3,025 matches
-
Poezie > Amprente > SĂRUTĂ-MI VÂNTUL ȘI PLOAIA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor ! Chem vântul. El suflă sălbatic, smulgându-mi sărutul. Apoi, îl adaugă ploii să-l cearnă pe tot ce râvnesc. De-l vei primi sau nu, copacii, florile, sau iarba în urmă, vor ști cât te iubesc și-mi vor reaminti că mi-e dor. *** Ciclul ~ Ucenic în alb ~ Referință Bibliografică: Sărută-mi vântul și ploaia
SĂRUTĂ-MI VÂNTUL ŞI PLOAIA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384490_a_385819]
-
Iubirea mă-mpresoară acut, perfida boală Îmi macină cu vervă tot trupul istovit. Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea, Alerg înfrigurată-n coșmaruri, tremurând, Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea, La patima nebună, din mine devorând. Se cern prin noi iluzii cu chip de neființă, Din fructul pasiunii eu nu voi mai gusta, În volbura de temeri, curg ploi de neputință, Amar mi-e gustul rănii lăsat de gura ta. Prin calde simțăminte, mă lupt cu îndoiala, În
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
și strică toată liniștea când iarba udă vrăbiuțele sub picuri își clătesc de zor penajul trei bătrâne cu baticuri își mai povestesc necazul din tufișuri curg domol picăturile de apă un hulub fugit din stol dintr-o frunză se adapă cerne împrejur fântâna picături pe fiecare un cățel și-a tras stăpâna lângă oaza de răcoare numai muștele fac mutre ploii care mângâie nici că-i pasă lui de cutre aspersorul bâzâie. *** Ciclul "Vara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: aspersorul
ASPERSORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384518_a_385847]
-
spulberă pe toate, Doar argumente seci, nevinovate Presari necontenit în drumul tău. Impasul pare chiar un Everest Cu vârfurile toate în arest, În mai cireșul ninge împăcat Doar cu lumina el s-a vindecat. Iar crinul s-a pornit să cearnă Petale ca în iureșul din iarnă, Colindul magilor înaltă brazi, În verde crud mai poți să arzi... 2 mai 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Colindul magilor / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V
COLINDUL MAGILOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384533_a_385862]
-
crucii, au prins a paște caii muguri din spic de soare! Te-neacă solzii zațului de smoală, un cui îți strânge somnul sub pana unei perne, ai rădăcini în suflet și inima ți-e goală, de-atâta așteptare nisipul doru-ți cerne! Demult nu mi-ai mai scris nimic de tine, pământul cască reavăn sub un peron de gară, nu-ți fie teamă mamă! surorile-ți sunt bine, și-au luat la tren bilete să vă-ntâlniți deseară! Referință Bibliografică: DEMULT... / Doina
DEMULT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384646_a_385975]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului E timpul primăverii... dar nu vine. S-a rătăcit sau s-a pierdut cu firea, Ori ghiocelul și-a greșit venirea, Ori iarna asta... încă se mai ține. E frig... iar cerul a-nceput să cearnă Și s-a oprit din cursul ei vâlceaua, Prin dosuri doarme liniștită neaua De parcă mai așteaptă inc-o iarnă. Mi-am aruncat privirile prin vie... Nu plâng lăstarii a miros de strugur, Caisul își mai ceartă floarea-n mugur S-
NU PLÂNG LĂSTARII A MIROS DE STRUGUR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384665_a_385994]
-
un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
albastrul mărilor ne moare; S-au răzvrătit lumini și umbre și ce-i în mine poți vedea, Ca o proiecție divină, furtunile din umbra mea. Golașă-n toamna pustiită, cu-n strai de foc și de cenușă Aș vrea să cern apusuri roșii, din ochii-albaștri de păpușă; Mi-s irișii-adânciți în lacrimi, epave eșuate-n larg O inimă însângerată, flutură jalnic pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
genunchiu-n rugăciune mă scaldă lacrima-n minune, trec podul dintre două lumi câd îngeri albi poartă cununi. Și uneori mă pierd în bucurie, când mana ta mă tot ridică și mă - ajută să nu-mi fie frică de valul care cerne și despică... foto Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință Bibliografică: Hotar / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
HOTAR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382387_a_383716]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA - SUB CERUL DACIEI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sub cerul de azur al Daciei sfinte, eterne Norul pufos povara-i generos o cerne E-atâta revărsat de alb pe ramuri și aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
de floare, un mugur întârziat, E ocrotit de crucea ce străjuiește dealul, Pe care-a fost odată Isus crucificat. Și chiar de bate vântul și bruma se așterne, Iubirea infinită îi este-un aliat, Chiar dacă mușcă gerul și clipele îi cerne, Viziunea nu și-o pierde, de-a fi un rod bogat. Da, frăgezimea piere! Frumosul și culoarea, Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător, Că nu e o-ntâmplare aceasta! Transformarea, E calea care face pe om mai veghetor. Și eu
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
Dar nu eu mi-aleg părăsirea, Nici clipa și zborul spre casă, Înnod amintiri ce apar Și-mi pun o-ntreită dorință, Mă fă stâncă tare Isus, Mă crește mai mult în credință! Burduful de lacrimi să-l iei Și cerne-l ca ploaie pe glie, S-aduc omenirii folos, Plângând să șoptesc:"Glorie Ție!" Mă doare, zilnic mă doare, Tăcerea ce șade în om, Prin Har am primit veșnicia, Dar suntem lăstari fără pom, N-avem rădăcini, n-avem sevă
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
zarzavaturile. Dezastrul luă amploare când intrară-n luptă Ghețienii, care înghețară pe bieții oameni cu săgețile lor de gheață. Dar catastrofa nu se îndeplini decât în momentul când Viscorilă începu să sufle turbat, smulgând acoperișuri, copaci, grădini întregi, apoi Iarna cernu prin sita fermecată munți de zăpadă pe care vrăjitorul Ger-Sticlos îi transforma în ghețari cu bagheta sa alburie. Toată împărăția lui Soare-Împărat se cufundă în zăpadă și gheață, se spulberă în suflul turbat al slujitorilor Iernii, bieții oameni fiind îngroziți
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Abia mai sângerează timpul Clepsidra lui e sugrumată Cerul, șindrilă-nlăcrimată Își plânge părăsit Olimpul. Și totul se adună-n racle Pe catafalcuri neștiute Rășini pe inimi reci cernute Din veșnic neaprinse facle. Nu! Nici o cruce nu-i ușoară În simplul trai, în răstignire. Ea se înalță prin iubire Și-apoi, nimic n-o mai doboară ... Nu-i moartea leacul izbăvirii, Nici timpul nu se-mpuținează. Un singur mir
APA VIE A IUBIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382637_a_383966]
-
un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu 16.10.2014 Referință Bibliografică: VĂLUL PLUMBURIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1385, Anul IV, 16 octombrie
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
zilele” Să luăm aminte la strigatul poetului, el nu a uitat, nici măcar o clipă, zbuciumul lumii. Între pereții ei “și-a obișnuit poezia”cuvântul îi atinge ființă “că un surâs copilăresc” la ora când punctual este “doar respectul că exist”. Cernute prin sita propriului destin, bine șlefuite în tipare moderne, versurile și-au păstrat și își vor demonstra valoarea în timp. Iubirea este prezentă la apel, este și ea “ca si cum noaptea trandafirului/ ar fi de un roșu secret”. Și, pentru că “în
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
viscolea din Cer cu poezie... Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng, Ți-aduci aminte? mugurii în vie Și toate amintirile din crâng Se auzeau pocnind de bucurie... Sunt ani de-atunci, nici nu mai știu anume Câți și-au cernut lumina peste noi, De locuim întru același nume, Scăldat de soare și udat de ploi, Să fie Ceasul zilei lăudat, Să nu ne-apese vârsta nici un nor, Copiii noștri, trei, precum ne-a dat De veste Viața să le-o
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > ANOTIMPURI Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce repede se schimbă anotimpul! Și peste noi ninsoare o sa cearnă, Inevitabil clepsidra scurge timpul, Si ne-ndreptăm spre-a vieții iarnă. Parcă mai ieri frumos înmuguream Și înfloream în primăvara vieții, Ca într-un joc,zglobii noi alergăm Nerăbdători spre anii tinereții. În vara dintr-odată am poposit, Visând frumos
ANOTIMPURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383976_a_385305]
-
ascunde-n ea mirifice comori. Nu-s numai nopți, mai sunt și splendizi zori care o fac să fie luminoasă. Este păcat că ține doar o clipă, dar e de-ajuns ca să devii etern, dacă-s sub tine norii care cern fulgi mari de îndoială și risipă. Că am fost trist, de-atâtea ori, nu-mi pasă. Mi-aduc aminte doar de sărbători, când răsunau în inimă-mi viori și sufletu-mi era deschisă casă. Și cânt s-acopăr timpul care
ŞI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384002_a_385331]
-
a dat. Însă sufletul e veșnic, el în el se regăsește, el - al spaimelor jertfelnic care nu Te părăsește. Jertfa patimilor noastre, Duhul Tău să o primească. Înălțimilor albastre - jertfa noastră pământească. Glasul Tău de tunet aspru noaptea gândului să cearnă, fulgerând pe cer albastru pacea Ta să se aștearnă. Doamne, știu că ești aproape și mă lași ca să-ți vorbesc și-mi răspunzi cu glas de ape ce din nori se prăvălesc. Știu că mă încerci și rabd, palma Ta
RUGÃCIUNE DE SEARÃ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384009_a_385338]