847 matches
-
nu trebuie lăsat nesupravegheat deoarece jocul poate deveni mai dur iar câinele nu va ține cont de gabaritul său. De asemenea întreaga familie și restul animalelor de casă vor intra sub `aripa protectoare` a lui. Ce aptitudini are un Ciobănesc Caucazian? Știe să apere o turmă de oi, o casă, un depozit sau o fabrică de: lupi, hoți, sau alți prădători. Deci este clar că un Ciobănesc Caucazian are nevoie de un serviciu, NU este un câine de companie. Băiat sau
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
casă vor intra sub `aripa protectoare` a lui. Ce aptitudini are un Ciobănesc Caucazian? Știe să apere o turmă de oi, o casă, un depozit sau o fabrică de: lupi, hoți, sau alți prădători. Deci este clar că un Ciobănesc Caucazian are nevoie de un serviciu, NU este un câine de companie. Băiat sau fată? Alegerea sexului viitorului pui ține în mare măsură dacă mai deții și alți câini. Un mascul va fi mai dominant și mai independent, o femelă va
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
a scris comedia "Șarlatanul", dramele "Falitul", "Pe ruine" și "Armenuhi". În 1913, Șirvanzade se afla din nou la Moscova, articolele scrise în această perioadă fiind reunite în volumul "Scrisori de la Moscova". În anii Primului Război Mondial, Șirvanzade s-a aflat pe frontul caucazian, iar în perioada 1920-1926 a întreprins călătorii în Turcia, Egipt, Italia și SUA. În 1926, s-a stabilit definitiv în Armenia sovietică, unde a publicat comedia "Cuscrul lui Morgan" și romanul memorialistic "Din vâltoarea vieții" și a scris scenariul filmului
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
planurilor expansioniste armene și georgiene. De-a lungul perioadei selgiukide, diferite comunități ale turcilor oghuzi s-au stabilit în Azerbaidjan, participând la formarea și la unitatea națiunii azere în diferite perioade istorice. Limba turco-azeră a devenit predominantă în întreg Sudul caucazian, inclusiv în Azerbaidjan, fiind folosită la scrierea a numeroase opere literare și artistice de nivel înalt. În urmă decăderii Marelui Imperiu Selgiukid, statul Șirvan și dinastiile Eldeghiz au jucat un rol remarcabil în continuarea și consolidarea mai departe a tradițiilor
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
armenii sunt creștini ortodocși de rit vechi (gregorieni) sau catolici și vorbesc o limbă ce aparține unei ramuri a grupului limbilor indoeuropene. Georgienii (gruzinii), în mare parte sunt creștini ortodocși, care vorbesc o limbă aparținând grupului subcaucazian al limbilor familiei caucaziene. Existența mai multor limbi, o parte a cărora ar fi mai degrabă graiuri, vorbite de un număr foarte restrâns de oameni, este ilustrată și de afirmațiile Plinului Bătrân. El spunea că romanii care s-au dus în acea zonă pentru
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
să apeleze la 80 de tălmaci. Pornind de la această diversitate lingvistică, geografii arabi au botezat întreg Caucazul cu numele de Jabal al-Alsine, adică Muntele Limbilor. Limbile Caucazului aparțin a patru diferite familii: caucaziană (sau paleocaucaziană), indo-europeană, turcică și semitică. Grupurile caucaziene se împart în două ramuri nordice și într-o ramură sudică. Sudicii, care cuprind georgienii, înrudiți cu migrelienii și lazii, precum și cu svanii, au creat națiunea gruzină, care trăiește în Transcaucazia vestică (lazii trăiesc pe un teritoriu turc). Ambele grupuri
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
mai ales în Georgia. În privința meșteșugurilor în general și al țesutului chilimurilor și covoarelor în special, sunt renumite țări ca Azerbaidjanul și Daghestanul. În zonele muntoase lipsite de pomi, casele satelor sunt construite din piatră pe pantele munților. În vestul caucazian, regăsim ferme individuale, încercuite cu garduri, iar casele sunt făcute din lemn sau din lut amestecat cu nuiele. În Transcaucazia centrală și de est, casele sunt prevăzute cu un fel de cupolă pregătită din stâlpi, cu o deschidere în partea
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
, unul din cele mai vechi leagăne ale civilizației omenirii, este teritoriul etnic și patria istorică a azerilor care formau în perioada de început populația străveche a acestei țări. În partea de nord, de-a lungul lanțului principal Caucazian, se întinde granița dintre Azerbaidjan și Rusia. La vest aceasta este scăldată de Marea Caspica, iar la nord-vest si sud-vest se învecinează cu Gruzia si Armenia. O mare parte din teritoriul Azerbaidjanului o formează o câmpie întinsă înconjurată de lanțuri
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
urmă) trăiau pe teritoriul Azerbaidjanului in peșteri. Aceștia își construiau locuințele in văi de-a lungul râurilor, in locuri unde se putea vâna. In timpul săpăturilor in straturile superioare din peșterile Taglar și Damdjîlî au fost descoperite oase de ren caucazian, capre de munte și alte animale sălbatice. La vânătoare participau grupuri mari de vânători, in special bărbați. Aceștia își confecționau singuri uneltele de munca si armele. Munca in grup a atins un nivel ridicat. La începutul mileniului al X -lea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
monarhilor atropateni și a jucat un rol important în cadrul evenimentelor militare și politice de la sfârșitul sec. I î.e.n. O altă formațiune statală timpurie însemnată, apărută în partea de nord a Azerbaidjanului de azi (Aran), a fost Regatul Alban. Teritoriul Albaniei Caucaziene se întindea de la Caucazul Mic și cursul inferior al râului Kura până la ramificațiile nord-estice ale lanțului muntos Caucazul Superior. Albanii, după cum scrie Strabon, trăiau „între iberi și Marea Caspică”. Conform datelor prezentate de Ptolomeu, Albania se învecina în nord cu
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
au locuit aici aflăm încă de la autorii greco-romani. Autorii antici, vorbind despre albani, amintesc de frumusețea acestora, statura lor înaltă, părul de culoare deschisă și ochii căprui. După cum presupun antropologii, acestea sunt trăsăturile caracteristice ale populației aborigene antice, de tip caucazian, reprezentată și în prezent pe scară largă în raioanele muntoase din Azerbaidjan, Daghestan și din alte regiuni ale istmului caucazian. În ceea ce privește componența etnică, Albania antică era o țară destul de pestriță. Conform datelor autorilor din antichitate, numărul triburilor albaneze ajunsese la
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
părul de culoare deschisă și ochii căprui. După cum presupun antropologii, acestea sunt trăsăturile caracteristice ale populației aborigene antice, de tip caucazian, reprezentată și în prezent pe scară largă în raioanele muntoase din Azerbaidjan, Daghestan și din alte regiuni ale istmului caucazian. În ceea ce privește componența etnică, Albania antică era o țară destul de pestriță. Conform datelor autorilor din antichitate, numărul triburilor albaneze ajunsese la 26. Unele dintre acestea se numeau utii, sodii (țodî, isadiși), gardmani, este posibil, ainiani,anariachi și alții. Un oarecare rol
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
vase din lut cu forme tradiționale: ulcioare mari pentru uz casnic, urcioare mici, bidoane, vase diverse, potire, străchini ... În Albania s-au dezvoltat diverse forme ale artei aplicate: gravură pe piatră, oase, lemn, se fabrica sticla, exista meșteșugul țesutului... Albania Caucaziană era strâns legată prin drumurile comerciale de multe țări din lumea antică. Datele arheologice atestă legăturile strânse ale populației din Albania, în special cu Armenia dar și cu alte triburi din Transcaucazia, Platoul iranian, Asia Mică, Siria, Egipt, regiunile Mării Egee
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
în perioada războaielor victorioase ale împăratului Traian, dintre popoarele din Caucaz, numai albanii, din cauza poziției lor geografice extreme, nu au fost aduși în stare de supunere față de Roma. Primele decenii ale sec. al II-lea se caracterizează prin întărirea statelor caucaziene. Regatul Alban a fost, cu mici exceptii de-a lungul istoriei sale, principalul aliat al Regatului Armeniei Mari, cu ai carui conducatori se închegau adesea relații matrimoniale tradiționale. Romanii, așa cum se arată într-unul din izvoare, au avut cu „armenii
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
date până în zilele noastre. Posibil ca aceasta să fi fost o perioadă de pace, fie că Roma ca și Parția, sleite de puteri din cauza războaielor, nu au putut să se amestece activ în această perioadă în treburile regatelor din regiunea caucaziană. Teritoriul Albaniei Caucaziene se întindea de la Caucazul Mic și cursul inferior al râului Kura până la ramificațiile nord-estice ale lanțului muntos al Caucazului Superior. Albanii, după cum scrie Strabon, trăiau „"între iberi și Marea Caspică"”. Izvoarele scrise atestă diferențierea pe clase, în funcție de
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
noastre. Posibil ca aceasta să fi fost o perioadă de pace, fie că Roma ca și Parția, sleite de puteri din cauza războaielor, nu au putut să se amestece activ în această perioadă în treburile regatelor din regiunea caucaziană. Teritoriul Albaniei Caucaziene se întindea de la Caucazul Mic și cursul inferior al râului Kura până la ramificațiile nord-estice ale lanțului muntos al Caucazului Superior. Albanii, după cum scrie Strabon, trăiau „"între iberi și Marea Caspică"”. Izvoarele scrise atestă diferențierea pe clase, în funcție de avere, existența în
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
-lea în perioada războaielor victorioase ale împăratului Traian, dintre popoarele din Caucaz, numai albanii, din cauza poziției geografice extreme, nu au fost aduși în stare de supunere față de Roma. Primele decenii ale sec. al II-lea se caracterizează prin întărirea statelor caucaziene, urmate de un declin cauzat de lipsa centralismului. În anul 226 în Iran a venit la putere dinastia Sasanizilor. În timpul cârmuirii acestora Iranul s-a transformat repede intr-un stat puternic, ceea ce a influențat în mod direct soarta popoarelor și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de un declin cauzat de lipsa centralismului. În anul 226 în Iran a venit la putere dinastia Sasanizilor. În timpul cârmuirii acestora Iranul s-a transformat repede intr-un stat puternic, ceea ce a influențat în mod direct soarta popoarelor și statelor caucaziene. Statul Sasanid a cucerit Atropatene și Tebriz a devenit o cetate de scaun a guvernatorului Sasanid. Zoroastrismul, care era credința predominantă în Atropatene, a fost declarat la sfârșitul sec. al IV-lea religia oficială a statului sasanid. Sasanizii au anexat
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
cele trei regate sud-caucaziene - Kartli, Armenia și Albania au adoptat creștinismul. Până la introducerea creștinismului, în Albania erau răspândite credințele păgâne, dar afirmarea noilor relații sociale a dus la lichidarea zoroastrismului. Înainte de sec. al V-lea orașul de scaun al Albaniei Caucaziene era Kabala (Qəbələ), iar din sec. al V-lea până în sec. al VII-lea inclusiv - Partav (Bərdə actuală). În Albania locuiau mari principi, catolicoși, arhiepiscopi, episcopi, preoți, magistrați, feudali mai mărunți, oameni liberi, meștesugari. Țărănimea era împarțită în crescători de
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Un alt mare proprietar de pământ era biserica. Pentru întârirea dominației proprii, feudalii albani au folosit religia creștină care a început să se răspândească în Albania la începutul sec. al IV-lea în timpul domniei lui Urnair. Toate cele trei state caucaziene aveau alfabete speciale, cultură, literatură. Cea mai veche biserică păstrată Caucazul răsaritean (anul 313) încă există încă în raionul Șəki (satul Kiș) din Azerbaidjan. După anul 387 Albania s-a aflat sub influența Sasanizilor din Iran. Dar cu toate aceastea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
toate aceastea, războaiele dintre Roma, mai târziu Bizanț și Iran pentru Caucaz au continuat până la venirea arabilor. Bizanțul susținea confesiunea ortodoxă diofizită care domina în Albania și Kartli, iar Iranul pe cea nestoriană din Mesopotamia. În sec. IV teritoriul Albaniei Caucaziene a fost supus unor nenumărate năvăliri pustiitoare din partea diferitelor triburi caucaziene din Nord. În sec. V - VI se intensifică năvălirile hunilor, iar în sec. al VI-lea în Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Caucaz au continuat până la venirea arabilor. Bizanțul susținea confesiunea ortodoxă diofizită care domina în Albania și Kartli, iar Iranul pe cea nestoriană din Mesopotamia. În sec. IV teritoriul Albaniei Caucaziene a fost supus unor nenumărate năvăliri pustiitoare din partea diferitelor triburi caucaziene din Nord. În sec. V - VI se intensifică năvălirile hunilor, iar în sec. al VI-lea în Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de azi. Conducatorul acesteia era Mazdak, care a luptat pentru înlăturarea inegalității și distribuirea justă a bunurilor materiale. Mișcarea mazdakiților a fost înăbușită în anul 529. La sfârșitul sec. al VI-lea și începutul sec. al VII-lea în Albania caucaziană s-a instaurat dinastia Mihranizilor.
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Maica, soția și două fiicele ale împăratului persan Darius au căzut prizoniere. În această bătălie se menționează pentru primă dată în sursele istorice numele "satrap"ului (guvernătorului) Mediei, Atropat. Atropat a participat în bătălie împreună cu trupele "kadusi", "sakaseni" și albanii caucazieni, a condus detășamentele mediene. După Issos, Atropat nu a acceptat dependența față de Alexandru Macedon și a fost îndepărtat de putere. Însă noul guvernător Oxodat nu s-a dovedit de încredere și în 328 î.Hr. Alexandru l-a restaurat pe Atropat
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
, "Kabala", a fost capitală Albaniei Caucaziene. Rămășițe ale renumitului oraș antic Kabala, s-au păstrat până în zilele noastre în raionul Qabala din Azerbaidjan, aproape de așezarea Ciuhur-Kabala. Orașul antic Kabala pe care Plinius îl numește „"orașul de frunte din Albania"”, era un mare centru comercial, meșteșugăresc, administrativ
Kabalaka () [Corola-website/Science/309266_a_310595]