3,300 matches
-
sensul continuității ce conservă identitatea naturii și a culturii: timpul și destinul măsoară aceeași realitate, dar prin unități de măsură diferite și din perspective discernabile. Destinul singur este concept exemplar pentru operația de negare a valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate; iar împreună cu timpul formează un temei suficient pentru afirmarea ordinii pe care determinismul prin finalitate o propune. Întregul discurs din Timp și destin apare, privit din unghiul modelului de reconstrucție a umanului din personalismul energetic, ca necesar pentru justificarea formală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
început și pe care nu îl va stăpâni decât păstrând diferența acestuia față de ordinea semnificată inițial. Operația de extindere reprezintă aspectul formal concentrat al determinismului prin finalitate. Prin urmare, ea închide în sine și negația valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate și afirmația universalității ordinii finale, adică operațiile logic-formale, desfășurate istoric, ale determinismului prin finalitate. Operația de extindere a acestui concept la un domeniu care nu făcea inițial parte din aria sa de aplicabilitate are sensul pe care aceeași operație îl
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natură. Al doilea factor al intuiției destinului este "dinamica ireversibilului"; idee de influență bergsoniană, dătătoare de sens pentru decuparea umanului din totul existenței. Ireversibilitatea cursului vieții omenești o va diferenția pe aceasta de ordinea naturii, caracterizată și prin repetabilitatea fenomenelor. Cauzalitatea, aparținând ordinii naturale, poate întoarce cursul acesteia către ceea ce s-a produs deja. Dimpotrivă, finalitatea aduce neîncetat un plus de adaptare. Acest factor se propune ca afirmare directă a determinismului prin finalitate, căci el semnifică deschiderea ordinii umane către ceea ce
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate, căci el semnifică deschiderea ordinii umane către ceea ce a pregătit-o, către natură. Cursul fenomenelor omenești nu revine asupra a ceea ce s-a produs, pentru că el propune, în orice moment, tendințe anticipatoare asupra viitorului. Odată spart cadrul determinismului prin cauzalitate, realitatea însăși evoluează într-o direcție. În constituția ei apare o dispoziție care are sensul unei adaptări mai accentuate decât adaptările anterioare. Adaptarea crescândă determină direcția singulară de evoluție. Așa încât, la scara universului, evoluția fenomenelor este ireversibilă. Actul produs de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cauzale fără importanță în evoluția universală; apoi, chiar în planul fenomenelor nodale ale evoluției universale, atât cât nu operăm cu categoria finalității, cât privim aceste fenomene prin ele însele. "Dinamica ireversibilului", ca factor al intuiției destinului, semnifică hotarele determinismului prin cauzalitate și extinderea finalității la ordinea naturii pentru ca finalitatea să legifereze ca principiu al evoluției totale a universului. Astfel, destinul este plasat în orizontul vieții, cauzalitatea în cel mecanic, iar finalitatea (însemnând acum și ireversibilitate) în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fenomene prin ele însele. "Dinamica ireversibilului", ca factor al intuiției destinului, semnifică hotarele determinismului prin cauzalitate și extinderea finalității la ordinea naturii pentru ca finalitatea să legifereze ca principiu al evoluției totale a universului. Astfel, destinul este plasat în orizontul vieții, cauzalitatea în cel mecanic, iar finalitatea (însemnând acum și ireversibilitate) în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
destinul creează un spațiu de autonomie pentru conștiința însăși (de fapt, pentru fenomenul uman), un spațiu care o separă relativ de natură. Determinând însă intuiția timpului și, indirect, conceptul timpului care pune în ordine natura, adică domeniul fenomenelor mecanice supuse cauzalității -, intuiția destinului deschide acest spațiu către natură, iar prin aceasta lumea capătă unitate. Al patrulea factor al intuiției destinului este reprezentat de faptul că intuiția destinului este "mistică". Termenul "mistic" desemnează, în acest context, actul absolut subiectiv și "natural", care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dintre condițiile care fac posibilă formarea vocației. Prezentarea factorilor din conținutul intuiției destinului nu ocupă un loc de importanță deosebită în lucrarea lui C. Rădulescu-Motru. Dar din perspectiva justificării formale a conceptului determinismului prin finalitate și a raporturilor sale cu cauzalitatea, acești factori dobândesc relevanță, motiv pentru care discuția despre ei a avut aici această extensie. Totuși, ultimii doi stringența cu care destinul se impune conștiinței și faptul că intuiția destinului este mistică sunt limitați prin semnificația lor în această privință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dinamica ireversibilului semnifică și cele două operații prin care dobândește justificare formală determinismul prin finalitate. Prin delimitarea unui spațiu al umanului, adică al finalității (spațiu care semnifică, uneori, zona fenomenelor subiective) este limitat implicit domeniul de aplicație al determinismului prin cauzalitate. Și întrucât fenomenele naturale pot fi privite și în corelațiile lor, dat fiind faptul că prin ele este pregătită apariția omului, finalitatea este extinsă la natură, lumea refiind pusă în unitate. Întâi, unitatea umană este decupată prin specific din unitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
structură; el este sinteză a evoluției. Aceste două operații vor fi urmărite în unitatea și evoluția formelor istorice ale personalității și vocației. Schița formală a conceptului determinismului prin finalitate, prin cele două momente, al negării valabilității absolute a determinismului prin cauzalitate (de fapt, al delimitării zonei de acțiune a cauzalității) și al afirmării valabilității finalității pentru ordinea universală, reface structura formală a conceptului kantian al finalității. Prima operație îngăduie și în personalismul energetic și în filosofia kantiană un discurs despre om
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vor fi urmărite în unitatea și evoluția formelor istorice ale personalității și vocației. Schița formală a conceptului determinismului prin finalitate, prin cele două momente, al negării valabilității absolute a determinismului prin cauzalitate (de fapt, al delimitării zonei de acțiune a cauzalității) și al afirmării valabilității finalității pentru ordinea universală, reface structura formală a conceptului kantian al finalității. Prima operație îngăduie și în personalismul energetic și în filosofia kantiană un discurs despre om, iar a doua, pe temeiul celei dintâi, face posibilă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
specific omului, nu vorbește, inițial, decât prin glasul omului, nu și prin cel al naturii, parafrazându-l pe J. J. Rousseau. Deși aflat în prima dintre întrupările sale, omul este în diferență față de natură. Anticipația a luat locul variației, iar cauzalitatea va fi "întoarsă pe dos", întrucât cauza va urma, întotdeauna, efectul anticipat. Cauza se va concentra în forma sa finală; cauza eficientă devine termen derivat. Eul, anticipația, conștiința eului, personalitatea mistică sunt concepte ale unui spațiu teoretic în care omul-existență-specifică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
teoretic în care omul-existență-specifică este contrapus naturii. Dar această imagine nu este completă și nici în acord cu intențiile și imaginea teoretică pe care și le propune autorul. Omul este existență specifică, legea determinismului prin finalitate limitează valabilitatea determinismului prin cauzalitate: specificul unității de existență a omului este astfel afirmat. Dar eul are conținut conștient (conștiința fiind cumva prezentă și la formele energetice pre-personalizate), iar personalitatea mistică valorifică energiile naturii: ceea ce părea inițial ruptură absolută se dezvăluie, ulterior, ca legătură necesară
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formele energetice pre-personalizate), iar personalitatea mistică valorifică energiile naturii: ceea ce părea inițial ruptură absolută se dezvăluie, ulterior, ca legătură necesară. Primul moment al închiderii în sine a unității de existență a omului și al negării valabilității universale a determinismului prin cauzalitate, negativ în fond, își are reversul pozitiv în afirmarea specificului omului. Trebuia întărit acest specific prin negarea inițială a valabilității legii naturii în spațiul uman, pentru ca omul să-și capete propriul prin autodeterminare. Acest moment trebuie gândit atunci când încercăm reconstrucția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca primar fapt uman și ca prim moment al determinismului prin finalitate și îndreptată către constituirea personalității energetice. Personalitatea mistică reprezintă un mod-de-a-fi al omului, primul posibil în ordinea evoluției energiei personalizate. Așadar, ea deschide procesul personalizării, "negând" relația de cauzalitate (pe linia cauzei eficiente) între om și natură (prin personalitatea mistică, natura își servește propria finalitate) în sensul de a clădi un raport de finalitate între cultură și natură. II.3.b. Locul "tipului" în evoluția personalizării energiei C. Rădulescu-Motru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și continuitatea "finală" dintre natură și cultură. Momentul discontinuității este necesar în prezentarea culturii tocmai pentru buna ei înțelegere. Ea este ca atare în-sine; identitatea este primul moment în afirmarea de sine. "Ti-pul-cultură" exprimă în bună măsură limitarea determinismului prin cauzalitate. Ca ideal, el este esențial desprins de natură (idealul nu poate fi găsit în natură). Mai mult, el este cadrul (ne-natural) în care se formează personalitățile individuale, deși, pe de altă parte, el nu ar avea temei în lipsa acestora
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
doua operație din schema formală a determinismului prin finalitate, legată de extinderea finalității asupra naturii: afirmarea unității existenței (a existenței-ca-energie, care cu-prinde toate formele personalizate și pre-personalizate ale energiei). Tipul cultural exprimă, formal, negarea valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate, prin două sensuri antinomice cuprinse în semantica sa: discontinuitatea natură-cultură, prin care este afirmată ființa-în-sine a culturii, și continuitatea natură-cultură, prin care cultura este integrată unității "realității energetice", unității existenței-ca-energie. Acest din urmă sens nu reprezintă o negare a culturii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aceasta din urmă rămâne ființa sa și rostul său ca formă umană. Cum s-a putut remarca, regăsim și în cazul tipului în cele două ipostaze ale sale schema formală a determinismului prin finalitate. Tipul-cultură limitează spațiul de valabilitate a cauzalității mecanice, afirmând un specific cultural neautarhic, ordonat printr-un principiu propriu originat în finalitate. Tipul individual de personalitate aduce o extindere a finalității asupra naturii, refăcând astfel unitatea lumii. O unitate nestabilă totuși, prin urmare relativă, neîmplinită, dar care este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitatea, concepte fundamentale în reconstrucția filosofică personalist energetică, își adună sensurile în conceptul personalității energetice. Determinismul prin finalitate este confirmat, în structura lui formală, și prin conceptul personalității energetice. Acesta semnifică, întâi, autonomia omului în lume, restrângerea valabilității determinismului prin cauzalitate și, apoi, extinderea asupra naturii a finalității, "refacerea" unității lumii; pe temeiul acestei extinderi, personalitatea energetică apare ca un "ideal" ce se naște din "energie" (din realitatea originară), însă printr-o geneză continuă, în orizontul personalizării (al culturii și civilizației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a căuta un răspuns la întrebarea despre posibilitatea de a regăsi în structura semantică a conceptului vocației idei corespunzătoare celor două operații din structura formală a conceptului determinismului prin finalitate; de exemplu, ideea limitării spațiului de valabilitate a determinismului prin cauzalitate și ideea refacerii unității lumii. Dacă răspunsul va fi afirmativ, atunci am fi îndreptățiți să acceptăm că teoria vocației confirmă funcțiile reconstructive ale acestui concept fundamental. Relevanța filosofică a conceptului determinismului prin finalitate ar fi astfel deplin probată, iar sistemul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
două ("scopul" naturii și idealul cultural) sunt semnele de hotar ale semanticii vocației din Puterea sufletească. Oarecum, această schiță nu se suprapune schemei determinismului prin finalitate, pentru că operațiile cuprinse de aceasta din urmă limitarea zonei de valabilitate a determinismului prin cauzalitate și universalizrea legislației finalității apar printr-o interferență care atribuie naturii ceea ce aparține culturii ("non-naturii"), anume scopul; și atribuie culturii ceea ce aparține naturii ("non-culturii"), anume un temei natural pentru ideal. Prima schiță a vocației se completează cu câteva judecăți despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
forma personalității lor era mistică. Totuși, ei au trecut dincolo de limitările firești ale formei de personalitate căreia, formal, îi aparțineau, angajându-se într-o "aventură" care confirma, prin faptă și fără nici un sprijin exterior, confirma prin sine, "spargerea" determinismului prin cauzalitate și, în urmare, nașterea adevărată a omului. Nu ne mai putem îndoi, dacă acceptăm fapta vocației, nici de negarea, prin ea, a omniprezenței naturii, mai degrabă a ordinii determinist-cauzale, nici de refacerea ordinii universale potrivit finalității. A treia prezentare a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în solul lui cultural nu răsar vocații. Mesianismul este posibilitatea vocației, starea pre-vocațională deschisă către un viitor prefigurat ca ideal. Gândită astfel, vocația neagă, în posibilitatea și realitatea sa mesianică, absolutul naturii și, prin urmare, "falsifică" ideea reducerii determinismului la cauzalitate. Dar ea nu izolează cultura de natură, așezând-o pe aceasta din urmă pe un principiu cu o demnitate ontologică sub-culturală. Ca realiter, ca apariție istorică, vocația reîntemeiază unitatea lumii; în structura sa stau alături cultura (idealul, mesianismul) și natura
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiția de natură-ca-natură, pentru că, luată în această condiție "totală", ea pregătește apariția culturii, participând la ordinea de finalitate; ea specifică natura în cuprinsul ei fenomenal-local și în absența "lucrării" ei de ansamblu, care are sensul pregătirii personalizării energiei. Determinismul prin cauzalitate este ordinea cauzei eficiente, suverană înaintea apariției culturii, adică înaintea începerii evoluției personalizate a energiei. Odată declanșată această evoluție, causa finalis impune ordinea, dar nu numai în limitele personalizării energiei, ci și dincolo de aceasta, înainte de ea. Altminteri, nu ar fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sub forme felurite simțurilor noastre; ea e substratul lumii externe obiective, precum și a celei intrene, subiective"264. Monismul energetic este afirmat aici direct. Existența, cu toate formele sale, își are temeiul, principiul, în energie. De asemenea, C. Rădulescu-Motru face din cauzalitate lege universală a existenței. "Singura realitate necondiționată de dispozițiile noastre vremelnice, pe care inteligența noastră o poate prinde și reține cu succes este aceea a înlănțuirii cauzale dintre fenomene"265. E drept că energia sufletească și cea socială sunt ordonate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]