887 matches
-
de ei știute, feriți de ochii lumii. Învelită cu olane, mai târziu cu tablă, era numai "casa din deal". Locuințele țăranilor de atunci se făceau din vălătuci, din stuf și lut. Prispa toată din lut. Odăile rămâneau joase, mărunte, fără cerdac, de jur împrejur despărțite de grădină sau de vecinătăți cu garduri împletite din nuiele de salcie, mai rar cu șipci sau cu sârmă, alte dăți nici cu atât. Ai casei, cu bătrâni, cu tineri la un loc, se odihneau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce era, numai porecla de casă boierească nu-i putem hărăzi, pare a fi mai mult o casă de gospodari de țară, a vreunui răzăș mai cuprins, cu dare de mână. Gospodăria toată e adunată în jurul acestor case vechi cu cerdac de lemn în față31. Descrierea este făcută în 1909, iar data întocmirii scrisorii este 20 aprilie. Dar scrisoarea pomenită nu e singura dovadă a stării jalnice în care se află casa. În 1914, un vizitator indignat scrie următoarele: nepăsarea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al neamului românesc 32. În a doua fotografie, făcută peste vreo 7 ani, în anul 1916, casa arată și mai rău. Deși unghiul din care este luată nu permite să fie văzut peretele din stânga, totuși se observă limpede că stâlpii cerdacului lunecă spre față, în partea din jos, dinspre temelie. Ar putea fi efectul unei lente surpări și alunecări de teren (lucru de observat și azi la casa nouă). Construcția a fost înălțată parte din cărămidă, parte din vălătuci (așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
casă a găzduit primul muzeu memorial închinat poetului. Când va fi avut loc inaugurarea, nu se știe. Deasupra unei fotografii, reprodusă de Augustin Z.N. Pop în volumul Contribuții documentare la biografia lui Eminescu, imagine în care vedem vorbitori în cerdac și popor în fața casei, se dă următoarea explicație: solemnitatea inaugurării muzeului memorial "Mihai Eminescu" din Ipotești (foto "Decorativa", 14 august 1961)87. Să fi durat atât de mult amenajarea interioară a noului muzeu memorial? Să fie o nouă scăpare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
circulară, realitatea reflectându-se în creație așa cum i-a rămas pe retină copilului. Iată un exemplu revelator: Pe câte-un plan mai ridicat se văd curți văruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută și liniștită. Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acasă [...]. La moment nu puteam scrie nici acasă [...].39 Chiar acum voi scrie și acasă [...].40 Pentru ce nu scriu acasă, știi tu41... Proza eminesciană înfățișează casa înfundată în cercul curții, încunjurată de pomăt, albă și invitatoare, ea avea un cerdac încăpător, în care sta bătrânul sara42, iar lectorului i se propune nici mai mult nici mai puțin decât familiarizarea cu casa întreagă în simpla ei frumusețe și cu copilăria eroului nostru 43. Ea nu se deosebește cu mult de imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
propune nici mai mult nici mai puțin decât familiarizarea cu casa întreagă în simpla ei frumusețe și cu copilăria eroului nostru 43. Ea nu se deosebește cu mult de imaginea descrisă de George Călinescu: Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate 44... Era ceea ce-și dorea poetul Din străinătate, adică o casă tăcută, mitutică,/ În valea mea natală ce undula în flori 45. Sigur că, din perspectiva depărtării și după ce la Cernăuți a văzut case cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de G. Ibrăileanu. C u 35 de ani în urmă, ușa casei de la Arbore mi-a deschis-o Magdalina. Nu știam că-i complet surdă; suferise de tifos în 1945 și, de 30 de ani, n-auzea deloc. Rămăsesem în cerdac, împreună cu Florența Albu; Magdalina întreba, din ochi, ce poftesc cei doi orășeni și, când ne-a citit pe buze numele Toader, s-a dat la o parte, poftindu-ne în casa-muzeu. A apărut și Toader Hrib desigur, în costum național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de crăpau lemnele, tocmai mâncasem și fiindu-ne sete, zic "ian să aduc eu niște apă proaspătă"; drept care, iau cofa din tindă, deschid ușa să mă îndrept spre fântână și, ce crezi că-mi văd ochii? Când să cobor din cerdac, înlemnesc: dinspre grădină, venea pe cărarea dinspre fântână, lipa-lipa, o namilă de lup cât un vițel, nu alta! Și îi sticleau ochii-n cap, ca două mărgele de jeratic, încât am simțit un compres de gheață pe șira spinării! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
încă tânără... Nu mi-o lua, te rog, în nume de rău! Dar eu am văzut lupul acela în mijlocul ogrăzii, venind spre intrarea căsuței noastre. L-am văzut cum te văd și cum mă vezi! A venit chiar până lângă cerdac. Și se uita la noi. Și a stat așa, un răstimp de vreo jumătate de ceas. Dar se vede treaba că avea fălcile încleștate, că nu l-a lăsat Dumnezeu să urce în cerdac și să zgrepțăne cu ghearele ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vezi! A venit chiar până lângă cerdac. Și se uita la noi. Și a stat așa, un răstimp de vreo jumătate de ceas. Dar se vede treaba că avea fălcile încleștate, că nu l-a lăsat Dumnezeu să urce în cerdac și să zgrepțăne cu ghearele ușa noastră. S-a dus cum a venit și ne-a lăsat în pace... Bunica îmi istorisea și ea tot felul de întâmplări despre lupi. Îmi spunea că Cel de Sus îi trimitea uneori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sădit măcar un pomișor, degeaba ai mai trăit." Ioniță Andrei - cls. a III~a E La bunici Într-o zi călduroasă de vară Petrică a plecat la bunici, Într-un sat de pe malul Argeșului. Casa bunicilor avea În față un cerdac țărănesc de lemn. În spatele casei era o grădină de legume model pentru toți vecinii. Acolo el s-a Întâlnit cu verii lui: Andrei și Mihai erau de aceeași vârstă cu el, iar Florin era cu trei ani mai mare. Bunicul
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
către Orient, a rămas o insulă foarte mare, dar foarte îndepărtată de marea masă a rudelor sale.” (V. Pârvan, 156) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul de opoziție descrie: • „obiectul” care se opune: - subiectului: „În loc de grămătic, iese în cerdac boierul.” (M. Sadoveanu, H.A., 86) - complementului (direct, indirect, de agent): „Săpam la rădăcina chiparosului și de fiecare dată când dădeam pământul la o parte, în loc de rădăcini aflam un morman de șerpi.” (O. Paler, Galilei, 113), „În fond, în loc de frică ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Puiești, Pârvești-Costești, Lipovăț, Gârceni, Dumbrăveni, Ivănești (Gologofta), Mănăstirea Delești, Dragomirești, etc. Dar, în arhitectura țărănească contemporană, lemnul rămâne elementul esențial pentru exprimarea aspectelor de ordin estetic sau cele legate de vechile credințe. Din lemn sunt deregii, adică stâlpii împodobiți ai cerdacului, terminați la capătul superior cu capiteluri, la fel frontonul, acoperit de ceea ce se numește popular „florărie”, având în centru motive solare. Dacă acest domeniu, în care se împletește meșteșugul cu arta, se include în orizontul etnografic al întregului județ Vaslui
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
constituie elementele de arhitectură populară. Stâlpii porților au întotdeauna la capătul superior o reprezentare geometrică, abstractizată, a capetelor umane. La origine erau cranii înfipte în stâlpii porții în scop protector (apotropaic), pentru incinta curții și a gospodăriei în general. Ostrețele cerdacului reproduc în aceeași manieră siluete umane, iar la streașină, capetele grinzilor reproduc abstract țeste de cai, cândva așezate de oameni tot în manieră apotropaică. în ansamblul său, arta lemnului operează cu simboluri, exprimate prin motive fundamentale, uneori comune cu reprezentările
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
am onoarea...” Când a fost la Cotnari, își dau cu părerea autorii studiului citat, nu se poate ca Eminescu să nu fi intrat într-un han obscur sau în curtea vreunui gospodar pentru a bea pe prispa unei case cu cerdac, o ulcică de vin, făcând mare cinste gazdei. Dar cum timpul distruge ceea ce nu este îngrijit, învățătorii de la școala vizitată, spun că până nu de mult mai exista într o condică veche de inspecție procesul-ver bal scris de poet când
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
după ce am urcat pe jumătate pi eptul dealului și am poposit pe un fel de platou, într-o ogradă imensă, umbrită de copaci groși cât roata carului, printre care abia apăreau hambarele, grajdurile, cramele enorme și în fund de tot, cerdacul conacului boieresc, mi s-a părut că pătrund într o altă lume, într-o altă viață... Conu Manole mergea încet (avea 90 de ani n.n.), oprindu-se la tot pasul. Voia numai să mi dea răgaz să admir în voie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de oșteni, așteptând sosirea Voievodu lui Ștefan cel Mare, spre a i conduce la biruință în bătălia cu năvălitorii. Tot atunci mi-am reîmprospătat imaginea cu călătoriile pe care le făceam cu tata spre a ajunge la casa mică cu cerdac, unde locuiau bunicii și unde, în fața unei s ticle cu Cotnari și a două ulcele, bunicul a ținut să mi spună răspicat, sp re ținere de minte, tata dând mereu afirmativ din cap: „Noi, măi băiete, Hatmanii ăștia, cu tot
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de redresare. Și fiind vorba de viticultură, s a început cu o pivniță model. Darclee locuia într o casă obișnuită, de țară, așezat ă între vii, pe latura de către Horodiște a satului. Urcai două trepte mari de piatră într un cerdac vechi, cu deregi rămași fiecare pe cont propriu. O casă bătrână, cu patru încăpe ri și cu obișnuitul gârlici de pivniță într-o coastă. Până la acel gârlici de piatră tristă se întindea în ograda largă un covor moale de troscot
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
celebre de acolo, pentru readucerea lor în me moria ce lor vii: Artur Gorovei „Deși viața lui se confundă cu Fălticenii, prima data l-am întâlnit la Cotnari, într-o toamnă parfumată de aromele viilor gata de cules. Stătea în cerdacul căsu ței de l a via pe care o avea și unde mi a mărturisit că petrecea măcar o săpt ămână în fiecare toamnă binecuvântată de roadele pământului. Se inaugura o pivniță de stat și era zarvă mare la Cotnari
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
provincie cu oameni cumsecade, o periferie a Bacăului care fusese și a lui Bacovia cu o jumătate de veac înainte. Cu târguri de joi, cu coceni și balegă pe caldarâm, cu iarmaroc de Sfântul Petru, cârciumi și covrigi, cafele pe cerdac, cu abator și pipi pe pereții străzilor mărginașe ale centrului, pi șentru, cu sărbători luminate de Paște și cu denii, și cu atâtea altele care mă făceau fericit. Un univers suficient sieși, fabulos, înstelat, în care iasomia și salcâmii amețeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Prezan de la Schinetea: ,,Îmbrăcat în uniformă, încălțat cu faimoasele cizme nemțești, mareșalul mânca foarte puțin, vorbea puțin Ăîn românește, germană, franceză). El a constatat preferința mareșalului pentru brânză, auzindu-l cerând încă o porție de fromage. Cafeaua o servea în cerdacul conacului. În timpul zilei, mareșalul se plimba pe aleea de tei, citea ziarele, discuta cu administratorul moșiei sau cu invitații veniți de la București. În fiecare an, pe moșie, era organizată ,,Ziua Fructelor”. Participa la petrecerile sătești, însă nu dansa, mulțumindu-se
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
Micle, pe când profesorul Ștefan Micle era rectorul Universității ieșene. Mergând apoi pe firul legendei, aflăm că poetul ar fi avut un „idol blond” pe o ulicioară liniștită din Tătărași, unde la umbra plopilor din poartă se ascundea o căsuță cu cerdac. Al treilea loc ar fi cel aflat pe șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Muntele Athos. Acum, iubite prieten, pregătește-te de o vizită - imaginară, se înțelege - pe care o vom face maestrului Theodor Pallady...Casa este așeztă pe un tăpșan în ușoară pantă. O scară înaltă din piatră urcă printr-un capăt al cerdacului foarte larg și umbros. Un bărbat cu figură distinsă de conte ne întâmpină poftindu-ne în casă. Intrăm și ochii ne sunt atrași de tablourile dintre care unele încă miros a ulei proaspăt...Când atmosfera s-a mai încălzit, maestrul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
după 86 de ani și spune în pisania lui grecească: „S-a ridicat din temeliile pământului dumnezeescul și preacinstitul acesta templu...” N-a ridicat-o însă chiar „din temeliile pământului”, ci a zidit turla, zidul împrejmuitor, turn la poartă, cu cerdac mare deasupra, chilii pentru călugări și pivnițe. Ștefăniță Lupu are meritul de a fi împodobit cu pictură biserica, aducând - pe la,1661 zugravii care au pictat biserica Golia. Episcopul Melchisedec, cel care a tradus pisania din grecește, a vizitat mănăstirea și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]