872 matches
-
sudoare sau de salivă... Cînd Domnișoara ri își mușca buzele privindu-mă era limpede că eu trecusem de fapt prin corpul ei, prin mintea ei, prin fantasmele ei și că frisonul fin exprimat de buza de jos era semnul unui cataclism intern, al unui orgasm produs undeva în adîncuri. era ca și cum, urcînd pe un munte, ne-am fi jucat cu niște bulgări călduți rostogoliți pe pantele unui fost torent vulcanic. Dar căldura acelor bulgări nu era decît simptomul unor gigantice declanșări
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
existența și obiceiurile deprinse de gauchos În pampa argentiniană. Sufixul acestui termen Încearcă să sugereze o oarecare alterare peiorativă sau satirică). „Omul nostru - spunea Sábato În revista Culture - are contururi independente, complexe, variabile, haotice. E ca o tabără În mijlocul unui cataclism natural. Va fi nevoie de multe romane și de mulți scriitori pentru a reda cadrul complet și profund al acestei realități Încâlcite și contradictorii: o oligarhie decadentă, un gaucho la trecut, un gringo asecendent, un emigrant care a eșuat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și nu ideală, ne-ar murdări cu noroi, ne-ar amenința chiar existența în datele ei naturale, munca unde câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând aveam să plec militar și chiar să mor, sau să rămân schilod în războiul care bântuia ca o molimă înfricoșătoare. Mă puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibilă? Omenirea e ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag mai mult decât îngerii... Dar nu eram pregătit să-l întîlnesc... M-am reântâlnit cu el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian. Războaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în luptă, inteligența e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă și să-l iei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
războiul îi taie picioarele... Dubla natură a eroilor tolstoieni, prinși între instincte și în același timp detașare fatalistă de ele, mi se părea o sfâșiere a naturii umane care mă amețea și în același timp mă revolta. Homeric, cu forța cataclismului, simțeam că țâșnise din firea omului acel te omor și penibilă experiența morală alături de Platon Karataev. Teren al acestei dedublări aflam că a fost însuși Tostoi, care în clipa când soția lui bolnavă se pregătea să moară în mod sublim
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
târziu. Simțeam că atunci în '49 oricât m-aș fi gândit n-aș fi putut s-o fac: nu luasem parte la război direct, ci trăisem doar în atmosfera lui, trebuiau culese mărturii, răspuns la întrebarea tolstoiană, de ce izbucnise acest cataclism, de ce Germania atacase Rusia? Lipseau documentele secrete, nu mă puteam mulțumi doar cu efectele lui, sau doar cu mărturiile despre uciderea a milioane de vieți în lagăre ale morții, care într-adevăr nu lipseau. Dar eu nu fusesem în acele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lumi încremenite în care doar rotițele ceasurilor și ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală, exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană, nevăzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează în timpane un zumzet cu tonul fără contenire. Nimeni nu-l aude. Turma e grăbită, oile trec și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit încă, mă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua amploare În anii de după moartea sa, provocînd cataclismul politic al secolului nostru.“ 15. Grație unei „manipulări ordinare“ (expresia lui Delevski), pamfletul Împotriva tiraniei și al despoților-diletanți, ca În cazul lui Napoleon al III-lea, se va transforma Într-un program ocult de dominație mondială, În Conspirația. Mistificatorii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lor vivace și zgomotos, îi tulbură somnul : „Vreau să-i distrug, să termin cu purtările lor, ca liniștea să fie refăcută, să putem dormi” (1, p. 16). De regulă, când iese din starea de letargie (de nonmanifestare), monstrul produce un cataclism, ca în această colindă românească : Sus, în vârful muntelui, Sub cetina bradului, Unde-și doarme boul negru, Boul negru se sculară, De rouă se scuturară, Munți înalți se clătinară, Văi adânci se tulburară Și de vale c-apucară, Rupse malul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-o în colorile sacrei scripturi. Dumnezeu de două ori a scăpat neamul omenesc. Întâi prin Noe, ca să nu piară înecat sub apele diluviului, și a doua oară prin fiul său [Isus]. Se bate deci scândura ca să se reamintească timpul acelui cataclism, adică timpul în care Noe din ordinul lui Dumnezeu a construit arca, ca să se mântuiască dânsul și sămânța animalelor. Cât lucra la arcă Noe, ajutat de 100 oameni, pe zi, diavolul dărâma într-o noapte, deci perduse Noe speranța să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avea de dat ordine care trebuiau să sune ca niște sugestii. Trebuia, de pildă, să se asigure că armata va fi retrasă din iadul acela. Și să se pregătească pentru furtunile care se vor abate dinspre munți, un contrabalans la cataclismul neobișnuit al temperaturii. Cu fiecare clipă, viitorul i se arăta mai strălucitor, mai promițător. Craig dădu ordinele necesare, pe când mașina se lăsa într-o vale și apoi urca din nou spre dealurile înalte, răcoroase, ademenitoare, care urmau. Sfârșit 1 Unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Panică pe Pământ nu are rost să se creeze: directorul Oot de la observatorul din Dwingeloo (acești dubli „o” sunt mai liniștitori decât stelele într-o fântână, vara) zice că norul se va ciocni cu Calea Lactee și va avea loc un cataclism de mare interes științific pentru astronomii tereștri. E O.K. Nimeni nu cred să aibă ceva împotrivă ca de pe Pământ să se privească la catastrofele din Calea Lactee. La atâtea catastrofe create de noi, oamenii, cu mintea și brațele noastre, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe? Nu știa că nu-i de joacă cu hidrogenul? Ce a enervat-o, ce a exacerbat-o, ce a făcut-o să-și piardă mințile și să cheme spre ea un cataclism la 150 km/s? Unde a văzut ea asemenea practici? Mister. 24: Jacqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi copii, își împușcă soțul, noaptea, trăgând două gloanțe în el. 25: Trăia în Australia un armăsar numit Dhaulagiri. De la doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oboseală. În urmă cu un an, cam pe vremea asta, se anunța că un nor de hidrogen, lung de 20 ani-lumină, se îndreaptă spre Calea Lactee, atras de ea cu o viteză de 150 km/s, urmând să aibă loc un cataclism de un extraordinar interes științific. În urmă cu un an așteptam, cu umorul cuvenit, năzdrăvănia asta cosmică. Aveam mult umor. Conchideam că n-o să se întâmple nimic care să ne scoată din cizmele de Nanuci, vânători și devoratori de telexuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prima nu semăna deloc cu a doua. Am avut prima viziune șde fapt, „am văzut primul vis”ț pe când învățam să scriu, iar pe a doua chiar înainte de a mă însura cu mama ta” (LXXXIII, 2). Primul vis-viziune înfățișează un cataclism cosmic: cerul se desprinde și cade peste pământ, iar acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98) sau "ninsoarea mea/ cataclismul alb mă îngroapă fără urmă/ mor în brațe cu un os al Tău de lumină." (p.107) Aproape că nu mai este nevoie să precizăm că asemenea versuri îndreptățesc raportarea la lirica interbelică, în special la Arghezi (de altfel observația
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
tablou pe care nici nu știu dacă nu cumva l-am văzut: este vorba de apă, de foc sau de cutremur. Un privitor, plasat la o anumită înălțime, vede imediat ce ar trebui să facă acei oameni care răcnesc în chinurile cataclismului sau aleargă care încotro, nici măcar cuprinși de panica ― panica poate fi justificată! ―, ci de dezordine, neânțelegere, risipire a forțelor, neputință generală, prin dislocarea nucleului solidarității umane. Iată niște oameni cu totul nepregătiți în fața surprizei! zice privitorul. Cum e posibil acest
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aflăm astăzi acest lucru. Întrucât povestirile de la "Hanul Ancuței" puteau stârni ura sălbatică a legionarilor? Explicația trebuie căutată în atitudinea omului, nu în creația lui. Dar Liviu Rebreanu? Adam și Eva, Ciuleandra, Amândoi, Gorila etc. conțin ele neliniștea prevestitoare de cataclism? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. Descoperim azi în ele un sentiment al apocalipsului. E o lume care se strâmbă, se destramă și putrezește. Efectul se obține prin aglomerare, care exprimă probabil teroarea resimțită de poet
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Begin și Sadat, ci dimpotrivă, cu mici gesturi de bunăvoință, care puteau să topească treptat barierele de ură și mânie. Să dea naștere primelor vibrații ale unei destinderi emoționale. Unde joyceene mai degrabă decât cutremure shakespeareene. Tropisme mai degrabă decât cataclisme. Agenda e următoarea: PLO e de acord să ajute la salvarea restului de evrei din Etiopia. Sau din Yemen. Noi trimitem o scrisoare de mulțumire comandamentului lor din Tunis și În felul acesta se produce o fisură În această situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție a ixtlilor și să-i fi azvârlit propriul trup în hăurile intergalactice. Tragedia lui era că supraviețuise acelui cataclism. Energia care impregna spațiul îi menținea în viața trupul, din ce în ce mai slăbit. Un singur gând îi stăpânea mintea - gândul că s-ar putea să nimerească din nou într-un sistem galactic, pe o planetă pe care să găsească un atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Universului. Există date care permit să se creadă că acesta a luat ființă ca urmare a distrugerii unui alt Univers, acum câteva miliarde de ani. Se consideră că, peste alte câteva miliarde de ani, Universul nostru va dispărea într-un cataclism teribil, despre a cărui natură putem emite doar unele ipoteze. În ce privește problema ridicată de Kellie, nu vă pot oferi decât o imagine. Să presupunem că monstrul roșu ar fi fost proiectat în spațiu când a avut loc acea explozie cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Îți mulțumesc, rosti Kent cu gravitate. Constat că dumneata și echipa dumitale ați făcut o treabă temeinică. Încă o întrebare: ați găsit cumva, în cercetările voastre, vreun indiciu privind natura inteligenței care a fost în stare să provoace un asemenea cataclism? - Nu, n-am găsit, răspunse geologul, dar asta e părerea mea personală, fără a mă fi consultat cu asistenții mei. Pentru McCann, explorarea acestei planete constituia începutul unei anchete menite să ducă la depistarea inamicului. Pentru Grosvenor, însă, această explorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spor de vechime de șaizeci și patru de mii, având peste douăzeci și cinci de ani de vechime în muncă“ etc. Ce se întâmplă cu terenurile fostelor CAP-uri, cum se obține o autorizație de construcție, cum reacționează autoritățile în cazul unui cataclism natural, cum se oficiază o căsătorie, ce pățesc navetistele care merg cu mașini de ocazie, cum se desfășoară o ședință la primărie și încă zeci de asemenea probleme sunt discutate pe larg de autor. Cartea sa este un exemplu de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
numai o parte limitată de înțelegere. Sunt ca două circomferințe care se întretaie pe o porțiune comună si rămân cu totul despărțite celelalte două spații: ale educației, ale amintirilor . . . Dacă cumva porțiunea de contact sufletesc sau de interese sufere pagube, cataclismul geometric al căsătoriei e deplin. Pe când în căsătoriile conaționale sufletele sunt discuri metalice care se ciocnesc cu răsunet și cu tamponare variată, dar adecuată. Nory exprima aceeași părere despre Rim, dar mai lapidar: - Slutul de neamț! zicea, când Lina era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]