1,185 matches
-
media obligațiilor pe familie, care era cea pe care am arătat-o mai sus, trebuie să menționăm că existau în fiecare sat câteva familii de oameni harnici, gospodari, cei ce constituiau fruntea și mândria satului, familii mai înstărite, mai chibzuite, chiaburii, care erau supuse de activiștii comuniști unui regim de exterminare economică, ca să fie aduse în scurt timp «la sapă de lemn», inconștienți, sau poate prea conștienți că în felul acesta va sărăci țara, făcându-i pe toți egali în ale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dos și să nu facă ei oarece râdere de noi», s-ar fi explicat Ion. În comuna noastră se întocmise lista neagră cu gospodarii cei mai buni, cărora comuniștii de paradă ai satului le lipise pe frunte compromițătoarea etichetă de chiaburi care cât mai urgent trebuiau distruși din punct de vedere economic și tot atât de repede lichidați ca clasă. Aceștia erau: La Streza: 1. Banciu Z. Matei, fiind proprietar a 14 ha. teren agricol. 2. Trântor Victor, pentru că deținea 10 ha. teren
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fi făcute unor replici din piesa „Dragoste la țară” de Miroslav Stehlik. Astfel, cenzorul găsise la pagina 42 următoarea remarcă neconformă cu frumoasa viață a țăranilor români de atunci care nu trebuia, deci, să ajungă la urechile spectatorilor: „Milena, fiica chiaburului, spune: <<Dacă n-am voie nici În satul vecin la hram, călătoresc măcar pe hărți. Măcar atîta Își mai permite fata unui culac (chiabur, n.n.)... Să călătorească pe atlas>>”. O altă replică din piesa scrisă de autorul slovac ce nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a țăranilor români de atunci care nu trebuia, deci, să ajungă la urechile spectatorilor: „Milena, fiica chiaburului, spune: <<Dacă n-am voie nici În satul vecin la hram, călătoresc măcar pe hărți. Măcar atîta Își mai permite fata unui culac (chiabur, n.n.)... Să călătorească pe atlas>>”. O altă replică din piesa scrisă de autorul slovac ce nu a fost pe placul cenzorilor români a fost cea descoperită la pagina 16: „Gospodina (chiaburoaica) spune: <<Ăsta-i un nepot de-al nostru, care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cenzorilor români a fost cea descoperită la pagina 16: „Gospodina (chiaburoaica) spune: <<Ăsta-i un nepot de-al nostru, care s-a ales și el cu un aparat. CÎnd cu jaful și cu hapca. Era În garda revoluționară (subl.ns.) >>. Chiaburul, comparînd manifestele răspîndite din avioane de către diversioniști cu presa cehoslovacă actuală, spune: <<Palavre. Alea sau jurnalele noastre, totuna e... Palavre>>”. De aici se desprinde ideea clară că În Cehoslovacia comunistă puteau fi rostite astfel de fraze pe scenele teatrelor dar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Pagina 66: Ian spune Anicikăi: <<Să știi că o să am greutăți cu aprobarea căsătoriei dar ai origine sănătoasă și rude În străinătate nu ai... Am chibzuit totul cu ochii <cadrelor>. Și apoi sînt bine văzut de superiori așa că...>>. Mai departe chiaburul spune: <<Aha! Marx! Dar că vă hrănesc, de asta nu se sinchisește Marx?! Trăiți aici de trei luni ca spurcații, pe spatele meu!>>”. Cu precizarea faptului că personajul Ian era milițian, vom trece acum și la cenzurarea unui pasaj din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trimis numeroase expediții În Tibet pentru a găsi originea ariană a nemților. Stalin decretase de unul singur apariția lui „homo sovieticus”, ca ființă superioară față de alte seminții de pe pământ. Gheorghe Gheorghiu Dej a hotărât suprimarea fizică a intelectualității, ofițerimii și „chiaburilor” față de care avea un paranoic complex de inferioritate. În toate cazurile, fără nicio excepție, prima siluită a fost istoria și tocmai de aceea am considerat că rescrierea ei este o datorie de onoare. a.h. Redactorul „rulmentist” C. Hușanu - din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prin varii mijloace. Un mijloc central, regăsibil și în celelalte țări comuniste mai târziu, este cel al marii purificări de clasăxe "„purificărideclasă". Au fost eliminați, în genere, prin deportare în gulaguri, în mod special cei socotiți „dușmanii de clasă”: burghezii, chiaburii, intelectualii „șovăielnici” (a se citi nedogmatici și care nu doreau să devină colaboraționiști), preoții. Aceasta a însemnat adesea separarea și distrugerea familiilor „dușmanilor de clasă”12. Relațiile de rudenie cu persoane din aceste categorii, mai ales căsătoriile, deveneau stigmate sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Sheila", 1999, pp. 125-127, și întregul capitol VI, „Family Problems”). Stalinismxe "„stalinism"ul a născut noi drame personale, cum ar fi aceea a motivelor politice care se opuneau unei căsătorii: de exemplu, între o utecistă (komsomolistă) și un fiu de chiabur. Existau și surse bizare de tragedii. Fitzpatrickxe "„Fitzpatrick,Sheila" relatează cazul unui tractorist care și-a tăiat gâtul cu un brici fiindcă își consumase toată rația de benzină și nu putea să-și îndeplinească planul (ibidem, p. 136). Începuturile comunismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
patriei”, dar acestea nu muncesc pentru ele, ci pentru partid. Multe femei au povești fascinante care încearcă să convingă asupra marilor realizări posibile prin comunismxe "„comunism": una dintre ele era președinta unui CAP aflat pe moșia pe care lucrase la chiabur. „Principala funcție a femeii era pe atunci cea de muncitoare, în fabrică sau pe ogor; urmau apoi meseria de mamă, cea de gospodină și ultima - atât în ordinea enumerației, cât și în cea a importanței - calitatea de intelectuală.” (Gheonea, 2003
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
același partid. Nu începuse încă risipirea lor prin diferitele partide din țară, cu inerentele lor neînțelegeri. Am cunoscut pe Pantelimon Halipa, Ion Pelivan, doctor Ciugureanu, Ion Costin, Vasile Bîrcă, Anton Crihan și mulți alții. Ion Inculeț era fiul unui țăran chiabur din jurul Chișinăului. Familia lui se stabilise, după moartea tatălui, la Chișinău. Locuia la marginea de sus a orașului, într-o casă modestă, compusă dintr-un șir de camere, văruite cu alb, de-a lungul unei curți. Mama lui nu știa
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în casa bunicului, la plecare, două lăzi mari cu cărți, ce au devenit prima mea pasiune, a influențat substanțial viața familiei noastre. Din păcate, această comoară a fost arsă de un alt unchi, fost primar de comună, care fusese declarat "chiabur", în perioada dictaturii proletariatului. I se făcuse percheziții pe acasă și neștiind cum să selecteze eventualele cărți nepermise de regimul comunist le-a ars pe toate. Din această mică bibliotecă, ținută sub lacăt, la care prin bunăvoința bunicului meu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cartofi-contra porumb, pe undeva, prin Moldova, pentru a putea oferi, măcar o dată pe zi, copiilor lor un boț de mămăligă. Deteriorarea raporturilor interumane s-a manifestat prin lansarea oficială a "goanei după vrăjitoare", adică lichidarea familiilor de buni gospodari, calificați "chiaburi", sau țărani mijlocași, cărora li se mai putea pune în cârcă simpatii legionare, liberale sau național-țărăniste. Este adevărat că prin zonă se ascundeau "partizanii", printre ei numărându-se, la început, dezertorii, persoane care atunci când frontul traversa țara au refuzat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
a se face, chipurile, o agricultură mecanizată. În zona noastră s-a cunoscut numai forma de "întovărășire" a comunizării economiei agricole, dar i s-a aplicat matrița socială, ca întregii țări, de împărțire a locuitorilor în: țărani săraci, mijlocași și chiaburi. Desigur divizarea populației satului în cele trei categorii, nu s-a făcut pe niște criterii economice, ci numai pe considerente politice, menite să pună bariere artificiale accesului tinerei generații la învățătură și responsabilități economico-sociale. Cred că se impune o explicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
primăvară își trimitea ordonanța acasă, lângă nevastă și părinți, să le fie de ajutor la munca pământului. Era un adevărat om. A făcut războiul ajungând maior dar, deși binemerita spre grade superioare, a fost scos pe motiv că avea rude chiaburi. Așa sunt vremurile. Strâmbe. Ca să păstrăm o frățietate permanentă, în lipsa unor surori de măritat ne-am prins să ne facem cumetri. Cine se va însura și va avea copil să aibă ca naș de botez pe celălalt. Dar, gata, măritișul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
asvârlea în sus și mă prindea. Ea mă scăpa de la bătaie, când fugeam de la legănat copii mamei. Și pot zice că am crescut mai mult pe cuptor la bunica. Ea îmi dădea mâncare multă și bună că ei erau oameni chiaburi, iar acasă la noi părinții mei erau aproape foarte necăjiți. Bunica mă lua cu ea pe la nunți și pe unde era horă în sat de fete și flăcăi. Nu se făcea horă la crâșmă și odată cu asfințitul soarelui toate fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cucoșul cel mare și abia s-a umplut o strachină. Și atunci i-am spus mamei: "Mamă, Bușmei când taie cucoșul cel mare umple o covată de carne, nu ca mata, o strachină ". Apoi de, a zis mama Bușmei îi chiabur ". Gavril Veleșcă De la deal de casa lui Bușmei, sub o mare râpă, era o căsuță foarte mică. Și cu ferestrele cât îi băga pumnu. Era lipită cu lut dar nu era văruită. În ea trăia Gavril Veleșcă. Cine era acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dat școala pe samă învățătorului Vasile Gh. Ilii Ciocan de loc din satul Slătioara com. Râșca, jud. Suceava, care mai pe urmă s-a însurat și a luat în căsătorie pe Ilenuța, fiica lui Toader Grumăzescu din Rădășeni, gospodar f. chiabur. Preotul Gh. s-a îmbolnăvit de cancer și a murit. Preotul Gh. Lateș a avut un fecior și două fete. Pe fecior l-a chemat Vasile, băiat de mare deșteptăciune și mare înțelepciune, care a învățat medicina la Paris. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
populației, ale economiei naționale. Din această definiție reiese ideea asocierii voluntare a membrilor la CAP, principiu care nu a fost respectat de către Partidul Comunist în procesul de înfăptuire a colectivizării. Este binecunoscută prigoana la care au fost supuși așa-numiții chiaburi ai satelor românești care s-au opus asocierii "voluntare" în cooperative propusă de comuniști în vederea înfăptuirii modelului socialist de organizare a agriculturii. Pentru convingerea țărănimii să se "asocieze voluntar" a fost folosit un întreg arsenal de metode: introducerea cotelor obligatorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
agriculturii. Pentru convingerea țărănimii să se "asocieze voluntar" a fost folosit un întreg arsenal de metode: introducerea cotelor obligatorii de produse agricole, instituirea unor impozite exagerat de mari, desființarea pieței funciare, închisoarea, deportările, excluderea din școli și din servicii a chiaburilor; pentru ca în martie 1959 printr-un decret al Marii Adunări Naționale aceștia să fie expropriați în mod forțat "excedentul" de teren pe care-l dețineau în proprietate. Personalitatea juridică a cooperativelor agricole de producție, își avea temeiul legal în articolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
1953), Păpușoii (1955) fac parte din colecția „Albina”, dedicată literaturii de popularizare. Firul epic, simplist, din Tinerețe, de pildă, relatează conflictul între țăranii din două localități, rezolvat prin intermediul căminului cultural, personajele sunt invariabil pozitive și negative, adică „țărani săraci” și „chiaburi”, maniheism care ilustrează conflictul dintre două lumi, cea nouă fiind idilizată pueril. Ca de obicei în astfel de alcătuiri literaturizate, limbajul e pitoresc, iar câte un portret de țăran pare izbutit. Proza pe care o va scrie S. după 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
chiar mica burghezie, ți-erau Închise porțile facultăților, mai ales cele „ideologice”, umanistica, adică, nemaivorbind de faptul că era aproape imposibil să-ți apară numele În vreo revistă literară, iar de edituri să nu mai vorbim! La fel, fiii de „chiaburi”, care nici nu erau măcar astfel - „chiaburi” (cuvânt urât, depreciativ, pe care văd că-l folosesc și azi unii jurnaliști sau tineri scriitori!Ă -, ci progenituri ale unor țărani care refuzaseră să se Înscrie În colhozurile numite CAP-uri sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
facultăților, mai ales cele „ideologice”, umanistica, adică, nemaivorbind de faptul că era aproape imposibil să-ți apară numele În vreo revistă literară, iar de edituri să nu mai vorbim! La fel, fiii de „chiaburi”, care nici nu erau măcar astfel - „chiaburi” (cuvânt urât, depreciativ, pe care văd că-l folosesc și azi unii jurnaliști sau tineri scriitori!Ă -, ci progenituri ale unor țărani care refuzaseră să se Înscrie În colhozurile numite CAP-uri sau bieți posesori a câtorva hectare de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Teohari Georgescu, Luca și ceilalți „tovarăși” au fost cu adevărat călăii, În accepție nonfigurativă, directă, fizică, a suprastructurii românești; În această suprastructură În afara financiarului, politicianului, omului de cultură, izolați, alungați, Închiși sau exterminați, se afla și Țăranul mijlocaș, numit și „chiabur”, insul cu autoritate al satului românesc și rezistent contra spolierii și dezrădăcinării agricultorului și păstorului român. Nu, Ceaușescu, mai abil, cu mult mai viclean - o viclenie și o abilitate care l-au dezechilibrat chiar și pe cel care le exersa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Un grup de circa 10-15 indivizi se fac a plimba prin sat pe un oarecare ins și se fac a-l întreba și a-l lovi cu o măciucă peste o pernă aflată sub palton strigându-i: „Mai slugărești la chiaburul cutare? Mai lingi blidele cutărui chiabur? Te mai ții cumătru cu X sau Y?” și poc! cu măciuca și astfel ajung și la fereastra mea, vociferând: „Fascistule! Legionarule! Moarte fasciștilor! Moarte dușmanilor poporului!” și tot așa mai departe. Ajunsesem deja
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]