1,815 matches
-
geam și-i trage pantalonul în sus pe picior, să vadă scrântitura. Nu era doar asta ci și niște julituri urâte pe amândouă picioarele și pe bucă, încât a fost nevoie să-i scoată pantalonii și-l înveli cu un cearșaf. Pune apă la încălzit într-un vas mare, îi spală rănile și le unge cu niște alifie peste care pune frunze de ciumăfaie și-l bandajează cum poate mai bine . Maricica vine și ea în casă, mamă-sa îi povestește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tolerau escapada, ușor peste ora „retragerii“ obișnuite. În locuința unor copii din casa vecină cu a mea, de partea opusă a închisorii de minori, „șeful“ a pregătit câtăva vreme o reprezentație teatrală, în vederea căreia adunase câteva găleți de nisip și cearșafuri ieșite din uz. Eram teribil de excitați de acest eveniment (pentru cheltuielile înscenării se percepuse anticipat o mică taxă de intrare, pe care o achitaserăm cu entuziasm, căci instituționaliza evenimentul) - dar eu nu m-am putut bucura de: „Ea crește
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prilejul să cunosc, lungi și late, cu somiere elastice, dar și solide, să sari pe ele până în tavan, cu saltele îmbietoare, cu perne uriașe, cu plăpumi strălucitoare de mătase, cu lenjeria totdeauna proaspătă, crepitantă și răcoritoare, lenjerie purtând monograma mamei. Cearșafuri, perne și plăpumi apoi, cu fețele lor, din garnitura destinată special mie și moștenită de mine, de care însă nu prea am profitat. Mi-au dat însă bucurii la locul lor firesc, în această copilărie chiar, când duminicile dimineața ori
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spus că strigam ceva, într-o limbă necunoscută, cu voce bărbătească. Era un fel de îndemn la luptă, fiind foarte agitată în somn. Noroc că n-a durat mult, altfel te trezeam, mi-a spus Criss. Dimineața aveam patul răvășit, cearșaful tras de pe el , deși e foarte bine fixat. Eu nu-mi amintesc nimic... E minunat acest castel devenit Hotel de Yama. Are o poziție extraordinară; muntele pe trei laturi și lacul „Ashi”... pe o latură. Este căldură peste tot în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
putut s-o folosească la înot, așa cum văzuse la niște străini o labă de scafandru în care se băgau ambele picioare. Într-o altă zi - iarăși lume strînsă pe țărm. Era pe la prînz și el stătea împreună cu mama sa pe cearșaf (tatăl era pe dig). Din gură în gură, se auzise că era vorba de un înecat și toți se uitau cu fețele îngrijorate într-acolo. Cîțiva foloseau și binocluri. Dănuț voise să se ducă și el, dar mama îi interzisese
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înota tot timpul, claxonînd oamenii care îi ieșeau în față. Mama nu știa să înoate și probabil de aceea nu-l lăsa să stea mult în apă. Îi zicea mereu că răcește și-l obliga să rămînă lîngă ea pe cearșaf, să facă plajă, spunîndu-i din cînd în cînd să se întoarcă pe față sau pe spate. Cînd s-a întîmplat ca Dănuț să întîrzie mai mult în apă, mama s-a enervat și i-a zis să treacă imediat pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să facă plajă, spunîndu-i din cînd în cînd să se întoarcă pe față sau pe spate. Cînd s-a întîmplat ca Dănuț să întîrzie mai mult în apă, mama s-a enervat și i-a zis să treacă imediat pe cearșaf și să-și dea și chiloții jos, să nu mai stea cu ei uzi pe el ! Băiatul n-a vrut de prima dată, dar, cum maică-sa era foarte nervoasă, n-a avut ce face și s-a dezbrăcat. A
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
s-a întors cu fața-n sus și, pentru că nu mai putea de rușine, și-a pus un prosop pe cap. Măcar chipul să nu i se vadă ! Prosopul însă nu rezolva mare lucru. Auzea cum trec oamenii pe lîngă cearșaful lui și îi venea să intre în pămînt. Mai mult, ca spre a se face de rîs pînă la capăt, de la un timp încolo a simțit cum începe să i se ridice și chestia aia, puțin cîte puțin și imposibil
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pur și simplu. La întoarcere a fost încă și mai rău, fiindcă plaja se populase deja și, în văzul tuturor, chiar că nu puteam să o mai fac. Ce s-o mai lungesc ? - am ajuns în cele din urmă la cearșaful amicilor noștri și eu nu rezolvasem deloc problema. Ca să mai îndrept situația, am întrebat-o pe tipă dacă i-e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr niște pateuri. Cînd m-am întors la cearșaf
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cearșaful amicilor noștri și eu nu rezolvasem deloc problema. Ca să mai îndrept situația, am întrebat-o pe tipă dacă i-e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr niște pateuri. Cînd m-am întors la cearșaf, Carmen a mea stătea întinsă la soare lîngă amicul cu pricina, ea cu capul pe umărul lui, el frecîndu-și bărbia de obrazul ei ; amîndoi cu ochii închiși. De-abia în anul următor, tot la Costinești, aveam să mă inițiez în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
timp destul, nu era nici o grabă ! (Venisem la mare cu două zile înainte.) A doua zi urma să aflu însă că nu aveam timp destul, fiindcă tipa pleca seara, cu un tren pe la ora unsprezece. Am făcut plajă pe același cearșaf, ne-am bălăcit în mare și am mers împreună la cantină să mîncăm. Apoi am revenit pe plajă, unde am stat pînă cînd a plecat toată lumea - mai eram doar noi și pescărușii. Apoi ne-am dus să ne îmbrăcăm - ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
John Wayne Bobbitt Church Without an Organ“, cu sediul în Las Vegas. În urmă numai cu o oră însă, era purtat în mare viteză pe o targă cu rotile, tot cu masca de oxigen pe față, dar, desigur, fără penis. Cearșaful cu care fusese acoperit fîlfîia repede, în bătaia curentului. În plasticul convex al măștii de oxigen se oglindeau fețele angajaților de la serviciul de ambulanță - serioase, preocupate, dîrze, dar prelungite și distorsionate de unele muchii și tuburi care stricau ovalul perfect
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu două feluri costă între 40 și 50 de lei. Camera, foarte curată, mobilată ca o cameră de sanatoriu, crem; o masă pătrată, solidă, un pat fără saltea de lână, fără așternuturi (toate acestea le-am luat de la Piti Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-am adus nimic care să o facă a mea; anonimă, dar odih nitoare. După prânz, mi-am băut cafeaua turcească la Muedin; Piticu și Lisette au venit să-mi țină de urât. Toată lumea e foarte drăguță, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
primire un nou "director"... cortel cuartir àvilie curtea bisericei ariete berbece țârău izvor am luat trei chilii, fără culină. trei glăță pentru cuglărie chițorani guzgani clisă slănină, Un dărăb de chită cu clisă. a puțului chisăliță borș tendeu prosop lepedeu cearșaf fedeu pocriș tener farfurie laboș cratiță o cantă de apă oiagă garofă glajă sticlă crăiță regină la șah. crai Vitele cu clopote care se întorc de la pășune pe străzile curate și pietruite. La Ciangăi. Zsok Gergely: gospodărie cuprinsă. 25 jugăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drept „lumea bună”. Cel de-al doilea episod relevă fraza care a devenit o marcă înregistrată în ceea ce privește opera lui I.L. Caragiale. Naratorul descoperă că patul său este invadat de insecte care devin active în obscuritate. Improvizează un pat așter- nând cearșaful direct pe covor protejându-se cu tutun împotriva insectelor, fără ca prin această strategie să-și găsească confortul. În acest moment cade fraza care a fost ulterior decupată și utilizată de numeroase ori în diverse contexte. „Îmi arde toată pielea ; nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
după modul cum sunt ambalate așternuturile, ai zice că cel mai important lucru este ceva ce se numește „număratul firelor”. Ce este numărul de fire? Bag mâna în foc că majoritatea oamenilor nu știu, dar este scris pe aproape fiecare cearșaf și față de pernă pe care le vezi. Cunoscătorii în materie de textile știu ce înseamnă. Dar oamenii obișnuiți apreciază un cearșaf după următoarea calitate: cum se simte? Problema este că majoritatea cearșafurilor se vând în pungi de plastic, care îți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
este numărul de fire? Bag mâna în foc că majoritatea oamenilor nu știu, dar este scris pe aproape fiecare cearșaf și față de pernă pe care le vezi. Cunoscătorii în materie de textile știu ce înseamnă. Dar oamenii obișnuiți apreciază un cearșaf după următoarea calitate: cum se simte? Problema este că majoritatea cearșafurilor se vând în pungi de plastic, care îți permit să privești, dar nu să atingi. Așa că rupi puțin punga cu unghia și atingi fugitiv țesătura. Acum, după ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
nu știu, dar este scris pe aproape fiecare cearșaf și față de pernă pe care le vezi. Cunoscătorii în materie de textile știu ce înseamnă. Dar oamenii obișnuiți apreciază un cearșaf după următoarea calitate: cum se simte? Problema este că majoritatea cearșafurilor se vând în pungi de plastic, care îți permit să privești, dar nu să atingi. Așa că rupi puțin punga cu unghia și atingi fugitiv țesătura. Acum, după ce te-ai hotărât să cumperi, iei decizia să alegi un alt pachet, căci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
unghia și atingi fugitiv țesătura. Acum, după ce te-ai hotărât să cumperi, iei decizia să alegi un alt pachet, căci cine vrea o pungă ruptă (deși chiar tu ai rupt-o)? Oricum ar fi, tot nu știi cum va fi cearșaful, din cauza unui element care se numește apretare. Ce este aretarea? Să mă bată cineva dacă știu, dar trebuie să speli mai întâi așternutul, altfel va fi tare și aspru. Atunci de ce sunt nevoiți cumpărătorii să atingă cu mâna cearșafuri într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
fi cearșaful, din cauza unui element care se numește apretare. Ce este aretarea? Să mă bată cineva dacă știu, dar trebuie să speli mai întâi așternutul, altfel va fi tare și aspru. Atunci de ce sunt nevoiți cumpărătorii să atingă cu mâna cearșafuri într-un stadiu care nu este cel real? Lângă biroul meu este un supermagazin de produse pentru baie și dormitor, unde sunt expuse așternuturi care au fost spălate o dată, care sunt atârnate de cârlige, pentru ca toți clienții să știe cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
pe deasupra trenului cînd nu-l nimereau în plin. Era trenul fantomă. La Galați am fost internat la spitalul instalat în clădirile din strada Domnească ale pensionatului Notre-Dame de Sion. Febra trecea acum de 40 de grade. Mă țineau învăluit în cearșafuri reci. Maicile pensionatului erau infirmierele spitalului. Maica superioară, mère Marie, o cunoștea pe sora mea, care terminase de curînd studiile la această școală. Am fost îngrijit de maici cu un devotament impresionant. După ce primejdia bolii trecuse și mă aflam în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
toate etajele, și, când cei trei treceau printre ei, îi luau la ciomăgeală. Asta fiind bătaia neoficială. După care i-au băgat într-o încăpere unde ofițerul politic i-a condamnat la bătaie cu bâtele. Au fost dezbrăcați, puși sub cearșafuri ude, ținuți de mai mulți indivizi și bătuți crunt. Când leșinau sub lovituri, aruncau apă pe ei ca să-i trezească și o luau de la capăt. Când i-au adus înapoi, în celulă, erau zob. Oricum, erau mult mai rezistenți decât
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
La jumătatea lunii martie 1950, Bordeianu a fost mutat la camera 2-parter, împreună cu Oprișan și Iosub, dar și Ieronim Comșa ori Ion Munteanu, veniți din alte camere. L-au găsit aici pe 'Gioga' Parizianul, care era tot vânăt, învelit în cearșafuri ude, și care l-a îndepărtat ferm pe Mihai Iosub, venit să îl întrebe ce se întâmplase cu el. Singurii care au vorbit cu nou-sosiții au fost liderii camerei, îndeosebi Virgil Bordeianu, care a încercat să îl tragă de limbă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dublu celui cerut de școală, de parcă ar fi știut că nu va mai avea mult timp o recoltă așa de bună ca atunci. Mama și sora mai mare mi-au confecționat cu multă dragoste cele cerute de școală. Unele lucruri (cearșafuri, fețe de pernă etc.) mi au fost de folos până ce am trecut prin cei opt ani de școală normală. După examenul de admitere am devenit paznicul viei nobile până la plecarea la școală, în jurul lui 1 octombrie. La această dată, tata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și, în orele serii, surprind un grup de recruți foarte agitat și îngrijorat. Am aflat de la ei și motivul. Era rămas un obicei în armată ca în noaptea premergătoare jurământului „Doamna Militărie” să coboare din pod. Gradații se îmbrăcau cu cearșafuri și după miezul nopții trezeau brusc pe recruții adormiți și-i luau la bătaie cu centurile fără a fi recunoscuți. La ora stingerii ordon adunarea batalionului pentru a face cunoscute dispozițiile superioare pentru ziua jurământului și în final cer „Doamnei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]