2,977 matches
-
am făcut pe biletul dela spital din 3 August 1952 - 8 August 1952, precauție inutilă...! Pe tot parcursul drumului de Întoarcere nu am Întâlnit nici o patrulă militară și nici nu m-a Întrebat cineva de vorbă. Mai mult. La poarta cazărmii soldatul de pază Îmi prezentă onorul, ca de fiecare dată fără a pune Întrebări. Eu eram dat În consemn la corpul de pază cu permis de liberă eșire și intrare având În vedere probleme medicale cu recruții la spitalul orașului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
încă neatins de umbrele statuilor îl dăduseră o secundă în urmă ca să deseneze o gară în care rochia ta flutura precum a lui marilyn monroe mă luau în armată aveam atâta curaj încât am lăsat în fiecare dimineață pe aleile cazărmii coada unui păun deflorată de gândul că nu ne vom putea juca rolul până la capăt apoi a venit secvența cu nasul spart ce scenariu ciudat ne-au dat de data aceasta! a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid poate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
drept la curiozitate îi mai dăm unui bătrân? Singurul loc danez în care mi-a fost bine fără jale a fost Christiania. Acolo am regăsit două lumi. Pe cea de la Sâncraiul copilăriei mele și pe cea a adolescenței mele. O cazarmă ocupată de hippies în 1968 și rămasă în posesia lor. Old hippies, groenlandezi neadaptați, bărbați sau femei, fugiți o vreme de acasă, din confortul stereotip și plictisitor, universitari exotici, studenți mai săraci. Copiii bătrâni ai anilor ’70, copiii noi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se lovea în rotocoale de gardul de vizavi pe care afișul lipit cu o lună și ceva înainte fâlfâia în vânt, cu partea de jos zdrențuită. Seară de seară trupele rusești mărșăluiau pe strada lungă, aproape pustie, în drum spre cazarmă, venind de la instrucție, cântau cântece de stepă, purtau mantale lungi, la culoarea în parte a pământului, puștile, automatele după gât. Trupele Marii Alianțe. Președintele își aprinse țigara, acum, târziu, după ce-și băuse cafeaua; mi se uită în ochi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ghiță... —Care Ghiță? —Aista, Ghiță, vătavu boierului... —A cărui boier?... Apoi nu știu cum îl chiamă... —Și cum așa? Văd că ești bolnavă... —Vai de pacatele mele... Iaca, așa m-au adus. Era dator băietu... Da’ pe dânsul l-au chemat la cazarmă... Și m-au luat pe mine... A venit Ghiță vătavu și m-a luat... parcă cu ciocoiul te poți pune? El e omul ciocoiului... Prin lan, cele câteva umbre se îndreptaseră și ascultau. Baba sta cu fața-i dureroasă îndreptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rând, ci și în Citadelă. Sultanul hotărâse să plece în Siria, în întâmpinarea trupelor otomane, apoi, în temeiul unor informații liniștitoare, își anulase expediția. Regimentelor care primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari cadii li se ceruse în două rânduri să se pregătească să-l însoțească pe suveran la Alep; de două ori cortegiile acestora se îndreptaseră spre Citadelă în vederea marii plecări și de două ori li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
călare, urmat de cele cinci legiuni. Era a opta zi după idele lui septembrie. 35 — Tu nu ești în stare să ucizi! Glasul lui Skorpius se ridică, amenințător, peste cele ale gladiatorilor așezați la mesele cantinei din Ludus Magnus, imensa cazarmă ce-i aparținea împăratului. Tot lui îi aparțineau și gladiatorii. Nu ucizi niciodată! Îl amenință cu pumnul pe Valerius, care stătea la o masă din apropiere. Valerius ridică din umeri fără să răspundă, conștient că gladiatorii de la mesele învecinate îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Și-ncet, cadavrele se descompun... Toamnă Răsună din margini de târg Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă. S-aude și-un clopot de școală, E vânt, și-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze, de-a valma, Fac roată-n vârteje, pe-o piață. Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever și trufaș; Grădina orașului plânge
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
piață. Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever și trufaș; Grădina orașului plânge, Și-aruncă frunzișu-n oraș. Și vine, ca-n vremuri de demult, Din margini, un bucium de-alarmă, E toamnă... metalic s-au Gorniștii, în fund, la cazarmă. Singur Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
fiu-său nu voia să urmeze afacerea familiei, Își putea lua adio de la a mai crește pe socoteala lui. În acest scop, inițiase În taină preparativele pentru a-l trimite pe Julián În armată, unde cîțiva ani de viață de cazarmă aveau să-l lecuiască de delirul grandorii. Julián nu știa de aceste planuri, iar cînd avea să afle de ele, era deja prea tîrziu. Numai Penélope Îi ocupa gîndul, iar distanța simulată și Întîlnirile pe furiș de odinioară nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă În seara caldă de toamnă, să tot fi fost prin 1973, pe când stăteau amândoi și-și fumau țigările după apelul de seară pe o bancă din fostul parc dendrologic devenit de mai bine de treizeci de ani curte de cazarmă, soldatul În termen Zare Popescu a avut timp să-l lămurească pe fruntașul T.R. Radu A. Grințu, ce e cu părerea lui despre delațiune și, În general, despre mersul lucrurilor În istorie. Despre toate aceste lucruri ei au mai stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au ajuns la locul scris pe ordinul de chemare. Santinela de la poartă i-a oprit: ― Rămâneți pe loc. Dați documentele. Dumitru și Todiriță au întins hârtiile cerute. Moș Pavel, oprit cu sania mai departe, urmărea ce se petrece la poarta cazărmii. În câteva clipe, a sosit ofițerul de serviciu. A luat documentele, le-a studiat în fugă și a întrebat: ― Aveți valize? Unde sunt? ― Sunt în sania de colo - a răspuns Dumitru - luând poziția de drepți. ― Mergeți și vi le luați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l asculți pe tata Pavel, că noi ne întoarcem degrabă... Au luat valizele de sub țolul de pe sanie și, fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o privire scurtă spre bătrân. Moș Pavel mângâia calul pe frunte, privind în urma lor. Acest gest era semn că e tare tulburat. De fapt, bătrânul îi vorbea murgului cu glas înmuiat în lacrimă: ― Apâi amu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sî pornim la drum, cî sî troienești calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul... ― La drum, băietule! Ascultător, murgul a pornit la trap
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul... ― La drum, băietule! Ascultător, murgul a pornit la trap întins. Până la ieșirea din târg, vântul nu se simțea prea puternic. Lucrurile au început să se schimbe îndată ce au pornit să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tari am mai înghețat! ― Am prigătit eu de-asarî. Am sî-l încălzăsc... Abia după ce a pus mâncarea și vinul pe plită, l-a întrebat pe bătrân: ― Oari ci or fi făcut băiețî ciia? ― Da’ cini știi? Dacî o intrat pi poarta cazărmii, bun intrați îs. De-amu’ cini știi când i-om mai vide? Numa’ război sî nu fii... Cu valizele în mâini, Dumitru și Todiriță au intrat cu inimă grea pe poarta cazărmii. Se gândeau ce poate să-i aștepte dincolo de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Da’ cini știi? Dacî o intrat pi poarta cazărmii, bun intrați îs. De-amu’ cini știi când i-om mai vide? Numa’ război sî nu fii... Cu valizele în mâini, Dumitru și Todiriță au intrat cu inimă grea pe poarta cazărmii. Se gândeau ce poate să-i aștepte dincolo de poartă, dar mai mult la ce or face cei de acasă fără ajutorul lor... Ofițerul de serviciu le-a studiat documentele. ― Sergent, i-ai în primire și prezintă-i la cancelarie domnului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Când au ajuns în fața intrării unde era biroul de primire a celor chemați în concentrare, sergentul a comandat: ― Stai! Valiza jos. Aranjați-vă ținuta. După mine, marș! Cei doi au executat ordinele sergentului ca și cum atunci ar fi ieșit de pe poarta cazărmii după ani buni de cătănie. ― În fața domnului căpitan să vă comportați ca adevărați bărbați care au făcut armata - i-a atenționat sergentul... ― Să trăiți, domnule căpitan! Permiteți să vă prezint pe Dumitru Dinsus, sergent în rezervă, fost artilerist, și pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i mulțumim? Numai așa din gură. Ia scoate tu sticla ceea cu rachiu, fiindcă omul merită! - și-a spus părerea Todiriță ― Întâi să-l întâlnim și pe urmă... ― Cam ai dreptate. Cum să defilezi cu sticla cu rachiu prin curtea cazărmii? Doar nu umblăm să chemăm lumea la nuntă. Mergeau grăbiți prin viscolul încă nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să auzim! - au strigat toți. ― Apoi știți voi cât de speriat ești când intri pentru prima oară pe poarta cazărmii. Nici nu știi încotro să privești mai întâi, fiindcă fiecare - începând cu căpitanul - are de dat un ordin. Și tu, care nu știi măcar cum se leagă o moletieră, trebuie să-l execuți. Cât era de cărpănos, într-o pauză
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dacă el își permite să strige, atunci trebuie să răspund și eu” - mi-am zis... După un timp, am ajuns la ai mei... Și iată-mă-s aici între dumneavoastră, în drum spre necunoscut. ― Pe unde v-ați întors în cazarmă, frate? - a întrebat Dumitru. ― Imaginează-ți că a doua zi am făcut cale lungă, pentru a trece peste un pod mai de Doamne-ajută. ― Cum se vede treaba, printre noi sunt fețe subțiri, dar care nu ies în față. Chiar dumneata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
umbla cu răchia, iar tu știi a povesti de ar sta omul să te asculte zile în șir. ― Dacă și ceilalți sunt de aceeași părere, atunci am să merg mai departe. Trebuie să termin istoria, că, dacă intrăm pe poarta cazărmii, adio povești. Ei? ― Zi-i mai departe! Vrem să auzim cum s-a terminat povestea - au răsunat glasurile celor din vagon. ― Și cum spuneam, înțelegerea celor doi, acolo, în bordeiul lotrului, s-a sfârșit în „coadă de pește”. După vreo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și nu a rămas vreunul adormit prin vreun fund de vagon! Cei din fruntea formațiilor au urcat. După o scurtă inspecție, au coborât și au raportat: ― Sunt prezenți toți. ― Din acest moment, vom mărșălui în cea mai deplină ordine până la cazarmă... Formație, înainteee, marș!!! - a răsunat comanda cu adevărat cazonă... Coloana a pornit ca o gloată. Și tare-i mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din nas și să gândească: „Lasă, că în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă acest târg! Uite colo la stânga se vede cazarma”... „Iaca și poarta cu ghereta santinelei. Nu s-a schimbat nimic. Doar soldatul care dă onorul - când intră sau ies superiorii. Și câți s-or fi schimbat de atunci?!”. În scurtul timp până ce au ajuns la destinație, Dumitru și-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plăcere a fost cea dintr-o dimineață de primăvară, când a fost făcut sergent și ajutor de comandant de tun. „Doamne, câtă lumină era în acea zi!” Și acum i-a tresăltat inima de mândrie!... Când au ajuns la poarta cazărmii, locotenentul a ordonat: ― Formație, stai! Oprirea a fost mai degrabă o buluceală. Locotenentul s-a dus la ofițerul de serviciu. ― Domnule căpitan. Permiteți să raportez: am sosit cu formația de concentrați... ― Bine, bine. Sergentul îi va conduce la domnul maior
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]