901 matches
-
scenă din subsolul Teatrului "Nottara", scenograful Vittorio Holtier (colaborator al regizorului și la Procurorul) a conceput cadrul pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de pat uriaș, pătrat, rigid, pe care actrița îl va înveli, lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri ale scenei nu pot servi vreunei evadări: scăpare nu există. Cei doi actori vorbesc rar, cu pauze lungi, și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
neoamenii sunt cei mai vitali. Șocantă prin alternanța luminii difuze și obosite din exterioare cu lumina concentrată și agresivă din interioare, prin iruperea unor pete de culoare care izbesc privirea nu datorită violenței cromatice, ci datorită contrastului față de cadrul precedent (cearceaful alb, umflat de vânt, ca prefață la secvența inaugurării statuii sau silueta albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Și am folosit pluralul pentru că Grișa este întâmpinat de Firs. Bătrânul lacheu este un spectru în devenire. Cunoscător al vechilor rânduieli, el devine de prisos prezentului. La ridicarea cortinei alte fantome ni se dezvăluie. De diverse mărimi și acoperite cu cearceafuri albe, mobilele populează un spațiu rece, pătruns parcă de bruma și frigul de afară, căzute peste vișinii albi, în floare fantomele vegetale. În acest peisaj, Ranevskaia este doar o ilustrată parfumată, dintr-o altfel de lume. Venirea ei provoacă o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au dat drumul după ce am renumit textul, Ultima întîlnire). Într-o dimineață vin la repetiție, pe la intrarea actorilor, și trec prin scenă, spre sală. Privind în culise, văd un pat de spital cu un manechin în el, acoperit de un cearceaf. O întreb pe sufleuză din ce spectacol e patul acela de spital, cu un manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
el, acoperit de un cearceaf. O întreb pe sufleuză din ce spectacol e patul acela de spital, cu un manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută și pleacă vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie prin oraș și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
diplomatului de carieră Savel Rădulescu, ce fusese numit președintele Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului, primise toate asigurările din partea celor de mai sus că „eroii” din armata roșie sovietică nu vor pleca dintr-o unitatea de cazare (rechiziționată sau nu) cu tot cu cearceafuri, perne, fețe și dosuri de pernă, țoalele de pe jos sau de pe pereți, hârtia de ziar de la closetul din fundul curții, sau varul dat cu bidineaua doar cu două zile în urmă, etc.: „Cererile unităților militare ale Armatei Roșii având ca
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
hiene setoase de sânge, nu mai poate scăpa cu una, cu două. Imediat au început să cotrobăiască prin casă, chipurile să facă o percheziție cu toate că nu ne arătaseră niciun act în privința asta. Au răvășit toate paturile din casă aruncând plapomele, cearceafurile și pernele în mijlocul camerei pe care, ce-i drept nu le-au tăiat după cum auzisem că au năravul. În continuare, au deschis șifonierele, dulapurile, sertarele, și au aruncat absolut totul pe jos într-un talmeș balmeș greu de imaginat. Nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu-i nimeni acasă, duminica, pentru că de, e zi de sărbătoare și trebuie sărbătorită ca atare. Deci, inundație: de aici și necazul meu. Și acum ce mă fac? Dar nevoia învață pe om: am luat un lighean mare și două cearceafuri, pe care le-am băgat în apa din dormitor, căci de acolo am început opera de asanare, apoi le-am stors în lighean, pe urmă le-am băgat din nou în apă și tot așa, dăi, dă-i, până am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acolo am început opera de asanare, apoi le-am stors în lighean, pe urmă le-am băgat din nou în apă și tot așa, dăi, dă-i, până am observat că nivelul apelor scăzuse simțitor. Încurajat, am continuat distracția cu cearceafurile până la completa uscare a parchetului din apartament. Gata, am terminat. Curios însă, vecinul de la 8, de sub mine, nu m-a sunat să-mi spună că l-am inundat, probabil că nu este acasă. Dar când o veni?... Și uite așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmi păsa... Și părăsii școala. Cine ghidează pașii unui tînăr? Unde mi-am dus eu lucrurile? Fiindcă știind că aici n-o să mă mai întorc, îmi luasem cărțile, caietele cu însemnări, plapuma dintr-o pătură violetă, dar cu nasturi și cearceafuri făcute de surorile mele Mița și Ilinca, și unde le dusesem, pe unde umblasem cu ele? Fiindcă Nila între timp plecase de la Bloc Algiu... Dădui de el pe strada Cărămidari, dar cine îmi spusese unde stă? Lucra acum la Fabrica
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai trecut o săptămână până a venit domnul Jumanca sa mă anunțe să mă prezint la biroul șantierului. Acolo credeam că o să-l găsim pe inginer, dar era un funcționar care ne puse să semnăm o hârtie mare cât un cearceaf și ne dădu fiecăruia cîte-o mie de lei. Tot el spuse că de-aici înainte aveam să dorm și eu în acea clădire, ca și ceilalți, iar în ceea ce privea masa, era un cârciumar mai încolo, unde puteam să mâncăm
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
A adăugat că odăița era plătită pe trei luni, puteam să stau, proprietarul știe... Nu era scumpă chiria, un pol pe lună, după trei luni trebuia să plec sau s-o plătesc mai departe... - Bine, Nilă! Lucruri aveam, o plapumă, cearceafuri, restul, care era al lui, avea să vină Veta să le ia. Dar al cui era patul? Al proprietarului. Și Nilă mi-a întors spatele și a luat-o cu pas vioi spre poartă. Credeam că o să revină să-și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu mai era acolo, în schimb, ciudățenie, camera lui era liberă. Am închiriat-o eu. Avea un geam mititel, ca la pitici, dar da spre grădină, avea lumină electrică, podea de lemn, mobilată, pat mare cu saltea de lână și cearceafuri albe, o măsuță lângă fereastră. Era perfect! Aveam eu să câștig de-aici înainte zece mii de lei pe lună, dar n-aveam chef să dau două mii pe una centrală și elegantă, cât aflasem că m-ar costa. Mai târziu, mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
oală nouă, emailată. În ziua următoare, ceaiul fusese cald și dulce. Mâncarea de la prânz și seara, mai bună. După-amiază, în intervalul rezervat altă dată bătăii, deținuta fusese dusă la baie. Când s-a întors, a găsit patul acoperit cu un cearceaf, pătura schimbată, un alt rând de haine împă turite, lângă pat. Surpriză, cu adevărat : micul pătrat de oglindă, tubul îngust de cremă „Nivea“. Se pregătește ceva oribil ? O vor chinui îngrozitor, o vor arunca pe fereastră, o vor împușca, dintr-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puteri, întrevăd o geană de țărm, recad, revin, recuperez tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr, își aminti de cel care venea cu un pas în spate, îi strânse și acestuia mâna, arătă direcția, spre cearceaful comun, de unde tocmai se ridicase fata care le venea în întâmpinare. Dezvelea dinți mari, mult ieșiți în afară, pe care încerca mereu, fără succes, să-i acopere cu buzele. Gura ieșită din obraz, împinsă înainte. Colți masivi, căscați sub perechea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vârsta noastră tânără nu știe, previziunea unui sfârșit, însușire inutilă pentru ea ?“ Aruncă papucii din picioare. Apoi pantalonii, cămașa. Rămâne într-un slip subțire, își sprijină spatele de marginea patului metalic, cu genunchii ridicați, de pe care caietul verde lunecă pe cearceaf. Oră gri, azurul mai păstrează flacăra zilei : limbile ei roz și vinete înfășoară norii din fereastră. Destul o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
țop ! la punct fix, stupefacția suporterilor. Nu în fiecare zi reușește căldura să spulbere puterile și concentrarea combatanților. Sunt ore când fibra se încordează : minte utilă în trup utilizat și cresc, una peste alta, schițele, profilurile, detaliile, ansamblurile, subansamblurile, traseele, cearceafurile de calc, notele, dosarele, mapele, agitația, fumul, țigările, scâncetele, tranzistoarele, cafelele, scâncetele, telefoanele, așa se naște Marele Monstru, prin conlucrare, inteligență și profesionalitate, zile și salarii și momente festive. Iată, domnul Stork revenit de la ședința de avizare are plăcerea să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sfidare a tradițiilor naționale. Auzi, sfidare a politicii demografice, auzi. Femeia a fost totdeauna păstrătoarea celor mai, tarararara, știi cântecul. Să le spun eu ce e femeia azi, la noi ? La cozi și la cratiță și sub șefi și sub cearceaf, să facă frumos la domni.“ Asta-i Luminița, cu vocea ei groasă, deci Ortansa este pe recepție, ochi și urechi. „Ai auzit, vor să-i expulzeze pe bătrânii din București. Să-i trimită la țară, să elibereze orașul de pensionari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că asta ați uitat, În schimb ați preluat de la occidentali numai perversiuni! - atunci când noi țopăiam și strigam hai cu vinul, hai cu șprițul până ne-apucă sughițul? Of, frumoasă noapte... Da’ tu te-ai sculat - iartă-mi verbul folosit - cu fața la cearceaf, În această sfântă zi lăsată de la Cel de Sus, nu ne bagi În seamă și bei fără să scoți un cuvânt. De ce? Gicu rotește privirile prin cârciumă, iar mesenii - observându-i gesturile elocvente - Întreabă Într-un singur glas: DE CEEEEE
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
senzația că este extrem de interesat de povestea lui Sandu. Vine așa, ca o lumină difuză, nu prea știu eu cum să o descriu, se așază pe marginea patului și parcă se uită la mine. Mi se face frică și trag cearceaful peste cap. Dar se face că tot o văd, prin cearceaful ăla, n-am scăpare. Nevastă-ta ce zice? Se trezește din somn, că mă simte stresat, și spune hai, mă, Sandule, culcă-te, dacă n-aș ști că ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ca o lumină difuză, nu prea știu eu cum să o descriu, se așază pe marginea patului și parcă se uită la mine. Mi se face frică și trag cearceaful peste cap. Dar se face că tot o văd, prin cearceaful ăla, n-am scăpare. Nevastă-ta ce zice? Se trezește din somn, că mă simte stresat, și spune hai, mă, Sandule, culcă-te, dacă n-aș ști că ai pus sculele-n pod aș zice că te-ai Îndrăgostit și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Vișan. Și toată lumea din filmul ăla! Să nu uităm de Maia, mi-e drag de ea când o văd. Așa mă simt eu, Sandule, uneori, cel mai oropsit dintre pământeni! Grea viață... Păi de ce, măi Gore, nu-ți mai ajunge cearceaful? Nu ți-am zis să nu te mai Întinzi? Tu te tot Întinzi, vrei și aia, vrei și aia, e buget de austeritate, ce dracu`, trebuie să Îți spun și eu? Gicu soarbe din halbă și mustăcește: Sandule, a zis
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Însoară cu viteza din alte vremuri, zic eu, ori la cimitir. Poți să mai adaugi ceva când ți-a făcut jumătatea trusou de Înmormântare? Vorbești de cimitir și ești cu gândul la fete mari. Și mirese, pe deasupra. Nu jucăm și cearceaful? Sper că nevastă-ta a pus și bani la batistă, Sandule, că atunci când mori e cu aglomerație, cu agitație, se calcă neamurile În picioare, du-te-ncolo, Întoarce-te, cheamă popa, fă coliva, mută mobilele, atârnă steagu-n ușă... Dacă vine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat încet scările până în cameră și am ațipit în patul meu dublu, suprapus, fără cearceafuri, de blatist. Luna își pierduse contururile într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperișurile caselor. Adesea ne categoriseam când unul devia de la subiect... Repetentule! Nu-i așa că sună frumos!? Însă de multe ori îmi aminteam că și repetenții
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]