742 matches
-
acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deștepta în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe coastă, aproape, o bătaie de pușcă. Tremurând de tulburare, apucă în fugă, și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă chemarea cornului. „Ce să fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri fantastice de copoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a întins o ghiară spre butul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o descurce, și izbândise în parte. O lăsase părăsită, căci el nu era cantor, ci vânător și paznic. Biserica lui era singurătatea. Luminile lui erau stelele și, câteodată, noaptea, ochii dihăniilor. Și cântările lui erau de la ape și de la cetini. Și-n tinereța aceasta a lui s-a bucurat de viață și de dragoste, nefiindu-i încă dat, după o lege a lui Dumnezeu, să bănuiască puterile necunoscutului. Nana Floarea îi aduse ciaslovul și-l deschise deodată la pata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceva nu era în regulă în sufletul meu, veneam aici, în Parcul Miracolelor, cum i-am zis eu. Necazurile mai mari sau mai mici dispăreau, parcă erau absorbite de mirosul îmbătător al teilor, de parfumul florilor, de foșnetul șoptit al cetinei. Aici mi-am scris cărțile (am încercat și în camera mea de lucru, la birou, dar n-a mers deloc), tot aici mi-am pregătit și examenele de grad. Grădina asta minunată avea pentru mine multă, foarte multă căldură în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar și de nelipsitul dans al zeului care își manifestă prezența, a fost nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea, veritabile elemente structurale ale oricărui no, sunt intim asociate în această piesă, în care dansul lui shite, sub cetina veșnic verde a pinului, dobândește întreaga sa valoare de revelație a unui invizibil devenit preț de o clipă vizibil, un invizibil al zeului sau al fantomei pe care doar muzica, însoțitoare a dansului, îl poate ritma și pe care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de microscop și încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormîntul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stînjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să termin cu purtările lor, ca liniștea să fie refăcută, să putem dormi” (1, p. 16). De regulă, când iese din starea de letargie (de nonmanifestare), monstrul produce un cataclism, ca în această colindă românească : Sus, în vârful muntelui, Sub cetina bradului, Unde-și doarme boul negru, Boul negru se sculară, De rouă se scuturară, Munți înalți se clătinară, Văi adânci se tulburară Și de vale c-apucară, Rupse malul, rupse dealul, Rupse brazi și păltinași (61, p. 86 ; vezi și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dimineața următoare căzu o ploaie scurtă și repede, iar aerul deveni atât de limpede, Încât se puteau zări umbrele copacilor reflectate pe acoperișurile roșii ale satelor din văi aflate la mare distanță și se putea distinge aproape fiecare ac din cetina brazilor și a pinilor de pe munții Îndepărtați. Culmile mai erau Încă Înzăpezite și, din cauza albastrului intens al cerului, zăpada nu părea albă, ci de un argintiu intens. Stoluri de păsări treceau pe deasupra lor, dansând parcă. Fără nici un motiv și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
9. ÎNTOARCEREA 25 noiembrie 1474, Cetatea de Scaun a Sucevei Căpitanul Oană privi, pe fereastra camerei, curtea interioară a cetății. Se auzea trosnetul lemnelor puse pe foc și se simțea miros de cetină din pădurile Țării de Sus. Deși era abia mijlocul lui noiembrie, acea senzația că sărbătorile de iarnă trebuie să fie aproape. Că, În câteva zile, venea Crăciunul. Dar poate că nu era decât o Încercare de a grăbi timpul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vajataia, că drumurile lor sunt mult mai bune ca cele de la noi! Ce părere aveți despre traseul de pe Valea Bistriței de la Dorna la Bicaz? Încântător... Apă cristalină, năvalnică, munți falnici, păduri fără de sfârșit, aer ozonat, cu miresme de rășini și cetină... Da! Colț de țară minunat!... Încântător! Se minunau copiii, amintindu-și câteva repere ale excursiei. Dar la stalița județului ce v-a plăcut mai mult? I-a întrebat Simion Simionovici pe copii. Curățenia, tavarisci Simion, curățenia! Parcurile, câmpurile de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unor furajări pe bază de granule concentrate-vitaminizate. Și așa, dedicându-și întreaga pricepere și agerime a minții pentru bunăstarea celor ce muncesc în fabrici și pe ogoarele patriei, tovarășul a recomandat concentratele Curd 1 și Curd 2 pe bază de cetină de brad, care până mai ieri se irosea prin păduri, și găinaț, care se utiliza numai ca îngrășământ natural. Fără îndoială că aceste descoperiri epocale vor apropia cu mult victoria deplină a socialismului în satele noastre. Calde mulțumiri, tovarășe Silviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de Erou al Muncii Socialiste și Medalia de Aur Secera și Ciocanul. Sala fu cuprinsă de un vuiet de împotrivire și rumoare. Dragi tovarăși! Eu i-am informat pe tovarășii de la Direcție că tăurașii mei refuză furajele pe bază de cetină de brad. Și tovarășii mi-au spus că nu-s destul de flămânzi. Dar și după o zi întreagă de post nu s-au prea dat la mâncare. Atunci tovarășii mi-au spus să adăugăm o anumită cantitate de sare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
știam de unde le căpătase și de unde le are Iar după ce am gustat din una, am simțit pe limbă și în cerul gurii gust de rășină și de scoarță de brad, care m-au scos cu gândul la murmuitoarele păduri cu cetina tot verde de deasupra noastră și de sub Ceruri Deci: Enea Căpută pescuise niște bușteni, care pluteau fără de capăt, pe lângă sondă și prin beznă, iar eu care credeam că, neștiind ce să mai facă, se linciurește în joacă, însă el jupise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai știi, fată dragă? Și, tălmăcirea de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
verde ca o șopârlă în iarba de coasă. Pe la 8 noaptea devenea vânătă ca o curvă ucisă cu pietre. Pe la 10, era de smoală și-n ugerul stâncilor. Mai întâi, cobora întunericul în vârfuri, apoi pe coroană, pe tulpină, pe cetina, noaptea în rădăcini era leagăn: Doamne, întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
postcomunistă și cu mine. El face parte din axiomele centrale. Și ele sunt puține, incredibil de puține după o viață de om extrem de sociabil. E uimitor cât de la fel ne este împreună, într-un pod semiconstruit de Sinaie mirosind a cetină și mortar, pe o cărare nocturnă, urmăriți doar de ochii câinilor strălucind fără corp în lumina lunii, pe o pajiște, într-o cămăruță de spital, și pe Empire State Building! Dar acum mă reîntorc la fața mai singuratică a locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ori poate‐ a ta năframă. Sunt alb, bătrân aproape, Mi‐ e dor de tine, mamă. DOR DE MAMĂ Cine n‐are dor de mamă — Alte doruri care‐l cheamă ? Dor de cântec? De prieteni? Dor de văi ? și dor de cetini! Dor de văi ? și dor de stele ? Dor de gândurile mele ? Să nu‐ 1 crezi tu, cântec, nu ! Să nu‐ 1 crezi, femeie, tu ! Să nu‐1 credeți, văi și cetini! Să nu‐ 1 credeți, voi, prieteni! Cine n‐ are
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cântec? De prieteni? Dor de văi ? și dor de cetini! Dor de văi ? și dor de stele ? Dor de gândurile mele ? Să nu‐ 1 crezi tu, cântec, nu ! Să nu‐ 1 crezi, femeie, tu ! Să nu‐1 credeți, văi și cetini! Să nu‐ 1 credeți, voi, prieteni! Cine n‐ are dor de mamă, Vântu‐l poartă ca pe‐o scamă, Azi aici și mâni departe, Ușor de plai se desparte ! Cele citate sunt confesiunile lui Grigore Vieru către Victor Crăciun, din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
amar mă-nneacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un târziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streșina-i de cetini? Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer, Mi-ai zis: " Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela, ce umilit ți-l cer... Eu vreau să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După propria lor voie să, ne ducă unde repezi, Căci ori unde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire... de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]