2,711 matches
-
și un chip”. Pe corabie lucrurile păreau să se Înrăutățească. Ienicerii Înconjurau echipajul de pe punte. Căpitanul gesticula larg, ca și cum ar fi refuzat un ordin, dar poate că gesturile sale le erau destinate Apărătorilor, care trebuiau să revină de urgență la chei. Gabriel făcu semnul de retragere generală la corabie. Doar cu o clipă mai târziu, poarta palatului Ak Sarai se deschise și murmurul mulțimii Încetă. Alexandru scoase penelul negru, gata să contureze cu iuțeală primul chip care ar fi apărut. Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pe străduțele lăturalnice soseau alți ieniceri. Zgomotul de arme Încetă dedesubtul lui, iar Îngerul apăru și el pe acoperiș, aruncând scara. Fără un cuvânt porniră amândoi Într-o goană nebună, sărind de pe o terasă pe alta, până la ultima clădire de lângă chei. Urcară pe puntea corabiei doar cu câteva clipe Înainte ca un nou grup de ieniceri să sosească În fugă. Primii doi ajunseră pe punte, dar unul fu străpuns de Înger, iar celălalt fu izbit de buzduganul lui Alexandru, se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fu izbit de buzduganul lui Alexandru, se răsuci pe loc și căzu În apă. - Ancora! strigă Morovan, agățat de una din plasele care coborau de pe catarg. Doi membri ai echipajului ridicară ancora, În timp ce alți patru Împinseră cu prăjinile În marginea cheiului, pentru a depărta babordul navei de mal. * În curtea palatului Ak Sarai, Cuceritorii ascultau cuvintele lui Amir Baian, care explică tradiția schimbării de putere În cadrul ordinului secret prin Înfruntare directă a forțelor fizice și a celor spirituale. Cadavrele Celor Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tulburat de un gând mai puternic decât preluarea puterii. Își spuse că era o zi cu totul răvășitoare pentru toată lumea și că Anda Încerca să pună ordine În tot ceea ce se Întâmpla. * Nava se depărtase la treizeci de pași de chei, iar căpitanul Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției vamale se desprind de țărm! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scăpa, dar din strâmtoare nu. Adunați pe punte, Apărătorii și Îngerii lor priveau manevrele navale. Corabia lor se apropia vertiginos de cele două galere, care Începeau să vireze greoi, Închizând drumul. - Trireme sub pavilionul șarpelui și săgeții se desprind de chei! strigă marinarul de cart. - Iată că se poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem două opțiuni. Luptăm aici, În Cornul de Aur, fără nici o șansă de a trimite mesajele spre Moldova. Sau cifrăm esențialul, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-o cu mâna ta, tu, cel pe care l-am iubit și l-am așteptat clipă de clipă, zi și noapte. Din nou se lăsă liniștea. Se auzeau, ca printr-o perdea de ceață, doar valurile mării lovind Încet pietrele cheiului. - Spune, Anda... zise Ștefănel. Spune tot. Ascult. Amir rămase În genunchi fără să Îndrăznească să-și privească fratele de sânge. - Cu ani În urmă... am primit o misiune din partea Celor Patru. Am plecat la Veneția, cu un grup de războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără linii. Un joc de alb și gri, de ceață și valuri. Totul i se părea cu atât mai ciudat cu cât, deocamdată, nu avea voie să ia legătura cu nici un cunoscut din Orașul Lagunei. Apărătorii erau așteptați la un chei mai ferit, spre clădirile vămii, spre a fi escortați spre una dintre taberele din munți. Sosirea lor era secretă. Acestea erau condițiile evadării pe mare, În caz de catastrofă În țară. O știuseră Încă de la plecare. Dar nimeni nu crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o simțea, ca pe o revărsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei luni cu picioarele În apa lagunei, pe cheiul dei Schiavoni, privind cum trec deținuții pe Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel va fi Palatul Dogilor, cu siguranță, după ce acest Diario va fi afișat În piețele Veneției. Această poveste nu poate fi adevărată. Dar e, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vin aici și fac ce mi se cere, capăt mâncare. Tăcere. — Cine ți-a spus? Pran își dă seama că n-a știut niciodată numele cerșetorului. — Nu știu. Vocea pare să cumpănească o clipă. Apoi tușește, se aude zgomot de chei și zăvorul este tras. Poarta se deschide larg, lăsând să se vadă un bărbat puternic ca un taur, acoperit doar în dreptul șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca și niște cutii mici, unde se află seturi de șubleruri, compase, etriere reglabile și benzi late de alamă. Mai vede și un ecran pliabil pe un suport metalic, ca acelea folosite la proiecțiile cinematografice, dar negru. Macfarlane scotocește după chei în buzunar și deschide una din cutiile mari de lemn, din dulap. Înăuntru, aranjate cu grijă pe raft, sunt câteva rânduri de cranii. Pastorul le privește afectuos. — O, mica mea Golgotă. Te salut. Se apleacă și scoate o altă ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
placa de lemn a transportorului, strălucind costisitor. Fusese fixată cu lanțuri dedesubt, care se smuceau ori de câte ori docherii strigau unul la altul, să rotească scripeții. Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby face un pas înapoi și salvează o valiză mică, pe care i-o întinde (ridicându-și pălăria) unei doamne în vârstă. Este răsplătit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palmier. Docherii formează un lanț, trecându-și de la unul la altul sacii și cutiile până la depozitele companiei, iar femeile lasă jos încărcătura și discută între ele. În momentul în care coboară albii din bărcile care-i aduc la mal, pe chei s-a format deja o piață completă cu cerșetori, câini și un polițai cu un băț care le croiește o cale de trecere spre vamă. Albii ezită și clipesc des în lumina soarelui, în timp ce femeile din piață pretind că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
subsuoara cămășilor lor curate, felul în care se uită în jur nervoși, de parcă ar vrea să evite orice privire. Jonathan se uită la Africa cu o privire cercetătoare, neliniștit. Vizorul căștii de soare îi taie din perspectivă. De-a lungul cheiului, vasele cu încărcătură își golesc burțile imense, pline de bunuri conservate și macazuri de tablă ondulată, încărcând în locul acestora un volum egal de ulei de palmier, baloturi de bumbac și tutun. Șiruri de bărbați asemănătoare furnicilor vin și pleacă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care trece, apa este tot mai plină de noroi și mai puțin adâncă; este evident că foarte curând nu se va mai putea naviga pe ea. După apus, ajungând într-un loc unde râul se înfundă în nămol , descoperă un chei dărâmat, cu pilonii de lemn înclinați la unghiuri diferite, ca dinții de țap. Țărmul din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal, întinzând mâinile, strigând spre albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
foarte curând nu se va mai putea naviga pe ea. După apus, ajungând într-un loc unde râul se înfundă în nămol , descoperă un chei dărâmat, cu pilonii de lemn înclinați la unghiuri diferite, ca dinții de țap. Țărmul din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal, întinzând mâinile, strigând spre albi. În spatele lor, focurile luminează întunericul și un miros puternic, înțepător, de fum și de excremente, străpunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care a dat naștere unor simțăminte atât de adinei nu se va simți umilită niciodată. Astfel îmi spuneam în timp ce vizitam la Sighișoara distrusa stradă a Clujului și în timp ce vasul-amfibie mă ducea pe deasupra satului înecat Vădeni, de lângă Brăila. Mă aflu pe cheiul portului Galați. Apa este la doi pași. Digul format din nisip, crengi de copaci și saci cu pământ îmi dă sentimentul că totul s-a aranjat. Forfota din gara fluvială este cea obișnuită. Aproape de intrare îmi atrage atenția o femeie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ori pe braț chipul și numele femeii care-i transformase din băieți În bărbați veneau la Titel și cumpărau câte un bud un bastonaș cât degetul făcut cu dichis din fire de plastic. Budurile le atârnau fie de legătura de chei a tractorului pe care lucrau la IAS sau CAP, fie de oglinda retrovizoare a mașinăriei ori de centurile late din piele, cu stema țării Întipărită pe cataramă, pe care avuseseră grijă să le fure sau să le plătească, pe sub mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care Îl chema Albu, dar avea pielea neagră ca un țigan - ceea ce și era. Copilul tuns chilug stătea În fața ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la ispășire cei condamnați la vârtejuri pe tărtăcuță cu creta, guma de șters ori, În cazuri mai grave, cu faimosul inel de chei). „Ce oră ai tu, mă?” „Franceza.” „Și ce cauți aici?”„Am venit să vă spun că tovarășu’ profesor doarme și s-a pișat pe dumnealui.” N-a zis, „pe el”, ci „pe dumnealui” - ca să vezi ce Însemna pe atunci respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sufletul. Îi dăduseră și lacrimile, dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care urmase. Apoi i se strânsese inima și pentru zornăitul unei ditamai legături de chei a Directorului pe chica gălbuie și tunsă scurt, cu țepi, a lui Baronu. „De ce dă, mă?” se oțărâse pedepsitul la Ectoraș, În timp ce se mângâia pe cucui. „Dacă nu taci din gură, de-aia!” „Ție acasă tot așa-ți face?” „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu-i Întorc vorba.” „Așa e”, păruse Baronu că-și amintește, „tu ești mai prost și taci din gură!” „Prost e cin’ te-mbracă de dimineață, tâmpitule!” Pentru că ridicase vocea prea tare, Ectoraș căpătase și el o legătură de chei. Zelul lui Vieru părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea notă. Vieru, Însă, era de neoprit. Întreba, iscodea, se prefăcea că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ușoara neîncredere din spusele lui Jivinoiu. Se Înserase bine când ajunseseră din nou la școală. Directorul se ținuse de cuvânt și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii. Aceștia, Însă, auziseră răstelile Înăbușite ale Directorului și zăngăitul, În câteva rânduri, al legăturii de chei. Mititelu se Întorsese Înnegurat și cu lacrimi În ochi. Nu voise cu nici un chip să spună celorlalți ce pățise și de ce. Însă Vieru altceva pricepuse din acea ieșire la pădure: că acolo cu adevărat se dăduseră lupte, căci prostănacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu picioarele Înfipte În pământul odăii. Da, domnule, nu te mint, că sunt om bătrân: dacă vrei să știi, am tras cu ochiul pe gaura cheii, că baba, gazda, avea niște broaște de pe vremea lui Pazvante, care se Încuiau cu chei cam la juma’ de chil bucata. Și mai e ceva; nepoată-mea, cum știe toată lumea, e soră medicală la un doctor de femei. Să vezi drăcia dracului: mai toate elevele care vizitaseră odaia cu chirie a lui Zidaru se duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]