1,196 matches
-
Brâncuși, îl definește de la bun început ca pe un Palat de nuntă și cavou. Dualitate dialectică esențială. Un Memento drastic aruncat lumii moderne: sic transit gloria mundi... îmi vine greu să pretind despre piramidă că ar fi și ea un cavou banal. Deși, Faraonul, proprietar și peste Transcendent, făcu totuși din miezul piramidei un loc de veci, un sălaș al Morții, centrul dialectic al devenirii și dispariției, porți amândouă deschise către învierile ulterioare. La plural, neapărat. Spre a le deosebi de
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a versului fiind, de fapt, întodeauna deschidere, niciodată închidere în sens unic. Ne vom permite, deci, și noi o „interacțiune”: dacă somnul e considerat antropologic, de mult, ca asemănător morții, cadedus din moarte, venind din aceasta ca formă
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
gravată statuia Victoria, așezată la Templul lui Dias în Vechea Olimpia, având ca fond Stadionul Kellimarmaro. l Cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor din lume, brazilianul Pele, și-a asigurat somnul de veci. „Perla Neagră“ a optat pentru un cavou la etajul nouă al unui cimitir construit pe verticală. De acolo, va putea privi și după moarte în curtea echipei preferate, Santos. Etajul cu numărul nouă a fost ales pentru că tatăl lui Pele a fost atacant și a purtat tricoul
Agenda2003-31-03-23 () [Corola-journal/Journalistic/281322_a_282651]
-
poetul român are puterea de-a le transfigura, de-a le trece "în viziune eschatologică, transcendentală". Poetica bacoviană e bizuită pe înțelegerea creației ca suprimare a vitalului, ca artificiu: "Lumea, la atingerea ei, se artificializează - ca florile care, plasate în cavou, alături de amorul întors cu fața în jos cu aripile atîrnîndu-i de pe catafalc, sînt și ele de plumb. Citită la acest cifru, opera poetică a lui G. Bacovia este o contemplare a universului artificializat de prezența poeziei, artificializat, adică frustrat de
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
Național Român. Iar asta s-a întîmplat după ce firma să, Elvila, a ajuns în război cu recuperatorul creditelor neperformante acordate de Bancorex, faimosul Ovidiu Grecea, cel care l-a amenințat pe Viorel Cataramă că îi va scoate la vînzare și cavoul pentru a lua înapoi banii pe care proprietarul Elvilei îi datorează Bancorexului. Faptul în sine spune multe despre lipsa de capital a partidelor autohtone și despre compromisurile pe care acestea le pot face din acest motiv.
Capitalul politic si capitalul pentru politică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17635_a_18960]
-
Dacă n-am avea defecte nu ne-ar face atâta plăcere să le observăm la alții. Când viciile ne părăsesc, ne place să credem că noi suntem cei care le părăsim. Chamfort M. Brissard, tatăl, scria soției sale: ,Draga mea, cavoul nostru face progrese și ne putem mângâia la gândul că vom fi înmormântați acolo, dacă Dumnezeu ne lasă în viață." Un copilaș care cerea mamei bomboane o ruga: ,Dă-mi prea multe". * întrebat dacă era adevărat că stăpânul său, contele
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
care atârnă pe brațul său drept, statuia este «alintată» Ospătarul” (wikipedia); „Bucureștenii mai hâtri au numit-o «chelnerul»” (wikimapia. org). Chiar în absența unui nume fixat, statuile primesc descrieri care le pun în evidență ridicolul involuntar: „Nicolae Bălcescu ieșind din cavou fix în mijlocul fântânii la Piața Pache Protopopescu” (rezistenta.net). Încercarea de a stabiliza câte un nume neoficial se poate vedea într-un fragment care asociază ultimele două cazuri: „autorul Moroiului de la Izvorul Rece, al Ospătarului de la Herăstrău” (consumator online.ro
Nume de statui by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4651_a_5976]
-
ale cărei obișnuințe recunoștința nu-și găsea locul. Dar semnul că stihia decedatei avea să-l urmărească în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în 1989 Bernhard a acceptat să fie înmormîntat la Viena, chiar în cavoul familiei Stavianicek, alături de fosta lui protectoare, fără a fi stînjenit de amănuntul funerar că tot acolo odihneau rămășițele soțului Franz Stavianicek, un doctor cumsecade care avusese bunul-simț să moară la timp, pentru a nu fi martorul Anschluss-ului amoros. În testament
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Alec să mergem toți în comuna Mihai Viteazu de unde era o mătușa a noastră, soția unchiului Socrate, frate cu tata. A trebuit să-l înmormântam aici pe tata, căci nu putea fi transportat înapoi la Constantă, ca să-l înmormântam în cavoul familiei, deoarece murise în alt județ. Putea fi transportat numai într-un sicriu de cupru, afară de formalitățile care se impuneau și care luau timp mult. A doua zi am plecat cu toții și am luat trenul spre Fetești unde eram așteptați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
plumb Cu flori de plumb jur-împrejurul lor; Nu-s moarte, - dar au soarta, dacă mor În leagăn, a soldatului de plumb. Li-i floarea o coroană grea de plumb Netrebnic ca o coajă de cav ou; Iar ele-adastă, singure-n cavou, Să le separi de trupul lor de plumb. ORDINE ȘI MEDALII În furou, ca-n Renoir, roz-bonbon cu frufru, că ți-e teamă să nu se topească-n benoar de fondantă ce e, în cada aproape rotundă, cu ape de
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei pagini, imaculat domn...
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Gellu Dorian După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază ca mîlul peste un cîmp inundat, îmi vorbește ca un dicționar nedeschis vreodată, nici celălalt nu sunt eu, chiar dacă arată ca un
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul că profanează un cavou de familie, că pătrunde într-un spațiu interzis, un fel de tainic muzeu al strămoșilor în care vechiturile se așază de generații într-o ordine proprie în straturi succesiv suprapuse. Un spațiu în care se pătrunde nu pentru a lua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ce dorești, ce mai pui la cale? îl întrebă aproape în șoaptă femeia. Nimic important. Vreau să vin la tine, să ne împăcăm, să uităm totul. Nu mai rezist în casa în care stau, a devenit goală, rece ca un cavou. Îl visez pe proprietar, soțul nebunei, cu toate că nu l-am văzut niciodată. Vine noaptea și plânge, mă imploră să plec, să-i las munca de-o viață... Am ajuns să beau și noaptea, când mă trezesc, și uneori vorbesc singur
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
români, nu țigani. Nu sunt hoți, banii i-au muncit. Sunt oameni simpli, dar e de presupus că neproști. Și totuși, de ce această operațiune prostească? De ce, în loc să-și bage banii în ceva viu, dinamic, util, îi îngroapă în pereții acestor cavouri supraetajate? Când un îmbogățit prin evaziune fiscală, traseism politic, credite nereturnate, caritasuri sfărâmate sau telefoane date la fix unor infractori își face vilă, știe foarte bine de ce-o face. Vilele, gipanele, merțanele, bodigarzii, rolexul pe mână sunt simboluri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
del Vecchio, plăcile memoriale „Elisabeta“ Browning, Andrei Tarkovski sau Robert James Lowell, oscilând între pictura lui Filippo Lippi și-o bistecca alla fiorentina, între Botticelli, Cimabue, Leonardo, Ghirlandaio și-o porție de spaghetti alla carbonara, între minunatul Fra Beata Angelico, cavoul familiei Franco Zeffirelli de la San Miniato și-o pizza 4 formaggi. Nimic mai străin de firea mea decât mania pensionarului birocratico-vampirizant, care-a adunat toată viața bani pentru a-și bifa scrupulos în carnețel, înainte de apoplexie, vedetele istorice, arhitecturale și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de zile, de dimineață până seara, ca pe ultimul găinar, cu spectrul distrugător al Fiscului, cu demonii ghișeelor, declarațiilor de venituri și procentelor sufocante?!? În acest nenorocit război al Statului român cu Națiunea română, unde spitalele arată și miros a cavou, iar eutanasia pasivă se practică la scară națională, unde școlile sunt la un pas de cârciumă, pușcărie și bordel, iar mass-media urmărește cu diabolică tenacitate cretinizarea maselor și țiganizarea generală, e limpede că, față de cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ăsta? Nu știu de ce m-a privit așa mirat, Bordaș fiind în prezent bursier NEC... Ia să ne gândim împreună! 13 ianuarie 2011 Rătăcind prin Bellu, cu Paul Filip Toată copilăria și adolescența mea se leagă de aleile, figurile, crucile, cavourile, pomenile, văduvele, capela și veverițele din cimitirul Bellu. De la 4 la 15 ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dispar peste noapte statui, busturi, capace de-o tonă și sute de kilograme de lanțuri seculare botezate „fier vechi“. Acum, totul se face mult mai subtil. Adevărat, ce s-a pierdut a rămas pierdut. Între atâtea altele, s-au cumpărat cavouri istorice cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb, s-a afișat în sfârșit, la intrare, ghidul mormintelor de interes public, iar în locul haitelor de câini ai nimănui, care cutreierau ca strigoii flămânzi aleile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
basarabean George Bezviconi (cel lăudat de Iorga, dar pe care Roller l-a pus să aleagă între pușcărie și slujba de gropar la Bellu), Paul Filip a scanat cu fervoare somptuosul muzeu funerar, cartografiindu-ne tăcuta moștenire aristo cratică, năpăstuitele cavouri ale high-life-ului bucu reștean, dându-ne lista celor mai vechi morminte aflate aici (de la Ienăchiță Văcărescu, Dimitrie A. Ghica, Zoe Cantacuzino și Nicolae Filimon, la Zoe Fălcoianu și Lascăr Catargiu, trecând prin criptele lui C.A. (și Elena) Rosetti, Ion
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
case de odihnă" care se mai puteau face an "Epocile de aur", sau chiar cu frumoasele vile ale "naționalizaților", dăruite unora dintre foștii privilegiați ai "Epocilor" Dej ori Ceaușescu - ansa care erau, totuși, măi temători an afișarea prea-plinului. Aceste imense cavouri (iată, fără voie, ămi evocă noul cavou faraonic, devenit celebru, de la Bellu) sunt, măi toate, nelocuite (sí pentru că puțini proprietari posedă doar o singura casă), sterpe de suflet, bântuite, ăn dosul ferestrelor parcă moarte, de golul uman al rapacității cinice
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
face an "Epocile de aur", sau chiar cu frumoasele vile ale "naționalizaților", dăruite unora dintre foștii privilegiați ai "Epocilor" Dej ori Ceaușescu - ansa care erau, totuși, măi temători an afișarea prea-plinului. Aceste imense cavouri (iată, fără voie, ămi evocă noul cavou faraonic, devenit celebru, de la Bellu) sunt, măi toate, nelocuite (sí pentru că puțini proprietari posedă doar o singura casă), sterpe de suflet, bântuite, ăn dosul ferestrelor parcă moarte, de golul uman al rapacității cinice. Imitația de châlet helvet sau tirolian nu
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
nu "gardul viu", de lemn câinesc, ori de iasomie, sau de șoc, ci urmașul celui cu morții "ochi albaștri") ați face semn - că "pe vremuri", ăn dreptul dărâmăturilor peste care se crea "Casă Poporului" - să nu zăbovești an contemplarea acestor cavouri de rapaci. Regiunea era renumită, chiar până acum vreo 30-40 de ani, prin cusăturile gen "blouse roumaine", vezi Matisse (treptat, lucrate mai mult "pentru export", care pervertește, adesea, gusturile), prin micile grădini cu flox, crăițe ori dalii (reprofilate an straturi
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
oul martir/ Și mușc din carnea virtuală/ A găinușei ce-ar fi putut fi,/ Cu mofturi de donna medievală,/ Ce-și reprimă grațios fiziologia./ Pun, va să zică,/ Ketchup & muștar & sare,/ Pe găinușa comprimată în galbenul glob/ (Palat de nuntă și, evident, cavou)/ Și mușc./.../ Și totul e banal ca moartea." (Scenă de gen cu micul dejun inclus) Deconstrucția și reconstrucția poeziei nu constituie însă pentru autoarea volumului împărțit la doi o preocupare sistematică sau - Doamne ferește! - un program estetic. Din sugestii livrești preluate
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]