3,834 matches
-
toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să reînvie, fiindcă, de fapt, nu mai există. Un prozaism motivat de strictețea prozaică, inerentă reconstrucției pe care o înfăptuiește de multă vreme muncitorul care locuiește aici. Puțină poezie pot să mai aducă doar mileurile, fotografiile de familie, imaginile cu cerbi și mobilierul, din care răzbat câteodată sunetele ciudate ale noii ere, cu condiția să fie vorba despre radioul acela cât dulapul, foarte popular. Mobila se cumpără în rate. Fiecare locatar poate să‑și amenajeze singur propria poezie, de aceea arhitectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eu să concep un fel de filozofie a acestui obiect care, în esență, exprimă existența femeii, posibilitatea ei de a-și așterne gândurile, nu pe hârtie, ca un scriitor, ci pe o țesătură. Simbolurile vin din mediul înconjurător. Vorbim de cerb, pentru că femeia se întâlnea des cu acest animal, de brad, care este arborele vieții, de țărancă, ea simbolizând viața pe pământ sau de cruce. Să știți că nu există covor în Maramureș care să nu aibă ca punct de pornire
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
rațiunii, iar acele fonetisme - desprinse din îmbrățișarea cădere-vals „picături de tăcere străbătând tăcerea” (Samuel Beckett) se doresc dezlegare de mister, se doresc dezâmblânzire, balsam binefăcător întru cunoaștere: „Poate voi afla / din văzduhul semnelor / cum s-au închis / peșterile / în urechea cerbului / și el într-o nuntă / de spirale / și eu / în runele zăpezilor” (Din văzduhul semnelor). Numai în ritm impus de vocea lirică, putem vorbi de cantație (Trăiesc în cântec), de „smerenia cuvântului” (În drumul neuitării), de „cuvântul angelic” (În depărtările
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU TE LAS, CERBULE! Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu-mi puteam imagina că voi trage de capătul pădurii căutând semințe am vrut doar una, cât o linte cer frunzelor să ia locul
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în colțuri ca sărutul să nu se rănească îi mai aud gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă nu te las, cerbule! buzele mele vor fi barieră pentru cel care vrea să să închidă ochii melcului ce moare! Referință Bibliografică: Nu
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă nu te las, cerbule! buzele mele vor fi barieră pentru cel care vrea să să închidă ochii melcului ce moare! Referință Bibliografică: Nu te las, cerbule! / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă nu te las, cerbule! buzele mele vor fi barieră pentru cel care vrea să să închidă ochii melcului ce moare! Referință Bibliografică: Nu te las, cerbule! / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
unele tinere. Dumnezeu știe să facă fete frumoase...... Fă-mi , Doamne, rogu-Te, o lobotomie, să uit de retorică, ofer o mie de biete cuvinte pentru un rând scris doar cu gândul pe-o umbră de vânt. Din cornul de cerb sună speranța, azi o aud doar în vis. Vezi? Balanța se-nclină spre nebunia cea rece, du-mă, Doamne, și mă petrece în raiul promis pentru poeții ce-și sfarmă frunțile de toți pereții. Cea mai mare victorie a torționarului
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ecosistem Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Referință Bibliografică: Ajutor ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
și „mărturisește“ Muma-Pământ, «miroase-a stele» (Suflet exilat). Meteorologia lumii din ochii acestui erou / poet liric antrenează - tot paradoxist - un «văzduh de semne», conținând informaterie, de vreme ce nutrește speranța de-a i se lămuri «cum s-au închis / peșterile / în urechea cerbului / Și el într-o nuntă / de spirale» (Din văzduhul semnelor); spiralei îi corespunde „misteric“ / „inițiatic“ puritatea runei («runele zăpezilor») / semnului. „Ochiul pineal“ („al treilea ochi“), căutând oglinda, ochiul dinspre vârful piramidei, la acest erou liric, se trezește în adevăr («Mă
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
încheieturile casei - au început să dumice căpătâiele și să-mbăloreze frâiele - să surpe și să sâsâie sfruntat - limbile josului - înjosirii - ale frământului și frângerii firii - acolo unde vipera singurătății a vomat partea - înnegurând buna măsură și cartea ei dau fântâni de cerbi însetaților și verde-nfrunzire de crengi - celor cu mădulare de cântec secate și flori deschise de pururi redau celor care-au pășit - cu tot cu mirosul prealegănat al tinii - în arca lumii luminii - și au uitat mireasma grădinii strunele lor îngână - jertfelnic epopeile
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
în fân cu mine stai! A plecat năuc Măgaru..., ce putea la șef să-i facă? - Uite ce-mi făcu tâlharul!... Ana mea ajunse vacă. Într-o zi când le vorbea: - "Dragi iubiți parlamentari!..." Simte-n fruntecă-i ieșeau coarne de cerb, foarte mari. Doamne! râsul pe toți îi lovește, uragan dezlănțuit... Când un mucalit îi zice: "Prian... nu s-a potolit?!" Toți s-au revoltat, strigau: "Lapte-a supt, e vinovat! Tragă-n jug i-a mai rămas..." și îndată l-
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
în fân cu mine stai! A plecat năuc Măgaru..., ce putea la șef să-i facă? - Uite ce-mi făcu tâlharul!... Ana mea ajunse vacă. Într-o zi când le vorbea: - "Dragi iubiți parlamentari!..." Simte-n fruntecă-i ieșeau coarne de cerb, foarte mari. Doamne! râsul pe toți îi lovește, uragan dezlănțuit... Când un mucalit îi zice: "Prian... nu s-a potolit?!" Toți s-au revoltat, strigau: "Lapte-a supt, e vinovat! Tragă-n jug i-a mai rămas..." și îndată l-
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363888_a_365217]
-
din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Suflet sau gând? Știind că e în mine tot tânăr și superb eu sufletul nu-l caut niciodată. În inima ce bate, din când în când, speriată mai las să zburde al iubirii cerb. E-aproape despărțirea și întristat regret că fiecare pleacă-n altă parte... Mă uit la anotimpuri ce n-au habar de moarte și nu-nțeleg de ce nu mă repet. Sufletul meu prin spații va hoinări-n curând, iar cel ce-
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
este astăzi prea puțin cunoscută. „Buzduganul generației șaizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri ... ”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Lupta cu inerția (1958) în care recunoaște existența compromisului, a duplicității ori a indolenței, detestând aceste atitudini ale oamenilor. În poezia Primele iubiri, de exemplu, lirismul confesiv te subjugă: „Azi sunt îndrăgostit. E un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu / Vin cerbii mei în goană să se-adune / Și către el privirile-și țintesc - / Un codru nesfârșit de coarne brune / În care mii de stele strălucesc ... ” sau în poezia Biografie : „Știu eu, mama și-a zis ca mă nasc într-o zodie
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei, aripi de lebădă, scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin șoldurile sale. codrii și munții subțiri, spintecați de cântec de liră, dau glas sfintei lor iubiri pe când cerbii toți muriră. iară se trezesc amurguri de pe drumuri, de pe ape, cu Orpheu cântând din liră, cântul lor să ni-l adape. timpul fuge iar pe câmp privind șăgalnic înapoi, în zarea unde vor cădea ca ultimii iubiți eroi. cântă lira
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
mică cu vreo 5-6 m, înaltă de vreo 12 m și de vreo 8 m lățime a corpului principal, dar și cu o extindere laterală. În capătul ei se afla un parc cu statui din oțel ce reprezentau animale, un cerb, o căprioară, și un lac mic plin cu rațe sălbatice, o lebădă albă și mulți porumbei și pescăruși. Porumbeii erau blânzi, veneau lângă tine și-ți cugulegeau pâinea din mână. Când le aruncam mâncarea în apă era o întreagă nebunie
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
Cozia cu tainele sale și pe țancurile căruia crește floarea de colț și cimbrișorul de munte. Pe plaiurile localităților Călimănești, Sălătrucel, Berislăvești și Brezoi se află Parcul Național Cozia, cu o floră și faună bogată din care nu lipsesc ciuta, cerbul și ursul carpatin. Drumul național șerpuiește pe lângă pereții stâncoși încântându-ți privirea cu formele sculptate de vânt și ploi, de arșiță sau ger, dar și cu pădurile de foioase și rășinoase. Alături se desfășoară lacul de acumulare de la barajul Turnu
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
ajungeau, în grabă își așezau corturile, sacii mari și bine burdușiți de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă și îi împodobeau cu globuri și beteală, cu fel și fel de luminițe și podoabe. Apoi Moșul, după ce era înconjurat de căprioarele, cerbii, caprele și alte animale mai mari sau mai mici, se așeza confortabil pe o buturugă, lângă cortul său, le făcea semn cu mâna lăutarilor, și ei începeau să cânte colinde. După aceea își trimitea curierii prin lumea întreagă, să-i
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
construiseră oameni de zăpadă, care păreau că zâmbesc. Undeva, la câțiva pași de Moșul, era și faimoasa caleașcă. Cei șase reni, care fuseseră eliberați, se plimbau mândri, de colo-colo. În mijloc stătea Moș Crăciun, înconjurat de frumoasele căprioare, de mândrii cerbi încoronați cu minunatele lor coarne ramificate și de alte animale mai mici sau mai mari. Totul era sărbătoare și strălucea în jur. O mulțime de curieri, care semănau cu cel care îl luase pe Mitru de pe drum, se învârteau de
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
poem greu prins la brâu, ca și cu o piatră de râu, într-o seară târzie, liniștită, precum umbra unui vultur în zbor întinsă pe o jumătate de planetă, sar înainte, mă arunc printre cuvinte... Afară ninge cu ninsoare de cerb... Îmi vine să mă scutur de acest februarie respingător însă cuvintele hibernale mă apasă cu o presiune nemaiîntâlnită, cel puțin de mine nemaicunoscută; mai ales substantivele înghețate sub formă de țurțuri mă împung în amintiri, în nostalgii, îmi provoacă vertij
FULGI ŞI CUVINTE DE FĂURAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362544_a_363873]
-
Acasa > Strofe > Timp > UNDE V-AȚI DUS?... Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Unde v-ați dus voi anii mei superbi care erați frumoși ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi, dar și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]