6,191 matches
-
valoare cu totul deosebită, și mai ales prin teoria relativității, a lărgit enorm orizonturile fizicii, dând un nou fel de gândire, un nou sens noțiunilor fundamentale ale fizicii: spațiu, timp, viteză, energie, s-a născut în același an, 1879, cu chimistul și fizicianul german Otto Hahn, care a făcut una din cele mai răsunătoare descoperiri ale fizicii contemporane cu aplicații practice importante: fisiunea nucleară. Desigur realizările lui Otto Hahn nu pot fi comparate cu cele ale lui Albert Einstein. Einstein reprezintă
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
absorbi neutroni și rezultă un alt nucleu radioactiv. În tot acest timp la Berlin, Otto Hahn era la curent cu tot ce se cercetează în Anglia, Franța, S.U.A., Italia și avea legătură cu problemele care-i preocupă pe fizicieni și chimiști. Studiază cu și mai mare sârguință ultimele descoperiri făcute. Otto Hahn devine între timp profesor de chimie la Universitatea din Berlin, la care Albert Einstein era profesor de fizică. Hahn este numit director pentru chimie la Kaiser Wilhelm Institut, așa cum
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
secole, în imuabilitatea, permanența legilor în care intrau aceste mărimi. Caloric, energie și căldură La sfârșitul secolului al XVIII-lea, căldura, care rezultă ca urmare a frecării sau ciocnirii corpurilor, era tratată ca o substanță. A fost numită caloric de către chimistul francez Antoine Lavoisier. Concepută ca substanță, căldura nu putea fi nici creată, nici distrusă și se credea că este lipsită de greutate și autorepulsivă. Totodată, se presupunea că este atrasă de materie, în interiorul căreia putea pătrunde și ocupa spațiile dintre
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
înfățișare. Din cauza vitezei cu care se întâmplase totul, captivul avusese impresia că visa. Când își dădu seama de realitate, începu să se zbată, dar era prea târziu. Fu așezat pe un scaun și ținut cu forța acolo până când sosi un chimist care transporta un cărucior cu rotile, încărcat cu felurite instrumente. Deși nu se grăbea, laborantul își cunoștea bine treaba; examina părul, sprâncenele, obrajii, urechile, maxilarele și gura, folosind mai multe substanțe chimice și nu dădu greș. Prizonierul își schimbă înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
necurățenia, plăcerile trupești fără măsură". Se aprecia că holera atacă mai mult bărbații decât femeile și copiii, fiind predispuși la boală oamenii slăbiți și cei ce suferă de afecțiuni cronice. Se făceau apoi cunoscute aprecierile a doi medici: un doctor chimist trimis de guvernul francez să observe holera în Polonia a comunicat că "nu e lipicioasă întru tot omul", ci numai pentru cei cu o slăbiciune particulară, iar celălalt a afirmat că "la încercările ce a făcut, gustând de multe ori
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ca săracul să fie în stare a-și cumpăra ieftin hrană bună"209. De asemenea, în "Curierul romînesc" din București, a fost tipărită, tot în 1847, după periodicul "Organul luminării" din Blaj, traducerea unui articol apărut în ziarul "Times", aparținând chimistului William Harapath din Bristol, intitulat Holera, prin care se cerea stăruitor, în cazul declanșării unei epidemii, dezinfectarea cu clor în stare gazoasă a tuturor obiectelor personale aparținând celor contaminați și supunerea lor unui tratament termic până la o temperatură de 250-3000
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că Ptolemeu a prezentat informații eronate, însă n-a mințit atunci cînd a afirmat că soarele se învîrte în jurul pămîntului. El avea convingerea că acest lucru este adevărat, și drept urmare a cerut și publicului să accepte aceeași viziune. De asemenea, chimiștii de la începutul epocii moderne nu mințeau cînd puneau pe seama existenței flogistonului producerea fenomenului de combustie, chiar dacă în zilele noastre se știe că și ei, ca și Ptolemeu, se înșelau. Sursa posibilelor efecte destructive ale minciunii, la scară socială, și amprenta
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dulgheri și alți lucrători"). În secolul al XVI-lea e înlocuit de cuvântul artizan. "Artist", derivat de la latinescul ars, desemnând în mod tradițional "maestrul în arte" liberale sau literatul, student sau profesor la facultate, se extinde din acest moment la chimiști sau alchimiști. În Franța secolului al XVII-lea, la aproape două sute de ani de la nașterea artei la Florența, cuvântul artizan încă este folosit oficial pentru pictori și sculptori. Dicționarul Academiei, în ediția din 1694, definește astfel artistul: "cel care lucrează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei au măsurat masa și sarcina electronului. Cum ar putea să nu știe nimic despre ceva ce a fost măsurat? Răspunsul se află ascuns în zero. Electronul pe care oamenii de știință îl văd în laborator - electronul pe care fizicienii, chimiștii și inginerii îl cunosc și îl iubesc de zeci de ani - este un impostor. Nu este electronul autentic. Cel autentic se ascunde într-un văl de particule, formate din fluctuații de punct zero - acele particule care apar și dispar în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pot fi de asemenea specificate prin litere, ca de exemplu: T - tern, F - strălucitor, clar, FF - foarte strălucitor, L-rezistent la lumină, LL - foarte rezistent la lumină, S - rezistent la sublimare. Sistematizarea coloranților după structura lor chimică a preocupat pe chimiști, rezultatele acestor preocupări fiind concretizate în apariția unor cataloage (Colour Index, 1971). Dintre acestea, cea mai completă este lucrarea în mai multe volume, cu titlul "Colour Index" (C.I.) editată de " Society of Dyers and Colourist", în care coloranții sunt sistematizați
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
Fungii și toate celelalte tipuri de alge au ca unitate de structură celula eucariotă, mai complexă (Zarnea, 1983; Zarnea și al., 1982). Referitor la elementele structurale ale celulelor microorganismelor, în continuare vor fi redate succint câteva aspecte generale, necesare unui chimist analist implicat în rezolvarea acestui caz particular de adsorbție. Bacteriile, în ce privește elementele structurale, au organizare celulară de tip procariot, unicelulară sau unicelular-colonială, delimitate de un perete celular rigid, în construcția căruia intră acizii mureinic, teichoic, diaminopimelic, totdeauna absenți la alte
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
hidrogenul sau oxigenul, ci produsul final, piatra prețioasă în care aceste elemente sunt într-un mod natural și material. Pentru a afla din ce elemente este alcătuită bucată de chihlimbar este nevoie de o analiză chimică. Pe masura ce aceasta se desfasoara, chimistul descoperă că în bucată de chihlimbar se află de fapt carbon, hidrogen și oxigen. Analog procesului de analiză chimică, intelectul activ abstrage și iluminează din imaginea obiectului specia inteligibila care, în acest caz, ar fi structura chihlimbarului că o combinație
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Saukel, șef al lagărelor de muncă forțată (la intrarea cărora se putea citi lozinca cinică Arbeit macht frei). Göring s-a sinucis în celulă în ajunul execuției (capsulă de cianură), se pare cu complicitatea unui locotenent american, iar Robert Ley, chimist și lider al "Frontului Muncii" (Deutsche Arbeitsfront, unicul sindicat oficial german, nazificat), se sinucisese și el în celulă la 26 octombrie 1945, înainte de începerea procesului (20 noiembrie). Marele industriaș Gustav Krupp von Bohlen und Halbach, grav bolnav (demență senilă), a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
XIX sunt: * Gaspard Grégoire, negustorul de textile care a elaborat tehnica reproducerii operelor de artă pe mătase și care a publicat în 1820 un Atlas al culorilor cu 1351 de eșantioane (Table des couleurs), elaborând și un sistem al culorilor; * chimistul Michel Eugèn Chevreul, care la începutul secolului XIX este preocupat de nuanțele și strălucirea culorilor, de reproducere a operelor de artă pe tapiserii; Elaborează un cerc al culorilor cu 72 de nuanțe pornind de la culorile primare galben, verde și albastru
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
optic cu oglinzi destinat examinării cuplurile de vederi stereoscopice (desene, fotografie. Este creat de celebrului fizician englez Charles Wheastone și comportă două oglinzi la 90o care trimite lateral privirea spre două desene stereoscopice special pregătite. Spectroscopul creat de Robert Bunsen, chimist german și fizicianul Gustav Robert Kirchhof, de aceeași naționalitate. Spectroscopul este un dispozitiv care permite studierea luminii emise obținându-se o bandă în culorile curcubeului, strabatută de dungi strălucitoare numită spectrul corpului. Pletismograf Kronecker produs în anul 1891. Este un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
gustul primar, ci îl accentuează, îl intensifică atât prin tehnici specifice de preparare, cât și prin alăturări deseori contrastante, care-l pun în valoare. L-am pomenit pe Pierre Gagnaire. Acestuia i s-a alăturat, în aventura gastronomică, un reputat chimist francez, Hervé This. Acest om de știință pasionat de arta culinară are și stofă de teoretician: „Un măr nu are un gust de măr, ci o mie de gusturi, și fiecare dintre acestea are propria sa legitimitate. Bucătăria este esențialmente
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a înlesnit difuzarea ideilor și a învățământului medical. Scolastica oricât de criticată ar fi, a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut un impuls și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
realizării oțelului, atât de necesar nu numai în instrumentarul medical. Spre jumătatea secolului, italianul Toricelli reușește barometrul cu mercur, olandezul Huggens descoperă forța centrifugă și stabilește legile pendulului. În 1675, Nicolas Lémery, ține primul curs universitar de chimie. Acest medic chimist publică și un volum de chimie, extrage sărurile din vegetale și e preocupat de studiul toxinelor. De la încercările lui Galilei, de la telescopul italianului Zucchi (1616) și de la luneta astronomică a lui Kepler, se ajunge la edificarea Observatorului din Paris (1667
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sa Al- hawi (Cartea completă), tradusă în latină cu titlul De Continens, ca și în cărțile sale farmaceutice, mijloace din orizontul universal al cunoștințelor sale medicale și proceduri alchimice, adică substanțe chimice ca extracte vegetale. În sec. al XII-lea chimiștii și medicii arabi aprofundează procedurile practicate de Geber și Al Razi, realizează sarea de amoniac, alaunul, salpetru, acizii sulfuric, nitric, clorhidric, deci acizii minerali și unii acizi organici. Toate aceste produse au implicații în farmacopee, în prepararea sticlei, ceramicii, faianței
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În Renaștere, Agricola (1494 - 1555) naturalistul a folosit alchimia în agricultură. Contemporanul său Bernard Palissy a folosit alchimia în ceramica de mare preț și-n cultura plantelor, iar în sec. al XVII-lea John Rudolf Glauber (1604 - 1668), medic, farmacist, chimist, realizează pentru prima dată glucoza și „sarea minunată“ (miraculoasă), adică sulfatul de sodiu, cunoscută sub numele de sarea Glauber, stabilind proprietățile terapeutice ale sulfatului de sodiu. El mai realizează și unele sorturi de sticlă și coloranți. Între 1654 și 1667
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bolnavi, dar printre aceștia și cei sănătoși se cred afectați. în Bolnavul închipuit (Le malade imaginaire) Moliére surprinde și acest tip de european al timpului. Specialiștii caută pentru toți leacuri. în căutarea remediilor, se confruntă idei, practici, tehnici, mijloace. Unii chimiști vorbesc de medii alcaline, alții remarcă medii acide (gastrite, ulcere). Iatro-fizicienii resping teoria umorilor și o susțin pe cea a corpurilor solide. Teorii credibile se ciocnesc sau coexistă cu teorii și sugestii fanteziste. Dar toți caută. Medicii se interesează între
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
XIV-lea) și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați motori, handicapații psihici, bolnavi infecțioși, rahitici, bolnavi loviți de boli cronice. În aceste secții se întâlnesc chirurgi, farmaciști, clinicieni terapeuți, chimiști și fizicieni. Unii publică articole în Journal des Savants apărut în 1665; alții publică în Journal des nouvellas découvertes sur toutes les branches de la Médicine, fondat în 1679. Precizăm că chirurgii încă nu sunt numiți medici. Spre deosebire de alte vremi, există
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Harvey. În Anglia, John Mayow (1645 - 1679) studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie prin amestecul cu aerul inspirat în plămâni. Mayow relaționează tulburările pulmonare de cele cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și culoarea sângelui publicat în 1669. Acest continuator al lui Harvey, face studii pe mușchiul cardiac, realizează transfuzia sanguină de la animal la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și clorura de sodiu în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
va ține cursuri foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul anatomist, chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]