689 matches
-
prind iarăși viață. Pielea ți se face de găină, simți pe spinare gerul exodului nostru, inima ți se strânge de tot frigul pe care l-au Îndurat Krog și ai lui În călătoria peste puntea de gheață, măruntaiele ți se chircesc și ai fi În stare să dai afară tot ce-ai mâncat, numai și numai ca să jertfești, fie și doar o masă, pentru foametea pe care am Îndurat-o noi și de care vrei să scapi tu. Ce mai călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă pe care o acoperiseră cu crengi Înfrunzite. Legat cu aceeași frânghie de mâini și de picioare, Logon zăcea chircit În fundul gropii, slăbit, abia respirând, cu coastele ce Îi jucau sub piele de ziceai că-i un câine fugărit. O altă frânghie, trecută prin jurul gâtului, cât să nu-i ia răsuflarea, Îl ținea legat de un bulumac noduros. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mînă pistolul Încărcat și totuși unii dintre voi ar fi dispuși“ - a zis - „să pună În libertate acest cîine turbat ca să jefuiască și să ucidă iarăși, să ia viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți cum tremură și se chircește sub ochii voștri“ - a zis - „iar pe frunte poartă semnul lui Cain și mîinile-i sînt Înroșite de sîngele victimelor sale. Îl arată morții din mormînt cu degete acuzatoare“ - a zis - „și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Zuzarii au fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i pe Romulus și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei dialect sărăcăcios era italiana din zilele noastre. După ce Zuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poată învăța decât în condiții teribile. Cine voia o atmosferă perfect firească putea cere loc în sala 2. În sala 1, însă, unul îndrepta pumnul către tabloul lui Hegel, altul parcurgea un tratat de antropologie imitându-l pe Jimmi Hendrix chircit asupra chitării și tot așa. În jur de prânz, moroșanii ieșeau la jogging în Cișmigiu, Șerban pleca să dea telefoane la plăcintărese, să spună de care vrea pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și în pofida studiilor numismatice ale lui Haralambie pe fise antice și medievale; atât de foșnitor încât Clito nu mai ieși în cartier de frica violatorilor. Din cauza umbrei ajunsesem cu Iolescu la fila 300 și tot nu renunțase la foliculină; se chircea după vraful cererilor de normalitate stivuit pe biroul lui de la capătul curcubeului, în spatele norilor făinoși de Lucky Strike - placentă a unui duh slab în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sale erau prea nervoase ca să fie precise; plasa nu-și nimeri ținta, iar Salix ajunse în spatele său. Îl lovi în plin în spate cu marginea de fier a scutului. Urletele entuziaste ale publicului însoțiră strigătul cu care Skorpius se prăbuși, chircindu-se de durere. Cu fața în nisip, urla, acoperit de sânge. Mulțimea aștepta să vadă cum i se taie gâtul, pentru că, într-un mod cu totul neașteptat, Skorpius, și nu Salix avea să fie victima sacrificată în amfiteatru. Unii începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
putere supranaturală îl convinsese pe Proculus să-l ajute pe Valerius. Maestrul luă sacul. — Diseară pornesc spre Augusta. PARTEA A TREIA 26 Biciul îl lovi peste picioare. Apoi, din nou, îi simți mușcătura pe spate. Prăbușit la pământ, Valerius se chircea de durere, mușcându-și buzele să nu strige. Ridică-te! urlă instructorul. Ridică-te și aleargă! Trebuie să devii rapid ca un iepure... Mai rapid decât un iepure, dar un iepure care are și creier, adăugă, lovindu-l peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să lupte pentru a-i ajuta pe cei de acolo, care erau tratați ca niște animale. Avea să câștige lupta aceea. Manteus avea să cedeze. „În schimb, voi învăța să lupt“, se gândi; avea să-și respecte cuvântul dat. Se chirci și începu să se gândească la Titus, care îi spusese în urmă cu câteva luni, când era la un pas de moarte: „Tu, gladiator...“ Își aminti armele lui, pe care i le arătase Manteus. Ar fi putut lupta cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rotind sabia, dar nu reuși să-și atingă ținta. — Pe toți zeii! tună Hyrpus. Ce faci, alungi muște? Ce vrei? Până acum el n-a cunoscut decât lama chirurgului, zise cineva. Valerius primi o nouă lovitură. De fiecare dată se chircea de durere și începea să lovească aiurea, de parcă ar fi luptat cu mai mulți adversari. — Hei, secutor! râse antrenorul care juca rolul rețiarului. Sunt aici! Tu cu cine lupți? Valerius aruncă sabia. O privi cum se rotește în aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius l-a otrăvit pentru că Blesus oferea banchete somptuoase... Deci e adevărat că întotdeauna vei fi urât de cei cărora le faci un bine. — Blesus nu trebuia să-i facă un bine tocmai lui Vitellius. Se spune că, pe când se chircea de durere din cauza otrăvii, Vitellius a spus că moartea lui Blesus îl făcea să se simtă sătul. Paharnicul era gata să izbucnească în plâns. — Pe mâinile cui am încăput? — De ce spuneți toate astea? Nu vă e teamă că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
opere, iar autorii și produsele muncii loc fac un act de mare cultură pentru săteni. Ignorate de presa literară de la centru, care ar trebui să le stimuleze și să crească autori, fie și numai prin sfaturi, în localități precum Răducăneni, Chircești, Giurcani, Ciocani, Puiești, Bohotin, Pădureni, Vutcani etc. viețuiesc publicații de prestigiu, dar se și scriu cărți, se întocmesc comunicări științifice, se organizează simpozioane, aniversări ale localităților și asociațiilor ori societăților literare care au răspândit știință și cultură, odinioa ră, dar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a critica numai după supozițiuni, fără de a i se arăta dovezile pipăite pe care se bazează părerile lor. Zice m aceasta pentru că am auzit combaterile acestui sigiliu de către dl. A.X. într-o adunărică istorică, care din nenorocire s-au chircit, și s-au desfăcut.” Combateri verbale am auzit și referitoare la Documentul semnat de Mihai Lozbă. Și în ultimul caz aște ptăm dovezile. „Timbre și medalii omagiale cu Iași 600” scriu ziarele ieșene anunțând că imediat ce primăria municipiului Iași va
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Sala era plină fiindcă pe ecran o doamnă se dădea de una singură de ceasul morții, vorbind În cuvinte teutonice puține pe care nu le-am Înțeles În prim-plan, labiile mari tremurînd ca aripile unui fluture, cele mici se chirciseră, era frig, pînă au apărut trei domni care-au liniștit-o. Firul narativ captivant, luările de vederi frontale, sesizarea elementelor simbolice, contextul socio-istoric, codul ansamblului de semne disjunctive, axele spirituale telescopate, digresiunile, pulsațiile, repetițiile motivelor vizuale, rupturile scării sonore, evadarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pentru că, uite, acum e sîmbătă sau duminică și plouă, și dacă-i ploaie acidă, recunosc că nu sînt frate cu nici un sîrb, deși nu mi-a făcut nici un rău, dar mai ales nu sînt cu nici un american, care-mi face, chircindu-mi cromozomul cu stronțiu și nici măcar nu sînt negru, În numele purificării totale În urma căreia rămîi totuși cu niște arsuri pe față, pe genă, În numele moralei aplicate pe viu. De sus, din aeroplan, pînă jos, la firul ierbii sîrbo-musulmane. Aici vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a ta În loc să-ți bagi nasul Într-a altora. — Eu conduc ancheta asta Drummond! Să nu uiți niciodată asta! VEZI-ȚI DE SLUJBA TA ÎMPUȚITĂ ȘI NU TE MAI JUCA DE-A PSIHOLOGUL AMATOR! răcnesc eu violent, iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și al respirației mele fierbinți și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi pînă acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de strigătile ascuțite, îl apostrofă: - Dacă-i așa, n-ai decât să rămâi cu mâna strâmbă. Prefăcându-se grozav de supărat, se-ntoarse spre mama care-și ștergea pe furiș lacrimile: - Ia
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un colț al plasei, apoi simte cum circul începe să se învârtească, din ce în ce mai repede, parcă că timpul a intrat într-o mișcare de rotație infinită, imaginile se derulează din ce în ce mai repede, și iată Scriitorul, tocmai a revenit de la partida de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acuzat; sunt atât de Înghesuiți În societatea asta care-i dezagregă, Încât anomaliile sunt inerente. Ne-ar trebui Încă vreo câteva planete să ne Întindem, cât mai e timp, rufele spălate de murdărie la uscat. Și să ne Întindem mădularele chircite de atâta aglomerație. Și să ne iubim nu la repezeală, Înghesuiți Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin spațiu. Nu putem sparge nimic. Ne zbatem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe ce este păcatul și care e contrariul lui. În spațiul acela există ispășire, nu și izbăvire. Acum vine partea teribilă : printre cei care caută în țărână o piatră cât mai mare și mai colțuroasă, pentru a arunca în apostolul chircit la pământ, se află apostolul însuși. Dacă ajungi tu însuți să fii pândarul propriei ființe, să devii propriul tău torționar, unde te mai poți ascunde atunci ? Cel care te iscodește și te hăituiește în oricare ungher nu e decât o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse ceva celeilalte persoane, apoi se întoarse și îi făcu semn cu mâna. Coltuc își strânse, ca un păianjen, osișoarele chircite din dreptul umerilor. Îi trecu prin minte imaginea mărului zdrobit de perete și se gândi că trebuie să ascundă portocala, pentru ca Golea, răscolind prin tolbă, să n-o găsească. Dar, înainte ca Melania să se ivească în lungul străzii ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prelingea prin pereții umezi, ca un șarpe de apă. Când auzi prima oară vocea tunătoare cum sparge apa și o pulverizează, cum face pereții să vibreze ca o casă dezghiocată și ritmurile să se întretaie și să se întețească, se chirci. Se descoperi, pentru prima oară, lipsit de apărare, nu știa să se ferească și nici nu avea unde fugi. Broboane se adunară pe pereți, de parcă ei nădușeau, apoi apa se uscă dintr-odată, foșnea ca un așternut, până ce deveni tăioasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui, ci cea de demult, care tulburase apele hrănitoare, și că pe umeri poartă un alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea avea, cu siguranță, dreptate, răcnind furios în fața tolbei răsturnate din care nu se rostogoli decât un colț de pâine uscată : — De nimic nu e bun ! Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din hangar, lumea părea împodobită cu beteală. Iar acea strălucire nefirească îi dădea o stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul că lumea aceea care amenința, lovea, striga, însângera și zdrobea era de o neînduplecată realitate, dar că nu ei i se întâmplau toate astea, ci altcuiva, prin ochii căruia se uita șerpește, ca în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]