în continuare cu atestarea documentară de aproape jumătate de secol, deși așezarea daco-romană de la confluența Dunării cu Siretul este confirmată de existența a numeroase vestigii romane: Castrul Roman de la Barboși, Cavoul Roman din sec. 3 dHr, Valul Roman care înconjoară Galațiul, Necropola Romană din sec. 1-3 dHr, mai multe fortificații și un Castelum. În fragmentul nr. 9 al hărții este reprezentată și așezarea „Galatie”, care, potrivit lui Dumitru
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
laIerusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată "„prin osârdia dumnealui Hagi Mihalache în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”", așa cum reiese din inscripția bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
dintre ele au format colectiile Muzeului de Știinte ale Naturii, iar o alta, colectiile Muzeului de Artă. Treptat, colecția Muzeului de Istorie s-a mărit prin noi achiziții și cercetări arheologice realizate în partea sudică a Moldovei, în principal la castrul roman de la Tirighina-Barboși, ajungând acum la un patrimoniu de peste 50.000 de exponate, unele fiind de o importanță excepțională. Construită pe locul fostei case a pârcălabului de Covurlui, de Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României (1859 - 1866). Cuprinde o
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
lui Alexandru Macedon", nume bazat pe o legendă populară locală.<br> - În vecinătatea satului se găsește "Izvorul Romanilor" (coordonate: 46°35'28"N 23°42'41"E), de unde romanii au captat apa potabilă și au transportat-o prin apeducte până la castrul Potaissa, pe o distanță de câțiva km.<br> - În trecut, localnicii aduceau apă de băut de la "Izvorul Buna" (coordonate: 46°35'07"N, 23°43'05"E), situat în partea de nord-vest a satului, apa din fântânile satului nefiind de
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
deocamdată stabilită, deși în zonă a fost găsit un mare număr de vase ceramice, unelte și podoabe. În punctul „Piatra Tăiată“ (în ) (loc situat în apropiere de "Izvorul Romanilor") se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. În carieră și în împrejurimile sale s-au
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
de nemuritorii antichității daco-getice. În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atenția lumii romane prin bogățiile sale, în special fierul. Acest fapt este ilustrat de urmele descoperite la Teliuc, o "villa rustica", pe dealul Sânpetru era un castru roman în care se instalează un post de pază a Legiunii a XIII-a Gemina. Urme s-au mai descoperit lângă Castelul Huniazilor și lângă gară. De asemenea, vestigii din această epocă există și în satele Cinciș-Cerna, Pestișu Mare unde
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
încinsă cu un brâu sculptat, aidoma celor din Moldova. Pentru înălțarea bisericii meșterii - ardeleni și moldoveni - au folosit piatra - adusă cu spatele de la Băbdiu, spun localnicii, desigur pentru a sublinia efortul cerut de o asemenea construcție - multă recuperată din ruinele castrului de la Cășeiu. Fragmente din monumente funerare romane, cu frânturi de inscripții neinteligibile se mai văd încă în zidurile bisericii. Astfel, pe un fragment din colțul nord-vestic se poate citi:”(DJM//...RCELL BRITA//...XLV//...ARIA... IXETAVR//)”. În partea vestică a altarului
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
la Racoș. Cucerirea Daciei de către romani (106) aduce cu sine modificări importante și în habitatul Țării Făgărașului, populația ținutului cuprins între Olt și Munții Făgăraș fiind, în parte, evacuată la nordul râului, iar zona închisă și supravegheată, spre est prin castrul de la Râșnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu (Caput Stenarum). De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz, Feldioara și Cincșor. Urme de locuire sau doar monede din epoca
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
cu sine modificări importante și în habitatul Țării Făgărașului, populația ținutului cuprins între Olt și Munții Făgăraș fiind, în parte, evacuată la nordul râului, iar zona închisă și supravegheată, spre est prin castrul de la Râșnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu (Caput Stenarum). De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz, Feldioara și Cincșor. Urme de locuire sau doar monede din epoca romană au fost sesizate în Țara Făgărașului la
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
în parte, evacuată la nordul râului, iar zona închisă și supravegheată, spre est prin castrul de la Râșnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu (Caput Stenarum). De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz, Feldioara și Cincșor. Urme de locuire sau doar monede din epoca romană au fost sesizate în Țara Făgărașului la Beclean, Făgăraș, Șinca Nouă și Veneția de Jos. După retragerea administrației romane la sudul Dunării de Jos (271
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
, județul Alba, aflat pe dealul de lângă localitate, a aparținut unei unități de cavalerie, numită „Ala I Batavorum Milliaria”. De asemenea, în castru au staționat, după cum indică materialul tegular, vexilații din Legiunea a XIII-a Gemina și Legiunea a V-a Macedonica. Cercetări arheologice sistematice s-au desfășurat între 1995-2000. Castrul este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul
Castrul roman de la Războieni-Cetate () [Corola-website/Science/314432_a_315761]
-
unei unități de cavalerie, numită „Ala I Batavorum Milliaria”. De asemenea, în castru au staționat, după cum indică materialul tegular, vexilații din Legiunea a XIII-a Gemina și Legiunea a V-a Macedonica. Cercetări arheologice sistematice s-au desfășurat între 1995-2000. Castrul este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Situl arheologic Războieni-Cetate, aflat la 200 m vest de fosturile grajduri CAP, este înscris în Repertoriul Arheologic Național sub
Castrul roman de la Războieni-Cetate () [Corola-website/Science/314432_a_315761]
-
mare. Formarea acestor grinduri, astfel devenite parte integrantă din deltă, s-a prelungit spre sud în fața capului Pteros (Πτεροϛ Ακρα, "capul aripilor" în grecește, azi promontoriul de la Dunavățu de Jos) și golfului Argamum (azi limanul Razim) în preajma cărora se afla castrul roman "Platei Pegiae". Legendar, "Peuce" este una dintre cele trei insule din nord-vestul Mării Negre reputate a fi lăcașurile pe care Poseidon le-a scos din adâncul mării la rugămintea zeiței Thetis pentru fiul ei Achile, erou al războiului troian. Într-
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
fost atribuită împăratului Iustinian al II-lea, care a reflectat transformările produse în lumea rurală bizantină și a apărat mică proprietate țărănească. Termenul de Polis a dispărut (folosit doar pentru Constantinopol), pentru celelalte orașe fiind folosit termenul de Kastron (fortificate, castru), care demonstra pierderea funcției economice a orașului și trecerea pe primul plan al funcției militare. În comerț, pierderile teritoriale s-au soldat cu pierderea controlului asupra drumurilor comerciale în Balcani și în Orient. Comerțul se mai desfășura în Marea Neagră, Marea Egee
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
aproximativ de Stremț și Geoagiu, aceasta devine un centru administrativ și mai ales militar în jurul căreia vor gravita toate așezările dacilor din zonă. După ce Imperiul Roman a cucerit regatul Dacia, cuceritorii romani au construit pe cursul mijlociu al Mureșului un castru militar, care a devenit sediul administrativ al provinciei Dacia Superior și apoi al Daciei apulensis, unde se afla comandamentul Legiunii a XIII-a Gemina, una din cele mai puternice legiuni staționate în Dacia. În jurul noului centru militar, politic și administrativ
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
străvechii așezări sunt acoperite în întregime de un strat gros de pământ. Terenul se află în proprietatea cetățeanului Vasile Meteș care avea aici o plantație de viță-de-vie. Locul este cunoscut sub numele de „Cetățuie”. Și această așezare juca rolul unui castru militar, era așezată la poalele Măgurii Geomalului, 751 m și supraveghea circulația pe drumul strategic Apulum-Napoca. Pe teritoriul satului, spre sud de dealul Măgura (la ), din locuri neprecizate provin fragmente de cărămidă romană cu urme imprimate, un denar de la Septimiu
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
în timpul primului război daco-roman, în 102 p. Chr., cetatea a fost grabnic refăcută și apoi definitiv distrusă și apoi abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către romani. Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium [C.P.] Blidaru, este un platou situat la SV de com. Orăștioara. de Sus (jud. Hunedoara), la alt. de 705 m, unde se află ruinele cetății dacice cu același nume, integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
la marginea fostului cimitir al așezării (secolele I-XII). În secolul al XIII-lea, localitatea Ostrov purta denumirea Beroe moștenită de la romani, din epoca postaureliană. În secolele I și al II-lea în partea vestică, pe malul Dunării a existat Castrul Roman Beroe, unde își avea sediul Legiunea a V-a. Dovada existenței lor sunt săpăturile efectuate pe locul numit Lagări, care avea în acea perioadă înțelesul de cetate și care includea populația militară și civilă, biserici, teren arabil, locuri de
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
epoca romană anii 137-138 d.C. Construcția se găsește pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu. Datarea s-a făcut pe baza unei inscripții, descoperită în dublu exemplar în fața a două dintre porțile castrului, din care rezultă că acesta a fost construit în vremea împăratului Hadrian, de un detașament de arcași sirieni ("Suri Sagittari"), în anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal și monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890-1892, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic fac săpături parțiale, scoțând la iveală în întregime băile romane și parțial ruinele castrului. Acesta rămâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897-1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului, în timp ce băile au dispărut în întregime. În 1967, Muzeul Militar Național
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890-1892, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic fac săpături parțiale, scoțând la iveală în întregime băile romane și parțial ruinele castrului. Acesta rămâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897-1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului, în timp ce băile au dispărut în întregime. În 1967, Muzeul Militar Național, mai precis colectivul științific format din: profesor doctor docent D. Tudor, membru al Academiei
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
prilej care a permis dezvelirea completă a ruinelor care nu fuseseră distruse la construirea căii ferate. Pe timpul săpăturilor arheologice s-au descoperit diferite obiecte ca arme, monede, vase și inscripții, expuse astăzi la Muzeul Militar din București. După terminarea săpăturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut în custodia Comitetului județean Vâlcea de Cultură și a Muzeului de istorie din Râmnicu Vâlcea. Între anii 1982-1983, castrul a fost refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentației realizate de Cristian
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
arme, monede, vase și inscripții, expuse astăzi la Muzeul Militar din București. După terminarea săpăturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut în custodia Comitetului județean Vâlcea de Cultură și a Muzeului de istorie din Râmnicu Vâlcea. Între anii 1982-1983, castrul a fost refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentației realizate de Cristian Vlădescu, coordonatorul cercetărilor făcute anterior de Muzeul Militar. Lucrările de construcție au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit pentru prima dată în România
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
serie de pinteni din piatră, care alcătuiau compartimente menite să adăpostească barăci pentru depozite de materiale și grajduri pentru caii trupei, iar deasupra lor se așezau bârne de lemn care formau puntea continuă pentru drumul de rond al santinelelor. În interiorul castrului din dreptul porții pretoriene pornește o alee, "via praetoria", alcătuită din pavaj de pietre de râu, care se întretaie cu "via principalis", în fața clădirii comandantului ("praetorium"). În spațiile rezultate din această intersecție se distinge o sală de adunare a soldaților
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
soldaților și un atelier de fierărie pentru nevoile garnizoanei. La 20 de metri spre răsărit de poarta pretoriană a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de șase metri și pavat cu blocuri mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre Transilvania. Arutela făcea parte, alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. La nord de
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]