KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei zile. — Oh, nu! Doar pentru cina de aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul, ceaiul, cina. Și mâine... Ea Îl Întrerupse cu un oftat: — Cred că ești puțin dus. N-ai scăpat de pe undeva, nu? Fața lui se posomorî și tînărul o Întrebă cu neașteptată umilință: — Nu vrei să fii prietena mea? Te-ar plictisi? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă, dar aceasta dispăruse. Ciudat, se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe. Au băut un pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Nu e atât de acidulată. Ce-ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a plăcut. — Menajera aceea mică. Nu-mi amintesc cum o chema, dar a fost o minune! — Întoarce-te să mai vorbim și după cină. Nu vă stă gândul la prostii, domnule Savory? — O să te Întreb. — Nu promite. Nu promite nimic. Vorbește despre orice altceva. Spune-mi ce urmează să faci la Constantinopol. — Doar afaceri. O chestie delicată. Data viitoare când mai mănânci dalmațian, gândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trebuia transformată În proză și urgența necesității Îl copleși așa de tare, Încât Își dori să fi avut hârtie și creion câtă vreme Îl Încerca inspirația și se căi c-o invitase pe Janet Pardoe să vină la el după cină ca să stea de vorbă. Simțea nevoia să lucreze. Voia ca timp de o oră sau două să fie liber de orice intruziune feminină. N-am chef de ea, se gândi scriitorul, dar când trase storul la loc, simți iarăși imboldul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Dar zgomotul trenului Îi reduse bravada la un sunet echivalent mai degrabă cu un văl tremurător. — Scuzați-mă, Îi spuse el domnului Peters, care moțăia În colțul lui, puțin unsuros la gură după cina ce-o servise. El Își Întinsese picioarele de-a curmezișul compartimentului și-i bloca intrarea. — Scuzați-mă, repetă ea, iar domnul Peters se trezi și se scuză. — Vă-ntoarceți la noi? Asta-i bine. Nu, spuse ea. Am veni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că aventura avea un aer de prospețime, de insolit. Probabil erau doar Împrejurările: călătorea cu nouăzeci de kilometri pe oră Într-o cușetă cu puțin mai mult de jumătate de metru lățime. Poate că era vorba de exclamația ei de la cină. Fetele pe care le cunoscuse nu prea foloseau expresia aceea. Puteau spune „Te iubesc“ dacă li se cerea, dar oferta lor spontană era mai degrabă „Ești băiat simpatic“. Începu să se gândească la ea cum nu se mai gândise până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Eckman așternu o umbră peste plăcerea lui. — Cum, În tren? Ea Începu să râdă iarăși, dar de data aceasta mulțumită și lipsită de temeri. — De ce nu? El deveni și mai fanfaron: — O să invit pe toată lumea. Va fi un fel de cină nupțială. Ea Îl tachină: — Fără nuntă. Dar el Începu să fie din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe toți: pe doctor, pe tipul acela de la clasa a doua, ăla băgăreț (ți-l amintești?)... Ezită preț de o secundă. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ei. Apoi Își regăsi buna dispoziție. — Îl voi aduce pe omul cu vioara, bravă el, să ne cânte În timp ce mâncăm. N-o să ai curajul să-i inviți, Îi spuse ea, cu ochii strălucindu-i. — Ba da. Nu vor refuza o cină ca aceea pe care o pot plăti eu. Vom avea vinul cel mai bun pe care pot să ni-l dea, spuse el, făcând un calcul rapid al costurilor și hotărându-se să uite faptul că un tren reduce orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu kilometri, iar ei ar fi trebuit să umple orele cu destule discuții pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
va cheltui și câtă grijă va avea ca ea să se simtă bine era unic pentru că ea Îl credea. — Vom avea locurile cele mai bune la varieteul tău. — „Fetițele lui Dunn“? — Da, și, dacă vrei, le luăm pe toate la cină după aceea. — Nu. Ea scutură din cap. Nu putea risca să-l piardă acum și multe din fetițele lui Dunn vor fi mai drăguțe decât ea. — Mai bine ne Întoarcem În pat după varieteu. Începură să râdă În timp ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ușile toaletelor, până când ajunse la clasa a treia. Acolo Își aminti de omul cu vioara și-l căută prin compartimentele urât mirositoare, cu bănci de lemn, până când Îl Încolți - un omuleț mic și stafidit cu un ochi umflat. Dau o cină În seara asta, Îi spuse Myatt În nemțește, și vreau să cânți acolo. Îți dau cincizeci de parale. — Șaptezeci și cinci, excelența voastră. Myatt se grăbea. Voia s-o găsească pe Coral. — Șaptezeci și cinci să fie. — Ceva visător, melancolic, să stoarcă lacrimi, excelența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vă ia la bazar. Acum, pentru după-amiaza aceasta vă sugerez să luați un taxi spre Moscheea Albastră, trecând pe la hipodrom, și după aceea să vizitați apeductele romane. Apoi, dacă luați ceaiul la restaurantul rusesc din Pera și vă Întoarceți pentru cină, vă recomand un spectacol pentru seara asta. Iar acum, dacă doriți, vă comand un taxi pentru după-amiază de la o firmă de Încredere. Amândouă deschiseră gura În același timp și spuseră: — Ar fi minunat, domnule Kalebgian. Și, În timp ce el suna la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu mâinile Între genunchi, inert. — Domnișoara Pardoe se schimbă pentru cină, domnule Carleton Myatt. O dată, când un membru al guvernului britanic locuia la hotel, domnul Kalebgian Îl surprinse pe un vizitator meticulos de la Ambasada Britanică: „Excelența sa este la toaletă. Dar nu va rămâne mai mult de Încă trei minute“. Dădea fuga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Myatt se așeză pe marginea patului și o privi. Cum ar reacționa, se Întrebă el, dacă aș Încerca s-o seduc? Cunoștea răspunsul: va izbucni În râs. Râsul era arma defensivă perfectă a castității. Spuse: — Nu te duci să iei cina cu Savory. Eu, unul, n-aș vrea să fiu văzut nici mort cu un om ca ăsta. Un băiat de prăvălie. Dragul meu, spuse Janet Pardoe, am promis. Și-apoi e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
veci. Ar fi o chestie! Asta este, Își spuse Myatt, trăgând de cravata lui neagră. Acum, că știu că mama ei a fost evreică, totul e mai ușor. I-a fost ușor să discute aprins tot timpul cât a ținut cina și să-și treacă un braț În jurul ei În timpul cât au mers pe jos de la Pera Palace la Petits Champs, care se afla lângă Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul, iar mesele de la grădină erau aglomerate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
rosti un singur cuvânt. Toți domnii turci râseră iar, și chiar fețele de cocă zâmbiră. — Ce-a spus? — Trebuie să fi fost În dialect. N-am putut Înțelege. — Aș prefera ceva sentimental, spuse Janet Pardoe. Am băut prea mult la cină. Sunt Într-o dispoziție sentimentală. — Ți-au servit o cină foarte bună, nu-i așa? spuse Myatt cu mândrie. — De ce nu stai acolo? Oamenii spun că-i cel mai bun hotel. — Mă rog... Înțelegi, al nostru e destul de bun și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
chiar fețele de cocă zâmbiră. — Ce-a spus? — Trebuie să fi fost În dialect. N-am putut Înțelege. — Aș prefera ceva sentimental, spuse Janet Pardoe. Am băut prea mult la cină. Sunt Într-o dispoziție sentimentală. — Ți-au servit o cină foarte bună, nu-i așa? spuse Myatt cu mândrie. — De ce nu stai acolo? Oamenii spun că-i cel mai bun hotel. — Mă rog... Înțelegi, al nostru e destul de bun și-mi place Kalebgian. Mă face Întotdeauna să mă simt bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

să-l ia pe Jamie În mașina oferită de hotel! Portarul de la Sandy Lane tocmai o sunase ca să-i transmită un mesaj din partea familiei Douglas Blunkett, prin care o anunțau că este așteptată pe „bărcuța“ lor la ora opt, la cină („bărcuță“ fiind termenul din jargonul familiei Blunkett, folosit când se refereau la Private Lives, iahtul lor de aproape patruzeci și șase de metri lungime). Și mai celebră decât Barbados este mica pistă din Mustique: jurămintele matrimoniale par să fie uitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
este mica pistă din Mustique: jurămintele matrimoniale par să fie uitate de o tânără mireasă de Îndată ce s-a apropiat de caruselul din bambus pentru bagaje de pe aeroport. De obicei, asta se Întâmplă pentru că Mick Jagger tocmai a invitat-o la cină, lucru care pare să aibă loc imediat după aterizarea unui avion În care se află o tânără căsătorită de curând. Caracteristicile socio-demografice ale stațiunii litorale Careyes din Mexic fac din aceasta cel mai potrivit loc pentru a beneficia de plăcerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
acupunctură și de Întreținere corporală se găsesc din belșug, iar subiectele de conversație sunt mai ușoare decât un sufleu. Temele curente variază de la „Până unde ai Înotat azi?“, „Ai ajuns până la insulă?“ la „Oare pot să port blugi albi la cină?“ și „Ești invitată de Revelion la familia Goldsmith?“. Sunt atât de multe petreceri În fiecare seară, Încât e practic imposibil să stai acasă, cu excepția cazului În care ești gazda petrecerii. Toată lumea e mereu amețită pentru că singurul lucru pe care Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
sunt motivul pentru care rezervele de smaralde ale Columbiei sunt În scădere. Trecuseră doar trei săptămâni de la divorțul lui Lauren, dar, de atunci, ieșise Întruna În lume. O amuza să se gătească În rochia Chanel pe care o purtase la cina de după repetiția pentru nuntă, rochie care era de-a dreptul grea de atâta dantelă Lesage albă, și să-și pună unul dintre cele trei inele de logodnă pe care le avea. A fost imediat nominalizată pentru Lista celor mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Înspăimântător a fost pentru ea să-i moară sora când era atât de tânără. Lauren are o inimă de aur, chiar dacă este frivolă. Oricum, majoritatea celor de pe aici sunt mult prea disponibili, continuă Marci. Mult prea disponibili pentru ieșiri la cină sau pentru ședințe foto la reviste, pentru apariții la televiziune ori pentru sex. Lauren nu este disponibilă niciodată pentru nimic. Adevărul e că te poți baza pe faptul că Lauren ar putea anula o cină la care alte fete ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
prea disponibili pentru ieșiri la cină sau pentru ședințe foto la reviste, pentru apariții la televiziune ori pentru sex. Lauren nu este disponibilă niciodată pentru nimic. Adevărul e că te poți baza pe faptul că Lauren ar putea anula o cină la care alte fete ar da orice să participe, stabilită pentru ora 8, anunțând despre asta exact la ora 8, și să i se treacă totul cu vederea. Gazdele din New York privesc În perspectivă: probabil că filosofia lor este că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]