732 matches
-
senior, tânărul nobil primea armele de cavaler. O rudă sau seniorul său îi încingea sabia și îi lega pintenii, apoi îi dădea o palmă după ceafă și-i spunea: „Fii viteaz!”, ca să-și aducă aminte întreaga viață de codul moral cavaleresc: obligația de a fi viteaz și loial, de a respecta în lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar neînarmat), de a-și ține cuvântul și de a nu minți niciodată. Ceremonia aceasta, laică la început, a devenit
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
și egiptenii au trecut printr-un adevărat iad, când unuii, când ceilalți având avantaj în luptă. Cavalerii francezi obișnuiți cu încăierările scurte de pe continent, de câteva ore, soldat cu câțiva morți și puțini răniți, de când se introduseseră regulile de luptă cavalerești, au avut nu odată sentimentul că trăiesc clipe apocaliptice, de sfârșit de lume. Sultanul adusese o armată numeroasă compusă din turci selgiucizi, mobilizase pe beduini să vină în ajutorul mamelucilor, până și țăranii din împrejurimile Mansurahan-ului au fost chemați, dacă
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cu viață datorită abnegației și spiritului de jertfă al lui Erard de Siverey care, deși grav rănit, pierzând din abundență sânge, se strecurase până la contele de Anjou și reușise să aducă ajutoare. Dar nu au fost numai acte de solidaritate cavalerească. Rober d’Artois, fratele regelui, sfidând pe magistrul templierilor, Gullaume de Sonnac, a găsit cu cale să întreprindă pe cont propriu un atac, traversând orașul cu corpul său de oaste, în goana cailor, antrenând după el și pe vanitoșii templieri
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
care îi privesc dintr-un punct de vedere naționalist și nu ne asociem cu mici grupuri extremiste care apar la aniversările de la Bannockburn cu motive ulterioare în minte."" El a adăugat ca Militi Templi Scoția era un Ordin mai degrabă cavaleresc decât Masonic, insă accepta Francmasoni în rândurile sale. CTs-SOMTI Preceptoria de St Anthony CTs-SOMTI (marcă înregistrată) (-Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim; engleză: Scottish Knights Templar-Sovereign military Order of the Temple of Jerusalem, SKT-SMOTJ) nu acceptă Francmasoni, și nici
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
moartea lui Cristos purifica Sufletul, ceea ce readuce auto-ul pe un plan auster și pur simbolic. În ultimii ani ai vieții lui Gil Vicente, apare un teatru popular de inspirație medievală, construit din farse, auto-uri religioase și auto-uri cavalerești. Acest teatru se dezvoltă ulterior. Influență vicentină s-a manifestat la Antonio Ribeiro Chiado, care a zugravit cu mult realism tipuri și moravuri populare, este sensibilă și la alți autori. Dar aceasta influență nu mai este atat de clară în
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
la metrese. În ciuda diferenței semnificative de vârstă dintre cei doi, Elisabeta era de asemenea încântată de soțul ei; în scrisorile către mama ei ea s-a proclamat norocoasă să se căsătorească cu un așa prinț fermecător. Filip a găzduit turniruri cavalerești pentru a-și distra soția. Elisabeta a jucat rol de mamă pentru trei tineri prinți de la curtea Spaniei: Carlos, Prinț de Asturia (fiul cel mare al lui Filip al II-lea), Ioan de Austria (fiul nelegitim al lui Carol al
Elisabeta de Valois () [Corola-website/Science/310289_a_311618]
-
și menestrelii de la curte și a ordonat realizarea unui anumit număr de lucrări, cum ar fi traducerea volumului "Geografia" scris de arabul Razis. El este cel care a fondat Universitatea din Lisabona, în 1290, transferată mai târziu la Coimbra. Românul cavaleresc În secolul al XIV-lea, apariția românului original portughez, cum a fost "Amadis de Gaula", pe care tradiția literară a secolului al XIV-lea, îl atribuie unui Vasco de Lobeira, era perfect justificată de existența unor producții epice de sine
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
dusă de Gil Vicente, a inspirat lucrarea cea mai de seamă a lui Joao de Barros, "„Phonica Pnefma”". Joao de Barros (1496 — 1570), funcționar în administrația coloniala, iar mai tarziu administrator al Casei de India, a debutat cu un roman cavaleresc. "Rhopica Pnefma" (ediția I, 1534) fiind cea de-a doua opera importantă a sa. Timp de mai multe secole, Barros a fost cunoscut doar că autor al lucrării "Décadas", "Rhopica" a dispărut din circulație după ce a fost interzisă, în 1581
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Camões pleacă de la temele petrarchiste de dragoste, care, fuseseră preluate și de Bernardim Ribeiro. "Lusiadele" este cea mai importantă opera a lui Luís de Camões și totodată una dintre cele mai importante din întreaga literatura portugheză. Sunt rezultatul juxtapunerii idealului cavaleresc și idealului umanist. La prima vedere, Lusiada pare a fi o apologie a expansiunii coloniale portugheze. În fond însă, operă - asemenea epopeilor homerice - este construită pe un motiv central de ordin moral: energia, curajul, tenacitatea, spiritul de sacrificiu al navigatorilor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a calităților, eforturilor și ambițiilor unui întreg popor. Teatrul lui Camões e reprezentat lăsat trei "auto"-uri (lucrare dramatică): "Enfatriões" (Amfitrionii), care este o adaptare după Plaut, scrisă probabil pentru teatrul Universității; "Auto de El-Rei Seleuco", scris în genul teatrului cavaleresc vicentin și "Filodemo", tot un auto cavaleresc în versuri, amintind de "Comédia de Rubena" de Gil Vicente. Revoluția filozofica și tehnică declanșată de Renaștere a luat proporții și a dat roade abia în secolul al XVIII-lea, epoca în care
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
popor. Teatrul lui Camões e reprezentat lăsat trei "auto"-uri (lucrare dramatică): "Enfatriões" (Amfitrionii), care este o adaptare după Plaut, scrisă probabil pentru teatrul Universității; "Auto de El-Rei Seleuco", scris în genul teatrului cavaleresc vicentin și "Filodemo", tot un auto cavaleresc în versuri, amintind de "Comédia de Rubena" de Gil Vicente. Revoluția filozofica și tehnică declanșată de Renaștere a luat proporții și a dat roade abia în secolul al XVIII-lea, epoca în care burghezia se afirma că forța politică și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a Bisericii prin intermediul unei forțe pentru care războiul era o misiune sfântă religioasă. Astfel apărea o nouă atitudine față de religie: se impunea disciplina religioasă și soldaților, nu numai călugărilor ca până atunci, prin noile concepte ale războinicului sfânt și etosului cavaleresc. Prima Cruciadă a reușit să asigure fondare a "statelor cruciate" ale Edessei, Antiohiei, Ierusalimului și Tripolelui în Palestina și Siria și a câștigat aliați de-a lungul drumului cruciaților, așa cum a fost Armenia Ciliciană). În Europa, cei care supraviețuiseră luptelor
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
lor de vedere, friza erezia. Nu trebuie uitat nici faptul că nu Marco Polo însuși a scris cartea despre peripețiile lui în Orient, ci un individ care în epocă era cunoscut ca fiind scriitor de povești de dragoste și romane cavalerești, și care în afară de a fi așternut pe hârtie peripețiile povestite de Polo, și-a pus amprenta personală asupra textului, text manuscris care în plus, de-a lungul timpului, la rândul lui s-a "diversificat" (adică a fost modificat prin amputări
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
senior, tânărul nobil primea armele de cavaler. O rudă sau seniorul său îi încingea sabia și îi lega pintenii, apoi îi dădea o palmă după ceafă și-i spunea: „Fii viteaz!”, ca să-și aducă aminte întreaga viață de codul moral cavaleresc: obligația de a fi viteaz și loial, de a respecta în lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar neînarmat), de a-și ține cuvântul și de a nu minți niciodată. Ceremonia aceasta, laică la început, a devenit
Cavaler () [Corola-website/Science/305933_a_307262]
-
acesteia nu se potrivește în propoziție. O serie de cacofonii din această categorie nu pot fi însă evitate ușor, pentru că apar în expresii fixe sau în nume de persoane: B"iserica Catolică", "Epoca Capitalistă", "Ion Luca Caragiale", "banca comercială", "tactica cavalerească". Printre necunoscători umblă informația falsă că ar exista trei, cinci, șapte sau mai multe cacofonii acceptate „în mod oficial”. Atunci cînd estetica mesajului contează, succesiuni de sunete tautofonice (repetitive) precum următoarele pot fi considerate cacofonii: La români se poate vorbi
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
ac de bronz din "epoca târzie a bronzului" și nouă brățări din epoca bronzului. Din locuri neprecizate mai provin un vârf de lance și o brățară, amândouă de origine celtică, un brăzdar de fier din epoca romană și o spadă cavalerească de la începutul secolului al XIII-lea. La începutul acestui secol, pentru cultul catolic se înalță lăcașul în stil romanic, cu trei nave și un cor compus dintr-o travee pătrată. În secolul al XVI-lea, Vurpărul intră sub stăpânirea lui
Vurpăr, Sibiu () [Corola-website/Science/301519_a_302848]
-
comune. Seniorul avea dreptul de a utiliza terenul țăranilor săi așa cum dorea; țăranul nu putea face nimic decât să privească la modul cum recoltele sale erau distruse de vânătoarea sălbatică și de nobilii care galopau pe câmpurile sale în timpul vânătorilor cavalerești. Atunci când un țăran dorea să se căsătorească, el nu numai că avea nevoie de permisiunea seniorului, dar trebuia să plătească o taxă. Atunci când țăranul murea, seniorul avea dreptul la cele mai bune vite, cele mai bune haine și instrumente ale
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
a apărut în 1615 sub numele de "El ingenioso caballero don Quijote de La Mancha". Romanul este în prezent una dintre operele cele mai traduse din lume, depășită fiind doar de Biblie. Deși fusese concepută ca o satiră la adresa popularelor povestiri cavalerești, povestea micului nobil Alonso Quixano (Don Quijote) din La Mancha care, influențat de lecturile sale, ajunge să se creadă un cavaler în căutare de aventuri, devine o frescă a societății spaniole și o reflexie asupra comportamentului uman. Tiparul din "El licenciado
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
apropie de vârsta de 50 de ani („hidalgo”, în spaniolă, provine de la "hijo de algo" — fiul cuiva care a fost "cineva", de spiță nobilă) locuiește împreună cu nepoata sa într-o porțiune necunoscută a ținutului La Mancha. Cititor pasionat de romane cavalerești, Don Quijote ajunge să se considere un „cavaler rătăcitor” astfel că pornește la drum călare pe mârțoaga sa, Rocinanta, înarmat cu arme din carton. Întocmai ca eroul din romanele de aventură pe care le citea, Amadis de Gaula, el își alege
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
găsit și ajutat să se întoarcă acasă de un țăran vecin, Pedro Alonzo. După însănătoșire, Don Quijote plănuiește să plece într-o a doua aventură . Între timp, nepoata sa, slujnica, preotul și bărbierul au aruncat în foc mare parte din cărțile cavalerești ale eroului, spunându-i acestuia că un magician a venit călare pe un nor și însoțit de un dragon,i-a furat acestuia cărțile. Eroul își alege drept ,scutier" un țăran pe nume Sancho Panza, căruia îi promite că la
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
igiena corporală erau considerate imorale, “pierdere de timp”. Această concepție a durat câteva sute de ani și doar odată cu dezvoltarea ideii cavalerismului se recunoaște importanța cunoașterii înotului pentru a putea depășii obstacole naturale, (înotul regăsindu-se printre cele șapte virtuți cavalerești - lupta, călăria, înotul, mânuirea armelor, aruncarea, viața de curte și turnirul). Apariția armurilor grele în echipamentul cavalerilor a determinat abandonarea învățării înotului. În secolele XV-XVIII, odată cu dezvoltarea ideilor renascentiste se înregistrează un progres semnificativ privind practicarea înotului în scop igienic
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]
-
a Sfântului Imperiu Roman. Activitățile sale au pus temelia pentru utilizarea denumirii "Polonia" tuturor regiunilor domeniului său; de asemenea au dus la folosirea unui simbol care să reprezinte autoritatea supremă a domnitorului. Simbolul a fost un semn al clasei sale cavalerești de Gniezno: vulturul alb. Prima căsătorie: 984-985 O fiică necunoscută a lui Rikdag, Margraf de Meissen, probabil numită Hunilda sau Oda. După moartea lui Rikdag în 985, ea a fost repudiată de către soțul ei și trimisă departe. Copii: A doua
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
teritorială. Guvernul a fost acuzat că a intrat în război de partea Rusiei fără să ceară garanții suplimentare, pe lângă cele din convenția inițială. În legătură cu această acuzație, Carol I mărturisea într-o scrisoare către împăratul Germaniei că i se păruse mai „cavaleresc a intra în acțiune fără condiții și a nu mă folosi de momentul când norocul era defavorabil armatelor ruse, ca să mă dedau la un asemenea târg”. Condițiile finale de pace s-au stabilit la Congresul de la Berlin din 1878, unde
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
ceară ceva în schimb, i s-a dat învoire și escortă pentru ca, împreună cu femeile sale să părăsească orașul nesupărată de nimeni și să se refugieze la Tripoli. Nu numai faptul că Maria se înrudea cu împăratul bizantin a determinat gestul cavaleresc al lui Saladin. Sultanul respecta instituția regalității, în general, dovadă purtarea lui anterioară față de Guy de Lusignan sau salvconductul dat Sibilei, fosta regină a Ierusalimului, soția lui Guy de Lusignan, aflată în una din mănăstirile din oraș, de a părăsi
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
exemplu Cântecul lui Roland sau chanson de geste (povestiri despre fapte vitejești). Prima operă are ca temă amenințarea cu o invazie din partea maurilor, ceea ce a fost întors în victorie în Spania. Povestirile despre fapte vitejești sunt o continuare a romanelor cavalerești despre Artur, cu cavaleri viteji care se luptau pentru virtutea unor fecioare neprihănite. Epopeile cavalerești ale Renașterii au fost din acest motiv relativ anacronistice, epocile istorice, personajele și evenimentele fiind amestecate după bunul plac al autorului. Prima lucrare de acest
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]