3,977 matches
-
a preveni infarctul. Sângele cerebral este drenat din venele profunde și sinusurile durale mai ales prin venele jugulare dar și prin venele paravertebrale, oftalmice, emisare și plexurile venoase pterigoidale. Inervația vasculară este reprezentată de neuroni postganglionari simpatici vasoconstrictori din ganglionii cervicali superiori (care eliberează noradrenalină și NPY), neuroni postganglionari parasimpatici vasodilatatori din ganglionul sfenopalatin (care eliberează acetilcolină și VIP) și neuroni senzoriali din ganglionii trigeminali (care eliberează peptide vasodilatatoare: SP, CGRP, VIP). Lichidul cefalorahidian are o compoziție similară cu lichidul extracelular
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
întotdeauna un proces activ. Mușchii inspiratori sunt cei care expandează cutia toracică față de poziția de echilibru mecanic, după cum urmează. Se poate spune că cel mai important mușchi inspirator este diafragmul. Paralizia selectivă a mușchilor intercostali prin transecția măduvei în regiunile cervicale inferioare nu afectează prea mult respirația deoarece diafragmul nu este afectat. Diafragmul se inseră pe coastele inferioare, stern și coloana vertebrală; este inervat de nervii frenici stâng și drept, câte unul pentru fiecare jumătate de diafragm (fibrele nervoase provin din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
nu afectează prea mult respirația deoarece diafragmul nu este afectat. Diafragmul se inseră pe coastele inferioare, stern și coloana vertebrală; este inervat de nervii frenici stâng și drept, câte unul pentru fiecare jumătate de diafragm (fibrele nervoase provin din măduva cervicală, C3 - C4). In respirația obișnuită (bazală, de repaus) domul diafragmatic se mișcă cu ~1 cm, dar în cursul inspirului sau a expirului forțat excursia diafragmului poate ajunge la 10 cm. Când diafragmul se contractă el își micșorează curbura (în plam
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
esofagian superior). Odată cu ridicarea laringelui are loc deschiderea sfincterului esofagian superior timp de o secundă. Bolul alimentar parcurge esofagul în aproximativ 5-6 secunde datorită undelor peristaltice care-l conduc către cardia. Tranzitul este mai rapid (circa o secundă) în porțiunea cervicală a esofagului (care este formată exclusiv din musculatură striată); în porțiunea toracală superioară a esofagului (alcătuită din musculatură netedă și striată) tranzitul durează aproximativ 2 secunde; iar în porțiunea inferioară a esofagului (alcătuit numai din fibre musculare netede) tranzitul durează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
se unește cu nervul lingual. De aici, se distribuie la nivelul glandei submaxilare și sublinguale. Eferențele simpatice. Pentru toate glandele salivare fibrele eferente pornesc de la nivelul măduvei toracale (T1-T2; coarnele laterale), părăsesc rădăcinile anterioare, merg prin ramuri comunicante în ganglionul cervical superior unde fac sinapsă și de unde pornesc fibre postganglionare pentru parenchimul glandular pe traiectul adventicei carotidei și a ramurilor sale. Mecanismul reflex necondiționat de intensificare a secreției salivare este cel mai important. Este declanșat de acțiunea stimulatoare a alimentelor asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
datorită vitezei crescute de curgere a sângelui care însoțește această situație. 12.5. Controlul nervos al activității miocardului Urmare a dezvoltării embrionare, nodulul sinoatrial este inervat de vagul drept, iar nodul atrioventricular de vagul stâng. Inervația simpatică provine din ganglionii cervicali, prin nervii cardiaci. In condiții bazale există un oarecare tonus de stimulare smpatică a inimii și o puternică inhibiție vagală, astfel că întreruperea influenței vagale duce la creșterea frecvenței cardiace la 150 bătăi pe minut, în comparație cu frecvența de 100 bătăi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a preveni infarctul. Sângele cerebral este drenat din venele profunde și sinusurile durale mai ales prin venele jugulare dar și prin venele paravertebrale, oftalmice, emisare și plexurile venoase pterigoidale. Inervația vasculară este reprezentată de neuroni postganglionari simpatici vasoconstrictori din ganglionii cervicali superiori (care eliberează noradrenalină și NPY), neuroni postganglionari parasimpatici vasodilatatori din ganglionul sfenopalatin (care eliberează acetilcolină și VIP) și neuroni senzoriali din ganglionii trigeminali (care eliberează peptide vasodilatatoare: SP, CGRP, VIP). Lichidul cefalorahidian are o compoziție similară cu lichidul extracelular
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
întotdeauna un proces activ. Mușchii inspiratori sunt cei care expandează cutia toracică față de poziția de echilibru mecanic, după cum urmează. Se poate spune că cel mai important mușchi inspirator este diafragmul. Paralizia selectivă a mușchilor intercostali prin transecția măduvei în regiunile cervicale inferioare nu afectează prea mult respirația deoarece diafragmul nu este afectat. Diafragmul se inseră pe coastele inferioare, stern și coloana vertebrală; este inervat de nervii frenici stâng și drept, câte unul pentru fiecare jumătate de diafragm (fibrele nervoase provin din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nu afectează prea mult respirația deoarece diafragmul nu este afectat. Diafragmul se inseră pe coastele inferioare, stern și coloana vertebrală; este inervat de nervii frenici stâng și drept, câte unul pentru fiecare jumătate de diafragm (fibrele nervoase provin din măduva cervicală, C3 - C4). In respirația obișnuită (bazală, de repaus) domul diafragmatic se mișcă cu ~1 cm, dar în cursul inspirului sau a expirului forțat excursia diafragmului poate ajunge la 10 cm. Când diafragmul se contractă el își micșorează curbura (în plam
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a corpului omenesc este moștenită din latină, cuvântul ceafă, care se referă la o parte a corpului, sigur nu este moștenit din latină. Faptul acesta este mai puțin surprinzător dacă observăm că, pentru a denumi partea dinapoi a gâtului, regiunea cervicală, nici în limbile romanice occidentale nu există un termen moștenit din latină; în toate aceste limbi, s-a împrumutat un termen din latina medievală, nucha, care avea sensul „măduva spinării“, cuvânt luat din ar. nuhă, cu același sens, care a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Iași se afirmă V. Buțureanu, Gh. Chipail, O. Franche. Ca promotoare chirurgiei, Thoma Ionescu dezvoltă la București anatomia topografică, conduce prima catedră din țară fiind urmat de elevul său D. Gerota (1867 - 1939), împreună cu care publică la Paris „Anatomia simpaticului cervical“ (1923). Ernest Juvara (1870 - 1933) pune bazele anatomiei topografice la Iași în 1900, iar după laborioase cercetări editează un valoros tratat intitulat „Manualul de Anatomie chirurgicală“ (1924) ilustrat după piesele anatomice lucrate în laboratorul său. În primele decenii ale secolului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
altă parte, beneficiind de înregistrarea presiunii sanguine cu ajutorul manometrului cu mercur, imaginat de Poiseuille (1828) și perfecționat de Ludwig (1847), descrie funcția vasomotorie a nervilor simpatici, confirmată de cercetările microscopice ale lui Henle (1868) cu privire la inervația periarterială vegetativă. Secționând simpaticul cervical, Cl. Bernard obține creșterea temperaturii capului de partea respectivă ca rezultat al vasodilatației produse. La realizarea reflexelor viscerale participă, după părerea sa, atât ganglionii periferici, cât și măduva spinării. Prin celebra „piqure diabétique” practicată la baza ventriculului al IV-lea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestora (para visceral) când este vorba de filetele parasimpatice. Acest fapt permite fibrelor nervoase preganglionare să se articuleze cu un număr mai mare de neuroni postganglionari în cazul simpaticului decât al parasimpaticului. Ranson (1918), de exemplu, a constatat în ganglionul cervical superior că o singură fibră preganglionară face sinapsă cu 32 de neuroni postganglionari. Așa se explică, de altfel, sfera de acțiune mai largă a simpaticului în comparație cu aceea a parasimpaticului. Acțiunea lor periferică se exercită, după cum vom vedea ulterior, prin intermediul unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezentați de ganglionii ciliar, submandibular, otic, pterigopalatin și previscerali (toracici, abdominali, pelvini). Pe plan structural, De Castro (citat de Monmier, 1968) descrie trei tipuri de celule în ganglionii vegetativi. Reprezentarea lor procentuală diferă de la un ganglion la altul. În ganglionul cervical superior de exemplu, cele trei tipuri de celule se găsesc în proporție de 27%, 50% și 23%, în timp ce în ganglionul stelat raportul este 17%, 67% și respectiv 16%. După Botar (1937), lanțul ganglionar laterovertebral, primind numai fibre preganglionare de natură
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plan structural, De Castro (citat de Monnier, 1968) descrie trei tipuri de celule în ganglionii vegetativi: celule cu diametrul de 35-55 (mari), de 25-32 (mijlocii) și de 15-22 (mici). Reprezentarea lor procentuală diferă de la un ganglion la altul. În ganglionul cervical superior, de exemplu, cele trei tipuri de celule se găsesc în proporție de 27%, 50% și 23%, în timp ce în ganglionul stelat raportul este de 17%, 67% și, respectiv, 16%. I.2.1.8. Simpaticul laterovertebral Lanțul ganglionar laterovertebral este format
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
I.2.1.8. Simpaticul laterovertebral Lanțul ganglionar laterovertebral este format dintr-un număr variabil de ganglioni (în medie 22 perechi) și fibre intermediare de legătură, care se întind de o parte și de alta a coloanei, de la prima vertebră cervicală până în regiunea coccigiană. Fibrele preganglionare emanate de coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare părăsesc axul cerebrospinal sub formă de ramuri comunicante albe (mielinice) pentru a se articula cu cel de al doilea neuron simpatic la nivelul ganglionilor laterovertebrali sau a merge
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatic la nivelul ganglionilor laterovertebrali sau a merge mai departe, fără releu sinaptic, până la ganglionii prevertebrali. Excepție fac doar fibrele simpatice de pe traiectul marelui splanhnic, care inervează medulosuprarenala și care, deși sunt preganglionare, merg direct la glandă. Primii doi ganglioni cervicali și ultimii ganglioni lombosacrați, neavând ramuri comunicante albe proprii, primesc fibre preganglionare de la centrii vegetativi medulari prin cordonul intermediar al simpaticului laterovertebral din regiunea respectivă. La rândul lor, filetele postganglionare se distribuie fie viscerelor, fie organelor vieții de relație, prin intermediul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au luat naștere, acestea asigură pe calea plexului somatic respectiv (brahial, lombar etc.) conducerea postganglionară a impulsurilor vegetative spre vasele musculaturii striate, piloerectorilor, glandelor salivare, sudorale etc. După denumirea diferitelor segmente ale coloanei vertebrale, simpaticul ganglionar laterovertebral se împarte în: cervical, toracic, lombar și sacrat. I.2.1.9. Simpaticul cervical Simpaticul cervical reprezintă partea superioară a lanțului ganglionar laterovertebral. Dispus vertical pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, el este format din doi sau trei ganglioni reuniți prin fibre nervoase de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
brahial, lombar etc.) conducerea postganglionară a impulsurilor vegetative spre vasele musculaturii striate, piloerectorilor, glandelor salivare, sudorale etc. După denumirea diferitelor segmente ale coloanei vertebrale, simpaticul ganglionar laterovertebral se împarte în: cervical, toracic, lombar și sacrat. I.2.1.9. Simpaticul cervical Simpaticul cervical reprezintă partea superioară a lanțului ganglionar laterovertebral. Dispus vertical pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, el este format din doi sau trei ganglioni reuniți prin fibre nervoase de legătură. Ganglionul cervical superior, voluminos și fusiform, se găsește la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
etc.) conducerea postganglionară a impulsurilor vegetative spre vasele musculaturii striate, piloerectorilor, glandelor salivare, sudorale etc. După denumirea diferitelor segmente ale coloanei vertebrale, simpaticul ganglionar laterovertebral se împarte în: cervical, toracic, lombar și sacrat. I.2.1.9. Simpaticul cervical Simpaticul cervical reprezintă partea superioară a lanțului ganglionar laterovertebral. Dispus vertical pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, el este format din doi sau trei ganglioni reuniți prin fibre nervoase de legătură. Ganglionul cervical superior, voluminos și fusiform, se găsește la baza craniului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
După denumirea diferitelor segmente ale coloanei vertebrale, simpaticul ganglionar laterovertebral se împarte în: cervical, toracic, lombar și sacrat. I.2.1.9. Simpaticul cervical Simpaticul cervical reprezintă partea superioară a lanțului ganglionar laterovertebral. Dispus vertical pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, el este format din doi sau trei ganglioni reuniți prin fibre nervoase de legătură. Ganglionul cervical superior, voluminos și fusiform, se găsește la baza craniului, în spațiul retrostilian, îndărătul pachetului vasculonervos al gâtului. Primește fibre preganglionare de la primele segmente ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și sacrat. I.2.1.9. Simpaticul cervical Simpaticul cervical reprezintă partea superioară a lanțului ganglionar laterovertebral. Dispus vertical pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, el este format din doi sau trei ganglioni reuniți prin fibre nervoase de legătură. Ganglionul cervical superior, voluminos și fusiform, se găsește la baza craniului, în spațiul retrostilian, îndărătul pachetului vasculonervos al gâtului. Primește fibre preganglionare de la primele segmente ale măduvei dorsale și trimite filete postganglionare la vasele, glandele și mușchii piloerectori ai capului. Prin nervul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fusiform, se găsește la baza craniului, în spațiul retrostilian, îndărătul pachetului vasculonervos al gâtului. Primește fibre preganglionare de la primele segmente ale măduvei dorsale și trimite filete postganglionare la vasele, glandele și mușchii piloerectori ai capului. Prin nervul carotidian intern, ganglionul cervical superior participă la formarea plexurilor carotidian intern și cavernos. Primul emite filete terminale spre urechea medie (carotico-timpanice), ganglionii sfenopalatin și semilunar, iar cel de al doilea asigură inervația simpatică a meningelui, hipofizei și mușchiului irian și, totodată, legăturile anastomotice cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al doilea asigură inervația simpatică a meningelui, hipofizei și mușchiului irian și, totodată, legăturile anastomotice cu nervii cranieni III, IV și oftalmic. În felul acesta, nervul carotidian intern asigură prelungirea și distribuția impulsurilor simpatice în craniu. Ramurile extracraniene ale ganglionului cervical superior se îndreaptă fie spre bifurcația carotidei primitive, pentru a se anastomoza cu filete din vag și glosofaringian în vederea alcătuirii plexului carotidian, fie spre bucofaringe, esofag, laringe sau tiroidă sub formă de plexuri vasculare secundare. Ramurile cardiace, în număr de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alcătuirii plexului carotidian, fie spre bucofaringe, esofag, laringe sau tiroidă sub formă de plexuri vasculare secundare. Ramurile cardiace, în număr de 2-3 se unesc pentru a forma nervul cardiac superior, unul din constituenții plexului cu același nume (fig. 14). Ganglionul cervical mijlociu este inconstant. Când există, corespunde tuberculului Chassaignac de pe apofiza transversă a celei de a VI-a vertebră cervicală. O parte din fibrele sale postganglionare formează nervul cardiac mijlociu, iar altă parte merg împreună cu artera tiroidiană inferioară la tiroidă, paratiroide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]