707 matches
-
(n. 1977, București) este o cercetătoare în istoria ideilor, eseista și traducătoare originară din România. Este fiica scriitorilor Grețe Tartler și Stelian Tăbăraș. Doctor în studii culturale europene, Universitatea Roskilde, Danemarca, 2006, si doctor în filosofie, Universitatea București, 2006. Master al Universității Roskilde (Danemarca), limbile germană
Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann () [Corola-website/Science/314786_a_316115]
-
elaborând o lucrare monumentala “Daco-Romanica. Studii privind cultura română în epoca etnogenezei”, lucrare rămasă inedită, alături de alte cercetări privitoare la scrierile străromâne, “Biblia goților” și alfabetele necunoscute din România. În aceiași perioadă, în sprijinirea cercetării “Codex Rohonczi” s-a implicat cercetătoarea Viorica Enăchiuc, care va edita abia după aproape douăzeci de ani de la inițiere rezultatele cercetării sale. Artur Silveștri, creator de tematica și de directivă culturală, inițiază după 1989 o serie de publicații culturale conducând în anii 1990-1991 publicațiile "Națiunea", "Dacia
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
a fost cea care, în numele fiicei ei defuncte a preluat de Ziua Independenței a acelui an , Premiul de stat al Israelului pentru literatură. Pe propria placă funerară Tzila Goldberg a cerut să fie scrise cuvintele "Mama lui Lea Goldberg". O cercetătoare de la Universitatea din Haifa, dr.Ifat Weiss, a găsit că tatăl scriitoarei a murit în Holocaust. Primul rând din ultima strofă a poeziei ei, „Copacul”, este înscris pe monumentul Flăcării veșnice de la intrarea principală în Parlamentul israelian - Knesset -„Dimineața se
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
la problemele plastice propuse de maestru în zilele de plein-air în Parcul Botanic din Timișoara și realitatea din spatele acelui peisaj înecat în verde au determinat un conflict în mine. Îmi amintesc de decepția trăită când în discuție cu o prietenă, cercetătoare care a participat la realizarea unui studiu de monitorizare a calității aerului în Timișoara, am aflat că în Parcul Botanic unde erau formați pictorii peisagiști, calitatea aerului a fost și este inexistentă, fiind una din cele mai poluate zone din
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
Titu Maiorescu, dar asemănătoare cu ideologia lui Mihai Eminescu. Un "Junimist" neconformist, Eminescu a adăugat viziunii conservatoriste a contemporanilor un naționalism puternic, cu tentă reacționară, rasistă și xenophobică, pentru care a primit atenție post-mortem în timpul vieții lui Iorga. Descris de cercetătoare Ioana Both ca „mitul Eminescian”, Iorga l-a considerat un poet cu idei sănătoase despre rasă și care era „expresia integrală a sufletului românesc”, mai degrabă decât un artist melancolic. Această sursă ideologică a modelat atitudinea "Sămănătoriștilor", slăbind influența "Junimii
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a urma considerente de înghesuire în funcție de necesitățile de "paginație", descoperite "ad hoc" la compunerea textului. Pentru descifrarea sensului acestor obiecte misterioase s-au încercat cele mai diverse metode și teorii de-a lungul timpului. Jean Faucounau, pornind de la idei ale cercetătoarei Florence Melian Stawell și ale lui sir Arthur John Evans, și considerând soluțiile problematicilor culturale, istorice și lingvistice ale discului din Phaistos timp de peste treizeci de ani, a propus o descifrare cu totul remarcabilă. Acest matematician francez, dublat de un
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
și îi desemnează pe saxoni, induce ideea că primii coloniști germani au fost saxoni și de aceea și-au dat ei înșiși numele de „sași” (Sassen). Cuvântul „"Sassen"”, în dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „"Untergesäss"” și „"Obergesäss"” nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași” dintr-
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
și prin sculpturi decorative exterioare. Poartă hramul „Sf. Împărați” și datează din anul 1812, sau chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechimea bisericii este disputată. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait propune o datare din secolul 18, bazată pe trăsăturile bine păstrate la altar, la ferestrele originale și reliefată de sculptura bogată a pridvorului și de peretele plin dintre tindă și naos. Nu este însă exclus ca toate aceste
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
care s-a pierdut nu numai întregul său inventar ce și încă un loc de o mare valoare istorică și culturală din patrimoniul românesc, înainte de a fi documentat și pus în valoare de cercetarea românească. Puținele imagini păstrate se datorează cercetătoarei Ioana Cristache-Panait. Un Hrisov emis de Alexandru Voievod, domn a toată Țara Valahiei, din 29 octombrie 1626, amintește de un zapis din zilele lui Gavril Voievod, în care apare martor pentru moșiile din Izvor și Amărăști un călugăr din Mitrofani
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]
-
Viteazul, înrudit cu boierii Păușești, cu frumoasa sa soție, Doamna Stanca, în 1583. Sfârșitul acestei biserici legendare a fost în ziua de 18 iulie 2000, când, dintr-o greșeală, totul s-a transformat în cenușă. Puținele imagini păstrate se datorează cercetătoarei Ioana Cristache-Panait. Din acestea se conturează o biserică de lemn fără turn, cu altar poligonal decroșat, sub un acoperiș unic, probabil foarte asemănătoare în trăsăturile ei principale cu bisericile de lemn din vecinătate, cea de la Nuci în sat, în Mitrofani
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]
-
său este important deoarece include anexe cu planurile si releveul acestei biserici. În cartea sa Arta veche a Maramureșului I. D. Ștefănescu nu insistă asupra prezentării arhitecturii bisericii din Desești ci face referiri iconografice și redă inscripțiile care însoțesc unele imagini. Cercetătoarea Anca Pop Bratu în articolul Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi de tradiție postbizantină în Maramureșul istoric prezintă o comparație între iconostasele realizate de pictorul Alexandru Ponehalschi printre care și cel din Desești, încercând să urmărească evoluția stilistică a picturii acestuia
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
și ale mezoliticului în Palestina. A fost a doua femeie, după Johanna Mestorf (1828-1909) care s-a dedicat studiului vieții omului primitiv și a fost cea dintâi femeie numită profesor la Universitatea Cambridge(1939). Ea a fost și cea dintâi cercetătoare a preistoriei care a deținut o catedră universitară în ansamblul universitar Cambridge-Oxford. La bătrânețe, atunci când o cunoștință a remarcat că ea a avut noroc în viață, a obiectat: "«nu noroc, ci curaj și perseverență»" ("pas la chance, c'est courage
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Medmenham Air Intelligence Unit, o unitate auxiliară de femei a aviației militare britanice. Experiența dobândită în această muncă i-a permis ulterior să se perfecționeze in prospecțiuni arheologice aeriene sau așa numita arheologie aeriană. În 1949 la invitația prietenei și cercetătoarei Suzanne Cassou de Saint Mathurin (1900-1975), Dorothy Garrod a revenit în Franța pentru a conduce săpături arheologice (1949-1968) în locul numit Roc-aux- Sorciers în satul Angles-sur-l'Anglin din departamentul Vienne în partea de centru-vest a Franței. Cu acest prilej cele două
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Suzanne Cassou de Saint Mathurin (1900-1975), Dorothy Garrod a revenit în Franța pentru a conduce săpături arheologice (1949-1968) în locul numit Roc-aux- Sorciers în satul Angles-sur-l'Anglin din departamentul Vienne în partea de centru-vest a Franței. Cu acest prilej cele două cercetătoare au dezvelit noi basoreliefuri și exemplare de arta preistorică parietală din epoca Paleoliticului târziu. Astfel, pe tavanul peșterii Taillebourg, în partea amonte a locului, au descoperit un relief reprezentând un bizon, precum și o seamă de sculpturi căzute din pereții grotei
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
cel care în 1797 a fost trimis de poartă în scaunul de domnie al Țării Românești. În acest caz datarea corectă a bisericii ar fi 1797. Discordanțele în datele istorice relevă dificultăți de comunicare între centru și periferie în epocă. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait, o bună cunoscătoare a monumentelor de lemn oltene, atrage atenția asupra vechimii mai mari a bisericii, sprijinindu-se pe elemnte formale care împing momentul inițial al construcției cu un secol mai devreme. Elementele formale vechi evocate sunt proporțiile
Biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii () [Corola-website/Science/316697_a_318026]
-
o scară mai mare. Ea a afirmat că liniile drepte au putut fi făcute prin întinderea unei sfori între doi stâlpi, cercurile cu ajutorul unei frânghii ancorate de o piatră și liniile curbe mai complexe prin unirea anumitor arcuri de cerc. Cercetătoarea a prezentat ca probe ce susțin aceste teorii unele roci sau găuri ce reprezintă centrele cercurilor.
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
s-a schimbat numele în Humoreni. Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, a fost adusă în anul 1833 o biserică de lemn din satul Stroiești. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei din satul Stroiești, Nicolae Popovici, bisericii din satul Liudi Humorului, unde
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
vest si de sud, au fost adosate în anul 1863. Suprafața exterioară a bârnelor este tencuită. Tabla a luat locul vechii șițe în 1972; alte renovări avuseseră loc în anii 1926 și 1967-1968. Stabilirea începuturilor acestui lăcaș comportă serioase dificultăți. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait fixează ca repere constructive anii 1805 (transmis de inscripția clopotului mic: ,Laudă pe D-zeu la biserica din Sus, în Tomnatec, 1805”) și 1807 (transmis de pisania picturii peretelui despărțitor dintre naos și pronaos: , Această sfântă biserică s-
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
Ion Grigore Ghica voivod m[eseț] febr[uarie] 2[4], 7259”". După cum reiese din pisanie, biserica a fost „târnosită” în anul 1751, în timpul domniei lui Grigore II Ghica. Ea a fost sfințită și nu făcută atunci, observație făcută și de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait, care indică o vechime mult mai mare pentru acest lăcaș. Trebuie remarcată în acest sens și crucea de piatră din fața intrării, datată anterior, din anul 7231 al erei bizantine, adică anii 1722-1723 ai erei noastre. Pe fața ei
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
a fostului sat Răpciuni (din comuna Ceahlău) constituie subiectul unui studiu numit "Biserica salvată din lac", ce a văzut lumina tiparului datorită Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, prin efortul documentaristic al unui grup de specialiști, coordonat de către cercetătoarea Ana Bârcă. Grupul s-a deplasat pentru documentare la fostul amplasament al lăcașului de cult, adică pe Valea Bistriței. S-a cerut sfatul unor oameni din Ceahlău, printre care și inginerului silvic Mihai Bulai, considerat a fi o adevărată enciclopedie
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
numele de "nomisma histamenon", iar forma acesteia va fi de acum înainte concavă, pentru a o diferenția de moneda nouă. Motivul reformei este discutat: poate se dorea ușurarea schimburilor comerciale cu arabii, ai căror dinari au o greutate apropiată; potrivit cercetătoarei Cécile Morrisson, crearea unei monede de o valoare mai mică este semnul unei expansiuni a schimburilor comerciale: moneda este astfel mai ușor de schimbat. Valoarea nomismei este apoi constantă până la Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1055). În timpul domniei acestuia, titlul
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
sanguin, viața sa boemă, atașamentul față de țara Israelului și pentru ideile marxiste de dreptate socială. Biografia sa timpurie este învăluită în mister, în mare parte din cauza unor elemente ce par fanteziste din relatările autobiografice ale poetului. După datele culese de cercetătoarea israeliană Haggit Halperin, profesoară la Universitatea Tel Aviv, numele său adevărat ar fi fost Avraham Pepliker-Stern, părinții săi fiind Iosef Stern și Sonia Safferman, originară din Ucraina. După spusele poetului, s-ar fi născut la Nijni Kolâmsk, în Iakutia de
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
pereții exteriori au fost văruiți. La începutul secolului al XX-lea, Władysław Podlacha mai distingea unele urme de pictură pe peretele sudic, el remarcând doar fresca Arborele lui Iesei, aflată la dreapta portalului de intrare în biserică. Analizând fotografiile vechi, cercetătoarei Tereza Sinigalia i se pare că observă și urmele unui Imn Acatist la vest de ușa de intrare.
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, nu a fost decât un lucru firesc,ce reflectă însăși modul în care a fost receptat și consemnat acesta la scară națională. După o colaborare de excepție avută cu tinerii din instituție, în frunte cu cercetătoarea Roxana Munteanu, expoziția permanentă a muzeului, a doua realizare de acest gen din România de după 1989,a fost finalizată la 25 noiembrie 2008. Reunind piese tridimensionale de valoare științifică și estetică excepțională, expoziția de la Piatra Neamț se înscrie între cele mai
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
a fost amplasată. Potrivit informațiilor din Cronica Parohiei Humoreni, consemnate de cercetătorii Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, această biserică ar fi fost înălțată inițial în satul Stulpicani. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești, care au înzestrat-o cu bunuri și după mutarea ei la Humoreni. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]