1,038 matches
-
la față. Degeaba mi-am repetat în gând că, cu cât avea să fie mai umilitoare experiența, cu atât urma să fie mai utilă pentru distrugerea egoului. Mâinile au luat o înaintea cre ierului : am scos imediat banii oferiți de Chel și i-am aruncat în față, repezindu-mă spre ieșire. Chelul însă a izbucnit în râs și mi-a blocat drumul. Nu ieși de aici până nu-ți respecți învoiala. Eu mi-am respectat-o pe a mea, acum e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
avea să fie mai umilitoare experiența, cu atât urma să fie mai utilă pentru distrugerea egoului. Mâinile au luat o înaintea cre ierului : am scos imediat banii oferiți de Chel și i-am aruncat în față, repezindu-mă spre ieșire. Chelul însă a izbucnit în râs și mi-a blocat drumul. Nu ieși de aici până nu-ți respecți învoiala. Eu mi-am respectat-o pe a mea, acum e rândul tău. E deja târziu și nu-mi place să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-i că asta era noua modă în București, ca să stimulezi puțină adrenalină și niscaiva testosteron, și i-am dat asigurările cele mai dulci și suave că serviciul meu urma să fie la înălțimea plății. La auzul acestor lucruri plăcute urechii, Chelul s-a relaxat și mi-a oferit un pahar de coniac, iar eu, dezbrăcându-mă, am pus banii și chiloții în poșetă și, sub pretextul că trebuie să mă spăl și să mă aranjez, m-am retras la baie, rugându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
meu, Împreună de la Începuturile lumii, așezați pe pluta noastră de ovule. Fiecare În câte-o membrană transparentă, fiecare Însemnat cu ora lui - sau a ei ( În cazul meu ambele) - de naștere. Priviți-l pe Capitolul Unsprezece, Întotdeauna la fel de păstos și chel de la vârsta de douăzeci și trei de ani: e un homuncul perfect. Craniul pronunțat indică viitoarele sale abilități matematice și mecanice. Paloarea nesănătoasă sugerează boala lui Crohn pe care o s-o aibă mai târziu. Alături de el iată-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În timpul nașterii. În 1960 doctorul Nishan Philobosian avea șaptezeci și patru de ani. Avea un cap ca de cămilă, cu gușa atârnând, și toată activitatea i se reflecta În obraji. Părul alb Îi Înconjura ca un nimb capul, de altminteri chel, și Îi umplea urechile mari de parcă ar fi fost vată. Ochelarii lui de chirurg aveau atașate lupe dreptunghiulare. Începu cu gâtul, căutând cute suspecte. Îmi numără degetele de la mâini și de la picioare. Îmi inspectă cerul gurii. Îmi consemnă fără surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să-mi verifice reflexele. Mai avea el o procedură, când mă asculta la plămâni cu un pahar de vin. Când Își apleca urechea să-mi asculte inima, mi se oferea o viziune aeriană a Galapagosului de cruste de pe creștetul său chel. (Arhipelagul Își schimba poziția an de an pe globul țestei sale, ca În deriva continentelor, dar nu se vindeca niciodată.) Doctorul Philobosian mirosea ca o canapea veche: a ulei de păr, a supă vărsată și a moțăieli neprogramate. Diploma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de scârboasă și de lipicioasă, Îmi spuse ea În chip de scuză. Apoi intră În duș, timp În care eu m-am spălat pe dinți. După un minut i-a apărut chipul oval, cu perdeaua de la duș strânsă Împrejur. Părea cheală și, cu ochii ei mari, semăna cu un extraterestru. ― Iartă-mă că-s așa de afurisită azi. M-am periat În continuare. Voiam să sufere un pic. Obiectului Îi apărură riduri pe frunte, iar ochii i se muiară, implorând. ― Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În formă de trepte. Îmi ascultă inima și plămânii, iar capul chel i se Înclină pe gâtul lung precum capul unui brontozaur gustând frunze. ― Ce mai face tata, Callie? ― Bine. ― Cum merge afacerea cu crenvurști? ― Bine. ― Câte localuri are tatăl tău acum? ― Vreo cincizeci sau pe-acolo. ― E unul nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Închiseră și motorul liftului Începu să huruie. Se deschiseră apoi spre un spațiu larg, plin de oameni. Două candelabre uriașe atârnau de tavan și pe pereții de cărămidă erau agățate tablouri excentrice. „Un loft2 industrial“, Își spuse. Un bărbat elegant, chel, o văzu ieșind din lift și se apropie cu un zâmbet larg. — Bună, sunt Dave Clarkson, avocatul lui Roger. — Bună, eu sunt Christina Roman. — Dă-mi voie să te conduc Într-o cameră unde Îți poți lăsa haina. — Mulțumesc. Traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spună că voiau să meargă la Muzeul Societății Asiatice, taxiul porni ca din pușcă. — Kitty! Kitty se Întoarse. Tipul care stătea În spate, lângă Desert Rose, era Întruchiparea cuvântului „infractor“. Pe jumătate chinez, pe jumătate arab, musculos, cu trăsături dure, chel, cu o cicatrice recentă pe țeastă. Ar fi putut fi de la o pisică sau de la o femeie sau dintr-o Încăierare, sau... dintr-o tentativă de crimă. Kitty parcă vedea anunțurile În care se spunea că era căutat de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ta s-a consumat, n-o să se Întoarcă. Olga reveni de la baie cu o „strălucire naturală“ uimitoare, anunțându-și intenția de-a le lăsa pe Kitty și pe Giulia să o transforme Într-o femeie stilată din New York. Un italo-american chel, Între două vârste, se apropie imediat de rusoaică și-i oferi ceva de băut. Era atât de lipicios și de agresiv, Încât ar fi dezgustat orice femeie, dar Olga era nerăbdătoare să experimenteze primul ei flirt newyorkez. — Ce părere ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între copertele unui dosar și în memoria mea, a ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj principal într-un alt textuleț, semnat de-un Filip chel, pe care au început să-l roadă reumatismele, tusea tabagică, gastrita și nostalgiile. E nostim și plăcut să te autocitezi, e ca și cum ai îmbrăca o cămașă pe care ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dacă tot nu reușisem să dau de ea în carne și oase, Patria mi-a făcut hatârul să vină ea la mine. Era simplu. Ca bună ziua. Ce nu puteam înțelege era ce făcuse să merite acel nene mic, gras și chel o asemenea distincție înălțătoare. Pentru că, hotărât lucru, nu părea să fie tocmai demn să îndeplinească așa o misiune. În primul și-n primul rând, judecați și voi singuri, gestul lui automat atunci când intra pe ușă era să se descotorosească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șoptit întrebător: „Ce copil negru! o să trăiască?“. Mama n-a râs, dar nici n-a făcut febra laptelui. Ca lehuză, auzise ceva asemănător cu șaisprezece ani în urmă, când vechiul Mircea, tatăl ei, spusese despre mine (cercetându-mi capul perfect chel, pentru care o moașă mă poreclise Gingis-Han) că arăt ca un avorton. Sunt convins că din patul în care tușea, transpira, își măsura regulat temperatura și trasa pe hârtie milimetrică graficul unei febre stranii, de obicei 37 și câteva liniuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
barză ciudățică își făcuse cuib în burtă la mama și clocise oul uriaș din care (tot după nouă luni) a ieșit fratele meu mijlociu. Așadar mult timp, foarte mult timp, aproape unsprezece ani scurși de când apărusem în orașul București complet chel și cu buricul gata să se usuce și să cadă, bunicul nostru (Mircea Chiril în certificatul de naștere religios, numai Mircea în actele de stare civilă) a fost doar bunicul meu. Al meu și atât. Or, cum el era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi putut foarte bine să citesc și eu ziarul odată cu el, Însă În clipa aceea eram mai interesat să citesc ce scrie pe creștetul chel al lui Norman. Viața mea a fost marcată de o serie de coincidențe extraordinare - mult timp, am luat aceste semne ce-mi tot apăreau În cale drept certificare a faptului că am un Destin, special scris pentru mine - și Întîmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Acum, cînd mă uit În urmă, Îmi dau seama că șirul de evenimente ce-aveau să culmineze aproape cu o tragedie, la care voi ajunge cît de curînd, a fost cauzat de simplul fapt că țeasta lui Norman nu era cheală chiar ca-n palmă. Investigația pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la ceafă În formă de potcoavă, arăta ca un călugăr bine dispus. CÎteodată, Îl confundam cu părintele Tuck. SÎmbăta după masa, mai ales cînd era frumos afară, prăvălia era Înțesată de clienți, iar Norman Își părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se Întîmple cu mine, fără librărie și fără Rialto ? Și mi-am dat seama că nici lui Norman nu i-a picat prea bine, fiindcă a vorbit mult despre asta. A vorbit despre asta cu Alvin Sweat cel Înalt și chel, proprietarul prăvăliei Sweat’s Sweets de alături, și cu rotofeiul George Vahradyan, care Încă nu chelise de tot și avea un magazin jumătate drogherie, jumătate prăvălie de covoare peste drum, numit Drugs and Rugs. Conform ziarului Globe, În unele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iminentă, În altele era În stadiu de proiect, iar În altele era gata să Înceapă. Probabil că În zilele ploioase, cînd nu erau clienți, amenințarea plutea În aer de zece ori mai grea, fiindcă În acele zile cele trei capete chele se bălăbăneau grav În jurul biroului lui Norman de dedesubtul Balonului, Îi beau cafeaua, vorbeau despre ce urma să se Întîmple - și cînd avea să se Întîmple și ce Dumnezeului or să facă după ce se Întîmplă - și-și plîngeau de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68 împrăștiind mii de cojițe de vopsea și un puf de lemn putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fruntea ta mare! - Ar putea să-ți fie strănepoată, aruncase râzând un bărbat știrb. - Vă înșelați, ca de obicei! Trebuie să știți că sunt încă un cocoș care nu și-a pierdut toate penele! Se râdea în hohote. Rudi era chel. Uneori purta două calote, cu toate că era numai un Sabat pe săptămână. Dar înțelegea invidia omenească și știa că trebuia să se apere cu argumente biblice. - Când străbunul nostru, regele poet David a simțit că sfârșitul îi e aproape, atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
gâtului care era vizibilă era subțire ca de schelet; dar trupul de dedesubt părea să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai face și de râs”. Mă vezi pe mine cu o tinerica, că sunt nebun, ăsta vrea banii mei și mă trimite la azil. Și la ce îmi trebuie vila, 2 camere e de ajuns și ce ii tre buie chelului tichie de mărgăritar. EA: Da, am fost învățați să muncim, si nu mai înveți calul cu alt trap, la plug trage de o viață, tot la plug moare. EL: Da, babă, dar nu vezi iepușoarele astea că joaca în buiestru
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pe canicula trecutei veri, femei cu rochii decoltate până la buric, la care se benoclau popi sangvini, în scen(et)e demne de fantezia lui Florin Lăzărescu, spumante ca pastilele lui Radu Pavel Gheo. Mi-amintesc de-un bărbat frumos și chel, cu obraz roșu, ochi albaștri, buze groase, senzuale, și voce profundă ce trecea prin măruntaiele tuturor, mai cu seamă prin corpul decopertat al nașei, o blondă violent-apetisantă, cu tatuaj pe umăr, brățară la gleznă și - efect difuz, dar calculat - tangarezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]