720 matches
-
practică creșterea bovinelor și a porcinelor. În acest timp, asistăm în regiunile atlantice la apariția unui alt feomen cultural, megalitismul. Dacă există un domeniu în care s-au făcut interpretările cele mai fanteziste, acesta este al megaliților, mult timp atribuiți celților (idee primită pe care o reflectă încă personajul Obelix!) De fapt, primele *dolmene datează din mileniul al cincilea. Primitiv îngropat sub un *tumul sau un *cairn, dolmenul, masă de piatră, este în esență o cameră funerară. Menhirele sau "pietrele lungi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
contactele cu exteriorul. Probabil tot în acestă epocă apar primele forme de scriere *pictografică în decorațiile simbolice ale unor vaze: vaza din grota de la Quéroy (Chazelles, Charente). Dar schimbări mai importante aveau să intervină odată cu introducerea fierului și cu sosirea celților. ...la prima epocă a fierului (de la -700 la -450 aproximativ) Descoperirea fierului. Începînd cu secolul al VIII-lea î. I. C. și fără să dispară totuși bronzul, folosirea fierului se introduce progresiv în Occident. Originea sa trebuie căutată în Orientul mediteranean
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
î. I.C.) Începînd cu secolul al V-lea î.I.C., Galia primește o dublă influență: celtică în nord și greco-romană în sud. Ea cunoaște, în prima zonă, mai rurală, și în a doua, mai deschisă schimburilor, o oarecare prosperitate. Sosirea celților în Franța de Est și dezvoltarea coloniilor grecești în Franța de Sud: acestea sînt datele fundamentale ale anilor 500 î.I.C. cînd se regăsesc cele două mari curente de influență deja notate, Europa centrală danubiană și Mediterana. Cu prezența celtică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
propriu-zisă, desemnată de asemenea prin termenul de *"Galia pletoasă", Galia comata, independentă pînă la cucerirea lui Cezar, și Galia de Sud, sub influența Marsiliei și a Romei, numită încă Galia transalpină, prin opoziție cu valea Padului ocupată și ea de celți și care formează Galia cisalpină. Popularea celtică (harta I, p. 409) Origine. Celții pot fi definiți ca un grup de popoare de limbă indo-europeană, instalate în Europa Centrală, în special în regiunile meridionale ale Germaniei. Nu este deci o rasă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la cucerirea lui Cezar, și Galia de Sud, sub influența Marsiliei și a Romei, numită încă Galia transalpină, prin opoziție cu valea Padului ocupată și ea de celți și care formează Galia cisalpină. Popularea celtică (harta I, p. 409) Origine. Celții pot fi definiți ca un grup de popoare de limbă indo-europeană, instalate în Europa Centrală, în special în regiunile meridionale ale Germaniei. Nu este deci o rasă, ci o comunitate lingvistică ce se leagă de ansamblul popoarelor indo europene din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care se îndepărtează de climatul din ce în ce mai aspru din regiunile baltice și caută să se instaleze în Europa Centrală. Mișcările celtice cuprind atît Orientul pînă în zona Ankarei, în Turcia, vechea Galatie, cît și vestul și sudul Europei: ocuparea Romei de către celți pe la 386 î.I.C. Galia este progresiv ocupată de celți între secolele al V-lea și al III-lea î.I.C., dar importanța acestei ocupații variază după regiuni. Părți constitutive. Iulius Cezar este primul care dă o prezentare geopolitică a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și caută să se instaleze în Europa Centrală. Mișcările celtice cuprind atît Orientul pînă în zona Ankarei, în Turcia, vechea Galatie, cît și vestul și sudul Europei: ocuparea Romei de către celți pe la 386 î.I.C. Galia este progresiv ocupată de celți între secolele al V-lea și al III-lea î.I.C., dar importanța acestei ocupații variază după regiuni. Părți constitutive. Iulius Cezar este primul care dă o prezentare geopolitică a Galiei, distingînd, în afară de Galia de Sud, pe atunci cucerită de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Charente, de lemovici din Limousin, petrocorii din Dordogne, pictonii din Poitou, biturigii vivisci din Bordelais etc. La nord acest nucleu este mărginit de popoarele carnuților din Beauce de parizieni etc. Acest bloc celtic este înconjurat de popoare la care elementul celt este departe de a fi exclusiv. În Armorica, celtizarea acoperă abia popoarele indigene și se poate vorbi despre popoare celto-armoricane: coriosoliții, osismii, redonii, veneții etc, ale căror relații cu Bretania insulară (Insulele Britanice) rămîn firești. În sudul Garonei, în Aquitania
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
termenul de "celto-liguri" sau de "celtiberi" este mai adecvat. La nord de Sena trăiesc populații pe care Cezar le include în Belgia. Venite ultimele în secolele al III-lea și al II-lea, î. I. C., aceste popoare sînt compuse din celți, dar reprezintă de asemenea o avangardă de popoare *germanice, cărora Cezar le-a subliniat caracterul belicos, în special nervienii și eburonii pe solul Belgiei actuale. La nord de Paris, regiunile sînt ocupate de veliocașii din Rouen, de belovacii din Beauvaisis
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rîuri și mlaștini: la vest, rîul Oise, pădurile de la Saint-Germain și de la Marly; la sud, rîul Bièvre și pădurea Rambouillet; la est, pădurea Armainvilliers; în sfîrșit, la nord, pădurea Chantilly. Anumiți termeni evocă de asemenea aceste vechi frontiere, precum cuvîntul celt equoranda, frontieră, care a dat în toponimia modernă numele de Ingrandes, Aigurande, etc. Spațiul intern al teritoriului cetății este el însuși subdivizat în districte sau pagus. Se găsesc acolo mari exploatații cu curți multiple, aedificium, pe care arheologia aeriană le-
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
incinta în formă de patrulater de la Gournay-sur-Aronde (Oise) cu o groapă conținînd numeroase oseminte de animale amestecate cu arme rupte sau îndoite, conform ritualului. Descoperirile de obiecte din epoca galică preromană sînt tot atîtea mărturii ale originalității producției artistice a celților, mai ales în prelucrarea metalului; bijuterii de aur, coliere sau *colane, brățări, arme decorate, la care se manifestă o artă a transformării, un gust al imaginarului și al fantasticului cu ajutorul curbelor, cercurilor, *cîrligelor în formă de S, sau *triscelului devenit
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să faciliteze transformările datorate prezenței romane. DOCUMENT 1 Galia văzută de Cezar "Ansamblul pe care-l formează Galia se compune din trei părți: prima este locuită de belgi, a doua de aquitani, a treia de cei ce poartă numele de celți în limba lor, de gali într-a noastră. Cu toții diferă între ei prin limbă, obiceiuri, legi. Galii sînt separați de aquitani de rîul Garona, de belgieni de Marna și Sena. Cei mai curajoși dintre toți sînt belgii, pentru că sînt cei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care anticii și-o făceau despre orientarea Galiei, după ei Pirineii întinzîndu-se pe o axă nord-sud. Pe de altă parte, mențiunile referitoare la belgi amintesc de penetrarea economică a lumii galice de către negustorii italieni și de presiunea lumii germanice asupra celților. În legătură cu aceasta, Cezar pune în opoziție noțiunile de civilizație, legată pentru el de lumea mediteraneană, și de curaj sălbatic, caracteristic lumii barbare din nord. DOCUMENT 2 Situl de la Bibracte, mai sus de orașul Autun, este implantat pe muntele Beuvray (între
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Galia face parte, de acum încolo, din Imperiul Roman. În mai puțin de un secol, între anii 125 și 50 î.I.C., Galia este anexată de Roma și devine un element esențial al Imperiului Roman în Occident. Într-adevăr, în timp ce celții ocupă progresiv Galia, Roma preia controlul Italiei peninsulare. În secolul al III-lea î.I.C., expansiunea romană se lovește de puterea maritimă a Cartaginei, oraș din Africa de Nord (aproape de Tunis): este începutul războaielor punice*. Învinsă prima dată în 241, Cartagina își
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
apelul Marsiliei, ale cărei colonii din Antibe și Nisa sînt asediate de către liguri, o armată romană luptă pe teritoriul Galiei. Totuși prezența militară romană nu se face simțită decît începînd cu 125 î.I.C. pentru eliberarea Marsiliei, amenințată direct de către celți și liguri. Situația este restabilită; celții salieni sînt învinși, iar capitala lor, Entremont, distrusă. La poalele acesteia, învingătorul, Caius Sextius Calvinus, stabilește o garnizoană căreia îi dă un nume ce asociază calitățile termale ale sitului și numele său, Aquae Sextiae
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Antibe și Nisa sînt asediate de către liguri, o armată romană luptă pe teritoriul Galiei. Totuși prezența militară romană nu se face simțită decît începînd cu 125 î.I.C. pentru eliberarea Marsiliei, amenințată direct de către celți și liguri. Situația este restabilită; celții salieni sînt învinși, iar capitala lor, Entremont, distrusă. La poalele acesteia, învingătorul, Caius Sextius Calvinus, stabilește o garnizoană căreia îi dă un nume ce asociază calitățile termale ale sitului și numele său, Aquae Sextiae ("Apele Sextiene", Aix-en-Provence), prima așezare romană
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
documente prezintă caractere mai indigene: îl găsim ornat cu *colane galice (Isère), în ținută de vînător (Vosges), ca bărbat cu barbă îmbrăcat cu un mantou galic greu (Lezoux), cu mai multe fețe etc. El trebuia să mascheze un mare zeu celt, probabil Smertrios. Pe lîngă aceasta, Mercur primește porecle celte: Mercur Visucios, savantul, la Bordeaux; Mercur Atesmerios la Poitiers etc. Dimensiunea cultului lui Mercur depășește deci din plin conținutul roman și face din el un zeu popular căruia toponimia actuală îi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a cuvântului vărzări (din latinescul virdiaria, la fel precum varza - ingredient esențial al vărzărilor, plăcinte de post - provine din latinescul virdia, alterare a lui viridia, care avea sensul de verdeață, verdețuri; numele latinesc al verzei este brassica, din celticul bresic, celții fiind cei care au răspândit cultura acestei plante pe aproape tot continentul). În altă ordine de idei, merită amintit faptul că tot din virdia provine numele unui soi de strugure românesc prefiloxeric, verdea (din nefericire, pe cale de dispariție). Este drept
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
popoarele din Europa de Nord. În Commentarii de bello Gallico, Cezar împărțea Galia în "trei părți", total distincte în ceea ce privește populația și moravurile: "Una este locuită de belgii, o alta de aquitani, iar a treia de cei care se numesc în limba lor celți și pe care noi îi numim în limba noastră gali. Aceștia sunt total diferiți între ei în ceea ce privește limba, obiceiurile și legile. Galii sunt separați de aquitani de Garonne, iar de belgi de Marna și Sena." Belgia, mult mai vastă decât
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
termenului) în 1308 și se generalizează în secolul al XVI-lea. De asemenea, englezescul colony (1382) se aplică exemplelor moderne începând cu 1555. Spaniolul colonia apare în 1570. 51 Numiți keltoï de către greci, ei sunt numiți galli de către romani. Însă celții sau galii sunt același popor. 52 Galii erau și ei civilizați, asemenea romanilor. Dacă nu au dominat, aceasta s-a întâmplat pentru că nu aveau un stat. În afară de trăsura cu două roți și de pantaloni, au inventat carul de luptă, cercuirea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
le lui dit/a aflat de la degetul lui mic, ca și zicala asemănătoare englezească my little finger told me that, susținute probabil și de credința populară că mâncărimea sau furnicătura în degetul mic prevestește ceva pe cale să se întâmple. Poeții celți și preoții druizi, pentru a obține o stare de concentrație maximă și de inspirație profetică, își astupau urechile cu degetele mici de la mână. De aceea, în multe culturi, degetul mic este simbolul dorințelor secrete, al puterilor oculte și al divinației
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sunt adesea identice cu zeițele războiului, după cum zeii erau adesea înfățișați cu capete enorme, adeseori cu mai multe fețe; în același mod, zeitățile demonstrează capacitatea lor prin intermediul numărului. Sacrificiul suprem era fie arderea omului într-o colivie de salcie, la celți, fie sacrificiul în lupta din arenă, fie în stranii hibride în care animalele posedă elemente umane ori în care oamenii au coarne sau mâini similare cu ale animalelor. Există o importanță politică diferită a mâinii drepte (un baston ținut în
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
unit cu energicii toscani dar și cu bogații și inteligenții cartaginezi, de peste mare, pe întinderea căreia se întâlneau recunoscându-și reciproc interesele și calitățile. În felul acesta, orizontul etrusc de cunoaștere și acțiune a ajuns destul de întins până când romanii și celții i-au învins. Unii istorici îi cred veniți în peninsulă din spațiul de civilizație al străvechilor popoare din Orientul Mijlociu, fapt ce ar explica mobilitatea, zestrea și intențiile lor de expansiune și autoguvernare. Sensibili la realizările altora, etruscii au ridicat orașe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o caracteristică majoră a fluviului: "Istrul care curge frumos". Romanii, care l-au întîlnit mai întîi pe cursul superior și mijlociu, mai umed și încețoșat în anumite perioade ale anului i-au consemnat un alt nume, Danubius, probabil preluat de la celții care i-au întîlnit aci pe daci înaintea romanilor, care numeau fluviul Donaris; o formă tracă după Ioannes Iydos (490-565 e.n., în "De Magistratibus", III.32), însemnînd "cel ce dă nori". Și într-adevăr, do = dă și nebh = nori sunt
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
totodată că alegerea victimelor nu a fost Întâmplătoare, ci era codificată de tradiții rituale. În aceste condiții, ne uimește faptul că autorii greci și latini uită ceea ce se Întâmplase chiar la ei acasă și văd În jertfele umane practicate de celți și germani un semn al barbariei. De fapt, aceste popoare continuă, Într-o formă clară și repetitivă un obicei tipic indo-european, pe care inclusiv grecii și romanii l-au practicat În plină epocă istorică (Campanile, 1991). Am afirmat inițial că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]