710 matches
-
traducerii și filosofia limbajului. Este directorul Centrului de Semiologie și Teoria Comunicării de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Publică în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanțe”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” ș.a. Activitatea cercetătoarei reunește zone de interes variate: lingvistică franceză, lingvistică generală, poetică, semantică, semiologie generală, semiologii aplicate, filosofia limbajului, lingvistică pragmatică, teoria comunicării, mentalități și reprezentări sociale. În toate aceste domenii, C. aduce contribuții importante. Prin intermediul cărților sale, Introducere la semiologia literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
comunicării interculturale. Nu doar cele trei cărți ale domniei sale, dar și alte lucrări și, mai ales, activitatea didactică desfășurată cu studenții și masteranzii Universității de Vest din Timișoara care se specializează în științele comunicării atestă că e vorba de o cercetătoare și o profesoară cu o competență profesională dincolo de orice îndoială, o autoare deja bine cunoscută și apreciată de către toți cei preocupați de problematica fenomenului comunicării, dar și de cultură în general. În toate lucrările sale, precum și în activitatea sa didactică
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
roluri ale educatorului: macroparadigma facilitării, îndrumării cunoașterii în locul transmiterii, cea a leadershipului în clasă. Conceptul de macroparadigme, ca termen, este destul de recent introdus în literatura problemei, după extinderea aplicării modelului kuhnian și la educație. Majoritatea referințelor fac trimitere la studiile cercetătoarei finlandeze Jaana Venkula (1993), care apreciază macroparadigma ca un copil al modelului valorilor asupra acțiunii educative, care se leagă de cercetarea științifică holistică, mai precis în planul metodologiei, pentru a le distinge de microparadigme. În același timp, sunt evidențiate aici
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
istoriei literare. Prima sa carte e o monografie, „Literatorul” (1968), care, înfățișând cuprinsul revistei macedonskiene, dezvăluie conexiunile din epocă și instruiește implicit asupra începuturilor simbolismului românesc și, în genere, asupra pătrunderii spiritului modern în literatura română. Interesul pentru simbolism al cercetătoarei rămâne productiv generând, aproape două decenii mai târziu, un nou studiu important, Poezia simbolistă românească (1985). Valorile create în literatura română sub impulsul curentului european sunt examinate din perspectivă modernă, predominant tematistă (Gaston Bachelard, Georges Poulet, J.-P. Richard), trecându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
generoase ca donatori de ajutoare și în general mai buni parteneri pe scena internațională (Regan și Paskeviciute 2003). Totuși, preocuparea noastră pentru state ne împiedică să remarcăm numeroșii actori non-statali care joacă și ei un rol semnificativ în politica externă. Cercetătoare feministe precum Enloe (1989, 2000) scot în evidență rolul femeilor care asigură serviciile pentru activități militare (de menaj, psihologice, medicale și sexuale). Dacă privim militarizarea ca pe un proces social ce constă în roluri atribuite în funcție de gen, care fac posibile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o grilă de receptare care trebuia să ducă, în opinia ei, în același timp, la cunoașterea mai adâncă a creativității literare, a factorilor care îi determină specificitatea, cât și inserția într-o istorie literară semnificativă din punct de vedere estetic. Cercetătoare tânără, cu vocație culturală autentică, ea a reușit să se informeze interdisciplinar, ajutată fiind de o vie curiozitate intelectuală și cu o capacitate specială de a-și pune câteva probleme esențiale și dificile! privitoare la textualitatea literară, dar și la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fost absența unor reglementări care să permită acordarea de granturi la nivel comunitar din bani de împrumut la nivel național. Dezamăgirea comunităților a fost firească. În unele cazuri, a fost contracarată prin acțiuni compensatorii. La Moșna, de exemplu, cele două cercetătoare au mediat acțiuni comunitare în conformitate cu dorințele localnicilor prin identificarea unor surse alternative de finanțare, mai ușor de accesat pe filiera unei fundații (Fundația pentru o Societate Deschisă). Desigur, istoria de la Moșna nu este una standard, de dezvoltare comunitară; un facilitator
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
atenți unul față de celălalt", care "evită diferențele de poziție și putere" și ignoră demarcația dată de "statut social și celebritate"181, atunci experiența consumului de mâncare în oraș se poate transforma, în mod inconștient, într-un act de "impolitețe", susține cercetătoarea. Finkelstein analizează, de exemplu, clișeele și comentariile pe care le folosește de obicei chelnerul referitor la alegerea felurilor de mâncare sau a vinului într-un restaurant clasic, comentarii care pot fi făcute cu un aer de superioritate sau din dorința
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
acționează în mod egocentric sau neglijent, deci "nepoliticos", Finkelstein comentează că este vina fragmentării identitare postmoderne și a "consu-mismului". De vină ar fi și decorul artificial, hiperbolic uneori, al restaurantelor, care limitează exprimarea socială și pune în pericol politețea. Potrivit cercetătoarei, "consumismul excesiv din țările industrializate [...] demonstrează [...] transformarea în simple obiecte a tot ceea ce este considerat valoros 182" și conduce la concluzia paradoxală conform căreia "dorința personală este în același timp și produsul unui anumit etos socio-istoric"183. Cu alte cuvinte
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Șarpele. În studiul Meșterul Manole, S. Ispas oferă o interpretare aparte mesajului baladei, din perspectiva creștinismului în numele căruia s-au ridicat cele două (trei) biserici de la Argeș, ajungând la concluzia că ea reprezintă un cântec povestitor despre ridicarea bisericii lui Hristos. Cercetătoarea susține că, așa cum se poate desprinde din Miorița, destinul reprezintă doar o virtualitate și el nu apare deloc ca "destin implacabil". Motivul "testamentului ciobanului" există în toate variantele de baladă și colind. Ciobanul care dorește să afle ce-i rezervă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
magice ale unui act ritual ce influențează gândirea și comportamentul prin simboluri, atitudine și gest, ca modalități complementare de exprimare a sentimentelor și, totodată, ca forme ale unei strategii de depășire a incertitudinii și nesiguranței în relație cu lumea înconjurătoare. Cercetătoarea Nicoleta Coatu, prin Structuri magice tradiționale, propune o analiză a fenomenului descântatului cu finalitate terapeutică, urmărind configurarea particulară a limbajelor simbolice într-o "gândire fundamentată pe cauzalitate magică". III În literatura română cultă norocul reprezintă o constantă, precum în toate
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
loviți de un coleg). Rezultatul acesta poate părea deconcertant și contraintuitiv. Nu înseamnă nicidecum că violența nu este o problemă majoră în Brazilia, dar, fără îndoială, mai mult în afara școlii. Vom reveni, dar pentru subiectul nostru importantă va fi reacția cercetătoarei care se ocupa de ancheta braziliană. Rezultatul nu prea aranja lucrurile pentru această cercetătoare, care voia să-și clădească viitorul și reputația pe violența în școală. Între noi a apărut un dezacord profund privind utilizarea anchetei în mass media, în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că violența nu este o problemă majoră în Brazilia, dar, fără îndoială, mai mult în afara școlii. Vom reveni, dar pentru subiectul nostru importantă va fi reacția cercetătoarei care se ocupa de ancheta braziliană. Rezultatul nu prea aranja lucrurile pentru această cercetătoare, care voia să-și clădească viitorul și reputația pe violența în școală. Între noi a apărut un dezacord profund privind utilizarea anchetei în mass media, în special cu ocazia primului congres ibero-american organizat la Brasilia de Observatorul brazilian pentru violența
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violența în școală. Între noi a apărut un dezacord profund privind utilizarea anchetei în mass media, în special cu ocazia primului congres ibero-american organizat la Brasilia de Observatorul brazilian pentru violența școlară. Presa e foarte pornită cu această ocazie, iar cercetătoarea noastră acordă zeci de interviuri, toate mergând în sensul panicii. Numeroase articole vorbesc despre această anchetă ca și cum ea ar fi revelat orori, iar școlile braziliene ar fi fost în flăcări. Astfel în loc să folosească mai degrabă tabelul de mai sus, care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
degrabă tabelul de mai sus, care arată că numai 12% dintre elevii brazilieni cred că există "foarte multă sau multă violență" în școala lor, iar 24% "mais ou menos", medie, față de cei 64% care cred că există puțină sau deloc, cercetătoarea folosește răspunsuri care nu permit nuanțe (întrebare adăugată de ea la chestionarul inițial): există violență, da sau nu? Și dintr-o dată asta-i permite să afirme că pentru "85% dintre elevii brazilieni" există probleme de violență în școala lor. Asta
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
O anchetă inedită realizată de sociologul X arată că aproximativ 84% dintre elevi afirmă că există violență în școală. Aproape 37% dintre elevi au fost deja victime ale furturilor, iar 4,7% au fost deja agresați în școală". În realitate, cercetătoarea se bazează pe cifrele referitoare la furt (de altfel, mult mai mici decât în Franța) fiindcă sunt cele mai ridicate, dar omite să spună că încăierările, insultele, agresiunile fizice împotriva adulților sunt net mai puțin răspândite: intenția agitatoare e evidentă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pe cifrele referitoare la furt (de altfel, mult mai mici decât în Franța) fiindcă sunt cele mai ridicate, dar omite să spună că încăierările, insultele, agresiunile fizice împotriva adulților sunt net mai puțin răspândite: intenția agitatoare e evidentă. În public, cercetătoarea vorbește de "școala terorii" etc. Această intenție agitatoare este o manipulare cu scop clar: există atâta violență în școală, încât un specialist este indispensabil. Nu-i altceva decât un pompier piroman. O construcție europeană a violenței școlare În Europa, construcția
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
parte, virtualitatea este învinuită de destrupare, iar, pe de altă parte, se afirmă caracterul corporalizant al virtualității. Pentru a ilustra aceste două tipuri de abordare, punem față în față discursurile a două teoreticiene, Sobchack (2000Ă și Stone (1991Ă. Pentru prima cercetătoare, virtualitatea neagă prezența fenomenologică a corporalității în lume: sintagma „a fi în lume” este considerată ca fiind amenințată de sintagma „prezență electronică”. De asemenea, virtualul este socotit necorporal și nematerial, prin aceste caracteristici negându-se caracterul fizic și trăirea vie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sensul de reconfigurare a corpului uman sub forma unui „act cibernetic”. Asamblarea cyborgului ca „sistem virtual” (mașinic și umană înseamnă producerea trupului uman în cyberspațiu sub o nouă formă, tehnologică. Acest cyborg pătrunde corporal, prin intermediul simțurilor și al minții (pentru cercetătoare, conștiința este profund înrădăcinată în entitatea fizicăă în cyberspațiu: indiferent de gradul de virtualitate atins de subiectul uman, corporalitatea este condiția necesară a existenței. Precum Hayles (1997, 1999 - vezi capitolele următoareă și spre deosebire de Sobchack (2000Ă, Stone (1991, 1992Ă nu neagă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de prezența offline. Tipul de identitate conturat concomitent cu apariția Internetului este teoretizat de către Sherry Turkle (1995Ă, teoreticiană recunoscută ca o deschizătoare de drumuri în domeniul identității postmoderniste în spațiul virtual. Sociolog și psihanalist la Massachusetts Institute of Technology (MITĂ, cercetătoarea a realizat studii etnografice, aflate printre primele concretizări teoretice sistematice asupra identității online. Aceste studii au devenit repere întemeietoare al disciplinei și au demarat o orientare a cyberculturii sub egida teoriilor postmoderne. Identitatea umană formată la interfața computerului este discutată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o identitate în lumea real-fizică, dar și utilizatorul cu o altă identitate în interiorul lumii digitale, realizând o scindare identitară. Individul, în context online, nu mai este ceea ce este, ci este ceea ce pretinde a fi sau ceea ce poate să fie, susține cercetătoarea, iar identitatea virtuală este considerată o alternativă la identitatea reală sau paralelă acesteia din urmă. Prin urmare, lumea Internetului devine constructivă psihologic, utilizatorul experimentând subiectivități multiple și având șansa alegerii și a automodelării: Identitatea, până la urmă, înseamnă în mod literal
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din realitate, ci în sensul optimizării subiectivității interumane și al depășirii complexelor psihologice din realitatea fizică și în direcția exprimării complexității identităților umane în viața de zi cu zi. Identitatea virtuală nu o poate înlocui pe cea real-fizică întrucât, chiar dacă cercetătoarea sugerează faptul că oricare dintre identitățile online nu sunt mai puțin reale decât „adevăratul eu”, identitatea umană nu se poate lipsi de corpul situat în realitate. Ambele identități, digitală și fizică, trebuie explorate, una cu ajutorul celeilalte, întrucât prin intermediul subiectivității simulate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perspectivă materială asupra „subiectului virtual” a fost deja analizată în acest eseu. Studiile despre corpul virtual al cyborgului sau despre identitatea virtuală a avatarului converg în numeroase planuri la teoriile despre condiția postumană a subiectului (vezi Hayles, 1999Ă. Ce înțelege cercetătoarea prin postuman este nu dispariția corpului material, ci pierderea concepției abstracte a trupului ca fundamentare unitară și universală a eului, și anume „sfârșitul” perspectivei liberal-umaniste. Ceea ce urmează acestei pierderi a unei idei a umanului este procesul complementar al reconstrucției corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Autoarea contestă caracterul decorporalizat și dematerializat al cyborgului din cadrul relației postumanului cu teoria informației, în timp ce ia distanță față de textele ciberneticienilor. Această contestare a inevitabilității destrupării informației merge în paralel cu combaterea determinismului corpului uman conceput strict ca structură informațională abstractă. Cercetătoarea se exprimă împotriva descarnării și a dematerializării, procese care operează ca abstractizare a încorporării. În trecerea de la uman la postuman, materialitatea este conservată, astfel că umanul și postumanul coexistă în cadrul acestei paradigme. Atenția acordată implicațiilor culturale-materiale este punctul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este judecată drept una ambiguă și duplicitară, promovând postumanul în același timp în care conservă umanul. În cadrul acestei perspective asupra postumanului, Hayles (1999Ă nu înțelege prin corp ideea abstractă a conceptului de corp, ci practica materială a încorporării („embodiment”Ă20. Cercetătoarea combate teoria cibernetică a corpului ca sistem informațional codat genetic prin juxtapunerea patternului informației la substratul biologic. Distincția dintre pattern (informatică și substrat (organică este concepută drept una iluzorie întrucât informația nu poate exista doar ca pattern, ci încorporată în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]