2,433 matches
-
sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o fată cam vulgară, dar blondă și subțirică. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
faptul că îi salvase întâmplător viața lui Horațiu, că avea o soție gravidă acasă și că singura ființă care-l iubise fusese un câine călcat de tramvai, Contesa nu mai știa nimic despre viața lui Popa. - Da. Mișu. Administratorul și chelnerul barului meu. Copilul meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
e mai tare decât voința. Slăbiciunea învinge duritatea. Impresia pe care o lasă Sophie te duce cu gândul la orice altceva în afară de conflicte interioare; își comandă o cola cu rom. Pentru gemeni e prea scump, așa că întorc capul când vine chelnerul, dar el e deja obișnuit cu asta. Hans comandă ceva și mai scump, maică‑sa s‑ar răsuci pe scaunul vechi de bucătărie, dac‑ar ști. Orele suplimentare făcute pe ascuns. Anna spune că în natură cel slab se supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Era din cauza bărbatului ăluia care intrase În vorbă cu mine ca să-mi pună Întrebarea aceea stranie despre urechea lui Van Gogh. El nu se Încadra deloc În peisajul New York-ului. Restaurantul japonez părea să se integreze perfect, la fel și chelnerii și clienții lui, care vorbeau cu toții despre comediile muzical, despre jazz, pictură, investiții imobiliare, acțiuni la bursă. Bărbatul Însă respira un aer diferit. N-aș putea să-l definesc exact, dar avea ceva din aerul lui Robert de Niro din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din cartierul Iidabashi, am intrat Într-un bar de hotel, unde am băut mai multe cocktailuri preparate pe bază de tequila, și am ronțăit sticksuri cu aromă de legume și câteva felii de pizza. Akemi Îi știa din vedere pe chelnerii de acolo. Mai târziu mi-a povestit că venea deseori În acest bar Împreună cu iubiții ei, de cele mai multe ori bărbați Însurați. Am condus-o până acasă, Într-un apartament la marginea cartierului Setagaya; În seara aceea Își șterse o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prosop de baie În jurul taliei, am sunat la room-service. Șampanie și Coca-Cola, apă minerală și bere, suc de mere și apă tonică. Primele trei băuturi le comandase Akemi, pe ultimele trei voiam să le beau eu. S-a mirat și chelnerul care ni le-a adus și ne-a Întrebat: — Beți toate astea numai dumneavoastră? După ce a ieșit din cameră, am izbucnit amândoi În râs privind grămada de sticle și pahare din fața noastră. În timp ce râdea, un fir de spermă se scurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
râdă așa câteva clipe. Când a venit cu cola, l-am Întrebat: — Nu-l cunoști pe domnul Yazaki? A clătinat din cap și iar a Început să râdă. Mă Întrebam dacă boala nu-i afecta și vocea, căci râsul tânărului chelner avea ceva strident și discordant care mă călca pe nervi. La celelalte mese stăteau mai mulți tineri care păreau să fie prietenii albinosului. Beau bere În timp ce ascultau heavy metal la un radiocasetofon. Mai demult citisem Într-o carte despre grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
față de Bruno. Deși greu de crezut, era cât se poate de clar că băuse deja ceva. În mod normal Bruno era aproape monosilabic (ceea ce îmi convine, eu însumi fiind cam taciturn), dar băutura îl făcea întotdeauna mai vorbăreț decât un chelner italian. — Ce e ciudat e că părinții nu bagă de seamă. Cucul îi tot aruncă pe ceilalți pui din cuib, dar părinții săi adoptivi continuă să-l hrănească. — Poate speră și ei că o să tacă și o să plece, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
singur. Puse geanta cu bani lângă una identică aflată pe pardoseală. Am găsit o masă liberă, m-am așezat astfel încât să-i văd și am luat un meniu pe care m-am făcut că-l studiez. Își făcu apariția un chelner. I-am zis că încă nu mă hotărâsem și plecă. Bărbatul în costum albastru se ridică, lăsă câteva monede pe masă și, aplecându-se, luă de jos geanta cu banii. Nici unul dintre ei nu spuse o vorbă. Când tipu’ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aruncat o privire Evonei și am zâmbit: — Știu ce vrei să zici. Am făcut un semn din cap spre dormitoarele de pe coridor: — Când Don Juan își încheie investigațiile, spune-i că m-am dus să-l iau la întrebări pe chelnerul-șef de la Peltzer. Și că m-am gândit să vorbesc cu directorul de la Winter Garden, să văd ce pot să scot de la el. Și că după aia s-ar putea să mă duc direct înapoi la Alex și să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
grup de trei persoane, îmbătate zdravăn, care includea două blonde cu înfățișare de capete seci și un fruntaș politic de la NSDAP, îmbrăcat într-o tunică maro deschis la un rând de nasturi, care era însuși Julius Streicher, Gauleiter-ul Franconiei. Chelnerul care se întoarse cu băuturile noastre zâmbi nervos când l-am rugat să ne confirme că bărbatul din colț era într-adevăr Julius Streicher. Ne zise că da, el era, și plecă repede când Streicher începu să urle după încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit sau ce? Lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit sau ce? Lovi din nou masa cu pumnul, spre marele amuzament al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult decât am fi putut spera atât de devreme în timpul vizitei noastre, și, pe la miezul nopții, grupul lui Streicher și noi înșine eram singurii rămași în bar, ceilalți fiind puși pe fugă de înjurăturile neîncetate ale lui Gauleiter. Un alt chelner veni să ne șteargă masa și să ne golească scrumiera. Întotdeauna face așa de urât? l-am întrebat. Chelnerul râse cu amărăciune: — Asta? Asta nu-i nimic, zise el. Trebuia să-l vedeți acum zece zile, când s-au terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și noi înșine eram singurii rămași în bar, ceilalți fiind puși pe fugă de înjurăturile neîncetate ale lui Gauleiter. Un alt chelner veni să ne șteargă masa și să ne golească scrumiera. Întotdeauna face așa de urât? l-am întrebat. Chelnerul râse cu amărăciune: — Asta? Asta nu-i nimic, zise el. Trebuia să-l vedeți acum zece zile, când s-au terminat în sfârșit mitingurile Partidului. A făcut praf locul ăsta. — Atunci de ce îl mai lăsați să vină aici? zise Korsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
râse cu amărăciune: — Asta? Asta nu-i nimic, zise el. Trebuia să-l vedeți acum zece zile, când s-au terminat în sfârșit mitingurile Partidului. A făcut praf locul ăsta. — Atunci de ce îl mai lăsați să vină aici? zise Korsch. Chelnerul se uită cu milă la el: — Glumiți? Numa’ să-ncerci să-l oprești. Deutscher este locul preferat în care bea. Ar găsi repede vreun pretext să ne închidă, dacă l-am da afară vreodată. Poate chiar mai rău de atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de atât, cine știe. Se zice că merge adesea la Palatul de Justiție pe Furtherstrasse și biciuiește băieți tineri în celulele de acolo. — Ei, nu mi-ar plăcea deloc să fiu evreu în orașul ăsta, zise Korsch. — Chiar așa, zise chelnerul. Luna trecută a convins o gloată să ardă din temelii o sinagogă. Streicher începu atunci să cânte și se acompanieze cu o percuție asigurată de cuțit, furculiță și masă, de pe care îndepărtase grijuliu fața de masă. Combinația dintre loviturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
murit la el în casă în mâinile unei moașe de la colț de stradă. Streicher n-ar fi primul membru cu state vechi în Partid care facilitează un avort ilegal. Asta lasă două omoruri nerezolvate în care este implicat. Unul, un chelner de la o petrecere la care s-a dus Streicher, și care a decis să aleagă acea împrejurare pentru a se sinucide. Un martor l-a văzut pe Streicher plimbându-se cu chelnerul cu mai puțin de douăzeci de minute înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
omoruri nerezolvate în care este implicat. Unul, un chelner de la o petrecere la care s-a dus Streicher, și care a decis să aleagă acea împrejurare pentru a se sinucide. Un martor l-a văzut pe Streicher plimbându-se cu chelnerul cu mai puțin de douăzeci de minute înainte ca bărbatul să fie găsit înecat în heleșteu. Celălalt, o tânără actriță care îl cunoștea pe Streicher, al cărei trup gol a fost găsit în Luitpoldhain Park. Fusese biciuită până își dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu arătau prea bine, arătau niște poze, doi plutonieni și un plutonier, mic și verde, probabil sectoristul localului. Nici n-apucaseră să treacă pragul că, de după o perdea vișinie pe care scria „Puteți intra și în bucătărie”, se ivi un chelner pe rotile și-i conduse piruetând în jurul lor, la o masă de șase locuri. — Doriți să fiți serviți prin telecomandă sau vă servesc eu? spuse chelnerul. — Servește-ne dumneata, răspunse Getta 2. Dar care e diferența? — Nu prea mare, surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o perdea vișinie pe care scria „Puteți intra și în bucătărie”, se ivi un chelner pe rotile și-i conduse piruetând în jurul lor, la o masă de șase locuri. — Doriți să fiți serviți prin telecomandă sau vă servesc eu? spuse chelnerul. — Servește-ne dumneata, răspunse Getta 2. Dar care e diferența? — Nu prea mare, surâse chelnerul. Dacă doriți prin telecomandă, trebuie să apăsați pe butoanele pe care le aveți la masă, iar dacă vreți să vă servesc eu, mi-apăsați mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe rotile și-i conduse piruetând în jurul lor, la o masă de șase locuri. — Doriți să fiți serviți prin telecomandă sau vă servesc eu? spuse chelnerul. — Servește-ne dumneata, răspunse Getta 2. Dar care e diferența? — Nu prea mare, surâse chelnerul. Dacă doriți prin telecomandă, trebuie să apăsați pe butoanele pe care le aveți la masă, iar dacă vreți să vă servesc eu, mi-apăsați mie butoanele pe care le am aici - și-și desfăcu fracul negru, dezvăluind un tablou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eu, mi-apăsați mie butoanele pe care le am aici - și-și desfăcu fracul negru, dezvăluind un tablou de comandă fixat pe pieptu-i plin de butoane. — Eu vreau s-apăs pe dumneata, zise Getta 2. — Cu mare plăcere, doamnă, răspunse chelnerul. Apăsați cât doriți. Domnii? — Noi apăsăm pe masă, zise încruntat Felix S 23. Îmi faceți o și mai mare plăcere, zise chelnerul. Pentru că sunt unii clienți mai răi care nu vor decât să apese, dar nu consumă. Ia să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pieptu-i plin de butoane. — Eu vreau s-apăs pe dumneata, zise Getta 2. — Cu mare plăcere, doamnă, răspunse chelnerul. Apăsați cât doriți. Domnii? — Noi apăsăm pe masă, zise încruntat Felix S 23. Îmi faceți o și mai mare plăcere, zise chelnerul. Pentru că sunt unii clienți mai răi care nu vor decât să apese, dar nu consumă. Ia să vedem pe ce-ați dori să apăsați mai întâi? — Eu aș apăsa pe-un whisky, zise Getta 2. — Apăsați și pe gheață? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pentru că sunt unii clienți mai răi care nu vor decât să apese, dar nu consumă. Ia să vedem pe ce-ați dori să apăsați mai întâi? — Eu aș apăsa pe-un whisky, zise Getta 2. — Apăsați și pe gheață? întrebă chelnerul. — Nu, mersi. — Poftiți, doamnă! se aplecă chelnerul și Getta 2 se uită pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi ce luați? se întoarse Getta 2 către pământeni. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]