2,337 matches
-
de țăranii iobagi, obligați să muncească mai mult pe pământurile stăpânilor lor, ceea ce a dus la o răscoală de proporții în 1773, după ce Ecaterina a aprobat legea care permitea vânzarea șerbilor separat de pământul pe care lucrau. Conduși de un cazac, Emilian Pugaciov, mobilizați de lozinca "La spânzurătoare cu toți moșierii!", răsculații ajunseseră să amenințe să cucerească Moscova. În cele din urmă, țăranii revoltați au fost învinși șî pedepsiți fără milă. Pugaciov a fost luat prizonier și mai apoi executat în
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
pentru cucerirea puterii pe cale revoluționară. Eșecul dezastruos a armatelor țariste în războiul ruso-japonez (1904-1905) a fost o lovitură gravă regimului țarist și a crescut la cote uriașe potențialul revoluționar. În ianuarie 1905, în urma incidentului cunoscut ca "Duminica însângerată", în timpul căruia cazacii au deschis focul asupra unor demonstranți pașnici conduși de părintele Gheorghi Gapon ucigând numeroase persoane în fața Palatului de Iarnă din Sankt Peterburg, s-a declanșat revoluția rusă din 1905. Soviete muncitorilor au fost înființate în cele mai multe orașe, aceste organe colective
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
DN1A, care leagă Ploieștiul de Brașov prin Vălenii de Munte, la 28 km de municipiul Ploiești, la sud de orașul Vălenii de Munte. Din DN1A, se desprinde lângă Gura Vitioarei șoseaua județeană DJ100G, care o leagă de Vărbilău prin pădurea Cazacului. Prin comună trece și calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care este deservită de halta Făget Teleajen. Teritoriul comunei este caracterizat printr-un relief de deal și este străbătut de râul Teleajen în partea de est și de râul Bughea în
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
și Tarnița. În 1732 se inaugurează Biserică Nașterii Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii sfințesc și ei biserică lor a Apostolilor Petru și Pavel. În secolul al XVII-lea - al XVIII-lea apar în localitate negustori greci, armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși evrei. După cum apreciază Constantin C. Giurescu, care a scris o istorie a pogoriei Odobești, în primele decenii ale veacului al XIX lea, în vremea Eteriei și a
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
să cucerească Ucraina ocupată de Polonia. Comandantul Uniunii Polono-Lituaniene, hatmanul lituanian Jan Karol Chodkiewicz a traversat Nistrul în septembrie 1621 cu aproximativ 35.000 soldați și s-a așezat în Cetatea Hotinului, blocând drumul oastei otomane. Sosirea a 40.000 cazaci zaporojeni sub comanda hatmanului Petro Konașevici a ajutat la obținerea victoriei antiotomane. Hatmanul lituanian i-a ținut pe turci în câmp deschis timp de o lună întreagă, până ce prima zăpadă din toamnă l-a determinat pe Osman să-și retragă
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
groase de stejar. Domnitorul Petru Șchiopul, în prima sa domnie (1574-1577), a inițiat refacerea cetăților distruse în timpul lui Lăpușneanu, pentru a-și apăra mai ușor teritoriul de numeroșii pretendenți la tron, veniți în Moldova cu ajutor de la poloni, unguri sau cazaci. În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
poalele cetății fiind incendiat de mai multe ori. În anul 1686, armata poloneză condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a invadat Moldova, distrugând și jefuind peste tot în drumul lor. La întoarcere, un grup de polonezi și de cazaci s-au abătut pe la Cetatea Neamț, reușind să pătrundă acolo printr-un vicleșug. După cum atestă mai multe surse, cazacii au adus-o aici pe domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu și văduva lui Timuș Hmelnițki, care se afla la moșia
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
-lea Sobieski a invadat Moldova, distrugând și jefuind peste tot în drumul lor. La întoarcere, un grup de polonezi și de cazaci s-au abătut pe la Cetatea Neamț, reușind să pătrundă acolo printr-un vicleșug. După cum atestă mai multe surse, cazacii au adus-o aici pe domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu și văduva lui Timuș Hmelnițki, care se afla la moșia sa din Preutești. Tâlharii au vrut ca domnița să le arate locul unde erau ascunse averile tatălui său. Polonezii
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
cea Mare (Ecaterina a II-a a Rusiei) desființează oastea ucraineană cu centrul la Zaporojie. Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung în Delta Dunării, zonă asemănătoare ca peisaj și bogăție piscicolă cu cea natală, din zona Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de „haholi”, iar limba vorbită este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă, rusă). Locuitorii din Letea se declară de origine ruso-ucraineană, diferită de a rușilor lipoveni. Locuitorii satului Letea se simt ofensați în
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
punct de vedere turistic și cultural. Haholii sunt ortodocși de rit vechi ce respectă calendarul rusesc iulian, însă locuitorii din Letea, deși haholi, folosesc ambele calendare, iulian și gregorian; implicit, și sărbătorile sunt aniversate de două ori. Aceștia sunt urmașii cazacilor zaporojeni care s-au refugiat aici la începutul secolului al XVIII-lea, fiind ucraineni din Austro-Ungaria. Ucrainenii nu s-au amestecat cu lipovenii, deși limba și obiceiurile li se aseamănă. Nici astăzi, haholilor, de oriunde ar fi ei, nu le
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
aspri. Este astfel prima atestare a transformării obștei libere de moșneni în obște de clăcași, fenomen comun în zona de “margine” și nu numai, în secolele XVII- XVIII, datorat sporirii obligațiilor și nesfârșitelor conflicte cu turcii, tătarii, moldovenii, polonezii sau cazacii. Din acest motiv, la sfârșitul secolului XVII, obștea liberă dispare prin vânzări voite sau silite către mari proprietari precum Iane Dumbrăveanul, căpitanii Costin și Mănăilă sau Mănăstirea Măxineni. Proprietatea privată țărănească revine după reforma lui Cuza din 1864 și este
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" În anul 1774 a fost construită în satul Bosanci o biserică de lemn de către meșterii populari Chiril Ungureanu și Crăciun Cazac. După anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1774), satul Bosanci s-a aflat pentru o perioadă de 144 de ani în provincia Bucovina stăpânită de austrieci. El a fost inclus în districtul Suceava. În 1780, conform recensământul
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
teritoriile istorice românești pe acesti fi-Lipovani, lipavani, deveniți mai apoi lipoveni. Rușii staroveri din România, indiferent dacă este vorba de urmașii adepților lui Filip Pustosvvjat (1672-1742), deci despre (fi) lippovani sau despre urmașii adepților lui Ignat Nekrasov (1660-1737), deci despre cazacii nekrasoviști, indiferent de aparteneța acestora la un cult sau altul, sacerdotal sau nonsacerdotal, le este proprie o triplă dispersare demografică, conform lingvistului Victor Vascenko: enclave rurale, cartiere orășenești și enclave mixte în care predomina lipovenii. În total, circa 70 de
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
lipovenii. În total, circa 70 de așezări pe teritoriul României de astăzi. În ultima sută de ani, rușii-lipoveni din România au migrat din Dobrogea și Moldova spre Bucovina, din Bucovina spre Moldova, din Dobrogea spre Asia Mică, ca în cazul cazacilor lui Ignat Nekrasov, si de aici, după o perioadă de nesiguranță, înapoi în Dobrogea sau în alte părți de pe glob. Au existat chiar mișcări în direcția Rusiei, după abolirea ibăgiei în 1861. Victor Vascenko, autor cu studii orientate cu precădere
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
Membrii FPCD sunt chemați să răspundă la apelul președintelui republicii, continuând înrolarea în trupele de interne și în rândurile Armatei Naționale. 14 aprilie - „Țara” publică primele informații colectate de la martorii oculari despre atrocitățile comise de bandele de separatiști rusofoni și cazaci în Transnistria. În acest măcel programat vor cădea, împușcați din față sau din spate, schingiuiți sau crucificați, mii de oameni. Printre ei, sute de membri și simpatizanți ai FPCD. 2-3 iunie - Președintele secției FPCD Tiraspol, Ilie Ilașcu, și membrii FPCD
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
decembrie 1991, Armata a 14-a sovietică a ocupat orașele Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol și Rîbnița, din Transnistria . Ca urmare a presiunilor crescânde între Chișinău și regiunea separatistă, în primăvara anului 1992 au sosit în Transnistria voluntari din Brigada de cazaci de la Marea Neagră și din alte părți ale Uniunii Sovietice . Statul rus a continuat să-i remunereze pe cazaci și pe ceilalți voluntari cu 3.000 de ruble pe lună . În vara anului 1992, au izbucnit primele lupte în jurul orașului Tighina
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
Ca urmare a presiunilor crescânde între Chișinău și regiunea separatistă, în primăvara anului 1992 au sosit în Transnistria voluntari din Brigada de cazaci de la Marea Neagră și din alte părți ale Uniunii Sovietice . Statul rus a continuat să-i remunereze pe cazaci și pe ceilalți voluntari cu 3.000 de ruble pe lună . În vara anului 1992, au izbucnit primele lupte în jurul orașului Tighina și al împrejurimilor sale. Trupele gardiste au beneficiat pe lângă ajutorul oferit de voluntari și de cazaci și de
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
remunereze pe cazaci și pe ceilalți voluntari cu 3.000 de ruble pe lună . În vara anului 1992, au izbucnit primele lupte în jurul orașului Tighina și al împrejurimilor sale. Trupele gardiste au beneficiat pe lângă ajutorul oferit de voluntari și de cazaci și de implicarea Armatei a 14-a, reușind astfel să evite preluarea controlului asupra orașelor Bender și Dubăsari. Ca urmare a luptelor, aproximativ 1.000 de oameni au fost răniți sau morți, iar 130.000 au devenit intern strămutați sau
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
la Brăila. În 1569, sultanul Selim al II-lea a expulzat o mare parte din populația creștină și a repopulat Bugeacul și Ismailul cu supușii săi, tătarii nogai, originari din Caucazul de Nord. În 1633, fortăreața a fost distrusă de cazaci. În lucrarea "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: "”Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții ("„Război și pace”"), un roman social de moravuri ("„Anna Karenina”"), un roman social ("„Învierea”"), o trilogie autobiografică ("„Copilăria”", "„Adolescența”", "„Tinerețea”"), numeroase nuvele și povestiri ("„Cazacii”", "„Dimineața unui moșier”", "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„După bal”", "„Hagi Murad”" și altele), drame ("„Puterea întunericului”", "„Roadele instrucțiunii”", "„Cadavrul viu”"), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
literatură editată de poetul Nicolai Nekrasov. Poetul a recunoscut talentul și potențialul literar al lui Tolstoi, și i-a promis să-i publice lucrările în revistă, făcând-o în septembrie 1852. În același timp, Tolstoi a regăsit avantajele traiului printre cazaci. În ciuda vieții lor simple, cazacii aveau un cod etic militar și umanist la care țineau cu înverșunare, iar Tolstoi îi admira. Îi vedea ca pe un model de urmat pentru toți rușii, și un exemplu către care să tindă toți
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Nekrasov. Poetul a recunoscut talentul și potențialul literar al lui Tolstoi, și i-a promis să-i publice lucrările în revistă, făcând-o în septembrie 1852. În același timp, Tolstoi a regăsit avantajele traiului printre cazaci. În ciuda vieții lor simple, cazacii aveau un cod etic militar și umanist la care țineau cu înverșunare, iar Tolstoi îi admira. Îi vedea ca pe un model de urmat pentru toți rușii, și un exemplu către care să tindă toți țăranii și chiar aristocrația. Așa că
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ca pe un model de urmat pentru toți rușii, și un exemplu către care să tindă toți țăranii și chiar aristocrația. Așa că și-a propus să scrie despre experiențele petrecute în mijlocul lor. Romanul s-a numit, după cum era de așteptat, "„Cazacii”", și s-a bucurat de un succes imediat la publicare sa în 1863. Acum va scrie și povestirile "„Incursiunea”", "„Tăierea pădurii”" și altele, cu subiecte luate din viața de campanie. În anul 1854, Tolstoi este transferat în armata dunăreană și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
loc după reformă, îl determină pe Tolstoi să se desprindă de clasa sa și să se apropie din ce în ce mai mult de țărănimea patriarhală. El începe să propage ideea „reîntoarcerii la viața simplă”, idee pe care o găsim schițată și în nuvela "„Cazacii”" și în "„Război și pace”". În "„Anna Karenina”", această concepție capătă un contur mai precis în idealizarea figurii lui Levin. Totuși, abia în ultima parte a vieții scriitorului are loc ruptura definitivă cu clasa sa socială, ca urmare a îndelungatului
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
prin acele multe situații reprezentate în opere și trăite personal de autor, prin personaje inspirate de membri ai familiei sale, de pildă, sau altele care îi exprimă măcar parțial ideile, sentimentele, ori un fragment din viața sa personală (Olenin din „"Cazacii"”, Levin din „"Anna Karenina"”, Andrei și Pierre, din „"Război și pace"”). Aspectele materiale exterioare îl interesează foarte puțin, cele etnografice sau pitorești aproape deloc. Ceea ce primează la Tolstoi este experiența personală și studiul psihologic. Este chiar cazul primelor sale povestiri
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]