1,084 matches
-
de sub cazanele enorme În care băgăm apoi aceleași cîrpe, ca să frecăm stratul unsuros de pe pereții de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
schimbă nimic - vatmanul le cere pasagerilor să coboare cu o stație mai devreme, fără alte explicații. Coboară, Împreună cu ceilalți călători, și pleacă mai departe pe jos. E deja Întuneric și primăria a uitat iar să aprindă lămpile stradale, și așa chioare. Oamenii vorbesc ciudat, e plin de milițieni care Împrăștie mica mulțime. Se strecoară prin parc fără să Înțeleagă ce se Întîmplă și În 10 minute ajunge la prietena lui, aproape lac de sudoare. Nu știe dacă e cazul să o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a-nceput lumea să strige? Îl văd pe Moise cum pleacă de la scrumiera cu picior de lîngă fereastră, grăbindu-se spre salon. După ceva mai puțin de cinci minute, Îl urmez. E mai prudent să mai citim ceva la lumina chioară din salon, pe hol discuțiile sînt din ce În ce mai ciudate și, În afară de a discuta, ce altceva putem face noi de aici? În plus, noi sîntem armata. Noi sîntem soldați și venim dintr-o unitate În care s-a dat stare de necesitate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta. Ia uite. Ce zici? O stofă maro cu dungulițe, pentru un costum bărbătesc la două rânduri. Știi ce-i aia un costum la două rânduri? Nu știi? Nu contează. E un costum elegant, pentru ocazii. Trecură împreună pe sub lumina chioară din mijlocul încăperii și doamna nu-l slăbea din ochi, iar când arăta spre rafturile cu materiale pentru mantouri și pentru costume și pentru taioare, aproape că nu se uita către ceea ce arăta. Părea că știe pe dinafară locul fiecăruia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
perspectică care reușiră să imobilizeze cu furtunul pentru contra incendiilor pe nefericitul gazetar Ghelasse dedat la promiscuități. Domnule, somă pentru a doua oară portarul înarmat cu o sticlă de rom, de ce te apretezi tocmai la persoana aceasta neajutorată, șleampătă și chioară pe deasupra?! Geme redacția de fufe iar dumneata... Sub greutatea acestor grave acuze capul nenorocitului de Mișu se balansă categoric către direcția stenoretei. Aha. Acolo era buba ! Toate privirile fixară unanim instrumentul de înregistrat convorbiri intuind cu groază existența unei arme
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lalelelor și a morilor de vânt care le dă mereu avânt ca și producțiile constant ridicate de grâu pr fiecare metru pătrat de luciu de apă. Ori, și mă întorc spre doamna care ori îmi face cu ochiu, ori e chioară, și mă întreb: ce caut aici când afară e atâta mizerie care trebuie exploatată, capitalizată și superior pusă în valoare. Că de aia și suntem atât de căutați de străinătate și mai ales de Interpool, cum scrie cu mândrie pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu vedeam nimic decât o lumină chioară și mă înfioram. Mi se părea că în fiecare umbră văd o trăsură sau un bețiv care mormăia "a la guillotine, a la guillotine". Pe urmă apăreau farurile unei mașini care măturau strada de umbre și-mi arătau că numai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și în 9, 10 Thermidor. Stranie coincidență
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce crăpa-n el, după ce mânâncă porcu și bea și butoiu dă vin, mai lasă și muierea borțoasă, se trezește în primăvară cu nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă-n gropi că mănâncă porcu iarna, bea vinul iarna, își lasă femeia borțoasă iarna, mănâncă mălaiul iarna și-n primăvară, cân să iasă la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Una a "piraților". Alta a unor oameni pașnici. Din oră în oră, are loc atacul. Se trage cu tunul, se adresează somații prin portavoce. Actorii urlă, ca să-i audă spectatorii care asistă gratis, ca pietoni, la luptă. Pirații sunt, bineînțeles, chiori și au peste ochiul pierdut o bandă neagră. Din pricina ghiulelelor, se dezlănțuie și un incendiu. Cu flăcări, cu fum. Dar cum orice dramă e osândită în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în ficțiune, ca răul să învingă binele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
visam cu ochii închiși, cântând doar în gând colindele”... De Sfintele Paști în Jilava, fostul fort nr. 13, la 12 metri sub pământ, umezeala era continuu-prezentă și deținutul-scriitor prezintă culoarele sumbre, soba ”godin de pe vremea burgheziei”, rece și iarna, becul ”chior”, camerele vechiului Reduit (centru strategic al fortului 13) “erau croite cam pentru 60 de oameni fiecare”. La sosirea scriitorului, erau ”cam câte 160 de oameni”; peste ”șerpărie” se înălțau cele două rânduri de priciuri pe care totă lumea stătea întinsă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rând. Acum? Acum, fiecare,întreba pe fiecare. Același inimitabil răspuns: ridicări din umeri. S-au apucat, dintru început, cu toții, de colectare de fier vechi, de prin incinta fostului combinat, și de livrarea lui la depozitele de profil. Bani - ca la chiori! Dar, de o pâine, tot ajungeau! Incinta combinatului s-a făcut,însă, curând, așa, de, nici cu mătura, dacă ai căutat, și tot nu mai puteai aduna ceva care să facă un ban. Golii s-au mutat în pădure, la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
însuși acuzatul, judecatul și incriminatul, de către toți: Hoțelea. Hoțelea Mijlociul. Vedeți, a încercat el șă-și apere cauza, că nu îndrăznește nimeni să mă... Taci din gură! Acum, nu vorbești tu. Dar când? După ce vei fi depus în penitenciar. Atunci, bă, chiorule, bă absurdule, bă zevzecule, să vorbești tu. Liniște!, a ordonat conducătorul procesului. Nu!, a ripostat acuzatul. În cazul ăsta, evacuăm sala. Cum? Cum auzi. Cu mine cu tot? Da, cu tine cu tot. Dacă faci asta, eu te propun șef
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
șterge totul din minte în afară de motivul pentru care te afli acolo. Te golești de tine însuți. Noaptea, văzând că nu reușesc să ațipesc, am aprins lumina. Luasem cu mine cărțulia cu sfaturi pe care și le da Marc Aureliu. Becul chior, vederea slăbită și confuzia simțurilor provocată de nesomn, făceau lectura un chin, de aceea am renunțat și am ascultat concertele haitelor de câini din curtea spitalului. În paralel, îmi reproșam că am ajuns un fel de marionetă a angoaselor mele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vene albastre, asemenea pastilei de la ora unsprezece, dar nu-și găsi nici de data asta liniștea, nimic nu-l putea ajuta să se calmeze. „Numai Susan, numai Susan“, Își spunea Întruna În timp ce alerga după apă, nespus de mîhnit și complet chior, din fericire nu i-a ieșit În cale Lastarria, fiindcă l-ar fi Înjunghiat. Și tot din fericire Finita Își amintise de pastilă și trimisese un chelner cu un pahar de apă să-l caute. Uite că se Întîlneau amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l Înțepe, se uită că e Altamira, care continua să-și țină ochiul pe jumătate Închis și amintindu-și de Nilda fu cît pe-aci să-i spună: ce m-aș mai bucura să te tragă curentul și să rămîi chior pentru totdeauna! Dar i se făcu milă și renunță să se mai arate supărată. — Darling, chiar dacă n-o să-ți vină să crezi, să știi ca Juan și cu mine sîntem foarte... Ernesto Pedro simți că următorul cuvînt: fericiți, avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji pe Carlos, lui Manolo Îi intră cremă În ochi și Cecilia fu cuprinsă de un acces de rîs interminabil cînd Îl văzu chior și furios. Aceasta fu clipa cînd străinul Îi văzu pentru prima dată pe băieții aceia nebuni, dar uite că venea administratorul, mîine toată lumea la școală!, se Închidea bazinul, străinul Încheia sezonul cu un urlet fericit și biata Carmincha cădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un Pentru D., vingt ans après 17 bec chior, și-a strecurat mânuțele ude în buzunarele palto nului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becu lui ningea cu o furie nemai po menită. Pentru asta o iubesc abia
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trib local, și scoase un plic. Le-am ales pe cele care ar trebui să însemne mult pentru el. Weber luă fotografiile și începu să se uite peste ele. — Aici e tata, spuse Karin. Ce pot să spun? A rămas chior în urma unei neînțelegeri cu vitele. Era gata oricând să recite „The Face on the Barroom Floor“, după al treilea păhărel, cel puțin când eram noi mici; în ultimii ani, nu prea i-a mai ars de poezie. A început ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
l-au chemat pe tatăl lor, numai bărbații care l-au căutat pe tot Întinsul globului ajung să cunoască Catawba - asta Îi reunește pe toți bărbații care au trăit pe acest pămînt. Iată cum s-a descoperit Catawba: un spaniol chior, de pe vremea primilor călători, hoinărea pe coasta americană dincolo de tropice, vrînd poate doar să vadă ceea ce era de văzut. În relatarea despre călătoria sa nu povestește cum de-a ajuns pe acolo, dar foarte probabil că se Întorcea spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avea mare nevoie de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor s-a trezit plutind liniștit Într-un canal larg, cu apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele luxuriant al dealurilor și pămîntul cultivat Împărțit În parcele, care Întîmpină marinarul ce se Întoarce după o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
orchestrează această pustietate, dau glas singurătății, umplu inimile celor care-au venit de-o bucurie stranie. Căci, parcă În urma unor schimbări subtile și profunde, petrecute În structura sîngelui și țesuturilor lor, datorită aerului pe care-l respiră, oamenii spaniolului cel chior par acum stăpîniți de o bucurie sălbatică, Încep să cînte și să se simtă, cum s-ar zice, „miraculos de fericiți“. În timpul dimineții vîntul s-a mai Întețit puțin, spaniolul și-a Întins pînzele și a pornit-o spre țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]