1,373 matches
-
legitim. Dar, dincolo de statutul fragil al istoriei ca știință cauzală, structura de eseu aleasă explicit de autor naște niște rezerve suplimentare de „fezabilitate”. Problema este apoi una metodologică fundamentală : unde căutăm aceste cauze și începînd de cînd ? Analogia cu medi cina poate fi utilă în acest caz : orice diagnos tic presupune o anamneză și o corelare a tuturor simptomelor semnificative. România este un pacient imaginar care suferă de o boală reală. Or, din acest punct de vedere, cartea confirmă boala imaginară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne spioneze. Îmi venea să fug chiar atunci din casă, căci nimic nu-mi repugnă mai profund decât un complot matrimonial. Plecai ochii în jos și mâncai tăcut. Eram numai noi trei: Maitreyi, d-na Sen și cu mine. Inginerul cina la prieteni. Maitreyi vorbi tot timpul cât a durat masa. De altfel, observasem de mult că nu tace decât când e de față tatăl sau vreun bărbat strein. Cu noi, ceilalți din casă, era foarte vorbăreață. ― Ar trebui să te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
va fi greu de revenit... Și toate astea doar fiindcă mulți v-ați apucat să vă drogați doar pentru a impresiona grupul de prieteni! După mine cel mai bun lucru pe care părinții îl pot face pentru copii este să cineze împreună în fiecare zi și să-i asculte, să îi înțeleagă și să le dea sfaturi la momentul potrivit. Vă propun o altă “dependență” care vă va ajuta mai mult decât aceasta și anume dependența de libertatea de a trăi
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
poate desprinde, provocându-i o insuportabilă suferință fizică în toată făptura, o durere care îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți pe scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă doamna Mironescu, ce coboară cu pași înceți și maiestuoși scara. Domnul Ialomițeanu este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun, musafirului. Cum, nu rămâi să cinezi cu noi, domnule Ialomițeanu ? întreabă micuța Margot. Desigur, pleci într-o altă vizită, și cea de la noi a fost numai prima ! Unite deodată, cele două surori își aruncă micile lor insinuațiuni dezertorului, el se apleacă pe rând, curtenitor, în fața lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără a mai ține seama de martorii dimprejur. Am mângâiat-o pe obraz, prima oară după o lună întreagă de depărtare ; în suflet încă îmi mai rămăsese, cum am spus și când am început să scriu, o stranie răceală. Am cinat cu toții mai devreme, eu am vorbit mult, dar cred că fără șir, treceam de la una la alta simțind o nevoie ardentă să povestesc : efectul șocului, de bună seamă ! După cină am mers împreună în salonaș, am răsfoit cu toții ziarele și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Au mai venit în tara, dar niciodată de Paști pentru a putea lua masa cu toata familia așa cum se cuvine. Căci pentru mine, atât Paștele, cât și Crăciunul, sunt 2 sărbători în care se cuvine ca toți membrii familiei să cineze împreună. Dar, cum suntem doar eu, bunica și frații mei mai mici acasă de Paști, nu facem mare lucru. Mergem la Biserică, iar când ne întoarcem, mâncăm împreună, după care fiecare e liber să facă ce vrea. Frații mei merg
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei române. Totuși, lucrurile scapă Înțelegerii noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mică rătăcire prin centru, ajung în sfârșit la destinație, la ”Association Maison d'accueil Jacques Alberione”, pe rue de Lilas, nr. 30, unde mă așteaptă sora superioară, foarte amabilă, de origine italiană. Rămân cu ele la rugăciunea vesperelor, apoi iau cina cu oaspeții casei cu care schimb diferite impresii. O doamnă mai vorbăreață, pictoriță, vine de la Lille și-mi spune că în tinerețe a mers mult pe jos, urcând și pe Mont Blanc. Imi sugerează apoi că la Cannes să mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Spre seară am văzut împreună ceva din munca lui în această direcție. Impreună cu alți membri ai asociației a alcătuit și un ghid al drumului până la Arles. Cu satisfacție mi-a pus și o ștampilă în pașaportul pelerinului. Am luat cina împreună, discutând de toate. Are o casă mare, liniștită, cu grădină în fața ei în care tare mult mi-ar fi plăcut să am timp să stau. Aici, la Saint Raphäel, se termină drumul meu pe coasta mării și începe o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de a fi invitat la masă, fiind servit cu creveți și legume fierte, apoi cu desert și înghețată, un meniu cu totul altfel decât obișnuitul sandviș. Seara la această familie a fost minunat. M-am scăldat în piscină, am servit cina împreună, ascultând-o mai ales pe Luiza, soția, care a făcut de două ori pelerinajul la Santiago. Am avut ce asculta, apreciind dezinvoltura și curajul acestei femei, care a făcut ambele pelerinaje mai ales pentru convertirea celor doi fii ai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă așteaptă la poșta din apropierea renumitului amfiteatru antic roman, unde îl întâlnesc în foarte scurt timp și mă conduce apoi la casa lui, unde mă întâmpină d.na Debard, responsabilă pe această porțiune a drumului sf. Iacob, până la Toulouse. Cinăm împreună și 75 vorbim de toate, politică, biserică, drumul spre Santiago, etc. Rămân din nou plăcut impresionat de faptul că și această familie îmi pune la dispoziție o cameră plăcută, amenajată și este foarte atentă cu orice problemă aș avea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
celebrează liturghia. In biserică se păstrează o ”coloană sfântă” pe care sunt inscripționate numele a mulți martiri ai antichității. Ne facem și aprovizionarea pentru mâine, iar la 19.30 este cina, în timpul căreia scriu aceste rânduri; cei trei pelerini iau cina împreună cu gazdele. Eu le-am anunțat că seara nu mănânc, sau servesc doar un ceai sau lapte. Nu s-a întâmplat nimic deosebit astăzi, dar a fost foarte util faptul că ne-am cunoscut puțin între noi. Si din discuțiile
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o construcție mai amplă decât cea veche, care permitea regelui să locuiască acolo împreună cu o mică suită de slujitori, păzitori și prieteni. Totodată, au fost impuse anumite restricții, chiar și pentru familia regală. De pildă, nimeni nu avea voie să cineze împreună cu capul familiei și al țării, dacă nu avea încuviințarea prealabilă a acestuia. Noul Trianon e un palat ceva mai simplu, fără o amploare spectaculoasă. Nu are etaj, dar fațada lui, iscusit sculptată în piatră, se armonizează ideal cu pilaștrii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
cu proprietăți legumicole (sau de verdețuri) cum ar fi: urzica, năsturelul sau usturoița. Legumele sunt atât de multe și de variate încât pur și simplu nu te poți plictisi de ele. Încercați să vă faceți un obicei din a însoți cina de fiecare dată cu câte o salată. Dacă vă place pizza gătiți-vă singuri acasă pizza cu aluat din făină integrală și deasupra puneți ciuperci, ceapă, ardei gras, măsline, roșii, tofu, cașcaval vegetal ș.a (nu e bine să puneți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
oficiantă la Poșta Centrală, pleca toată ziua de acasă. Cealaltă, Mihaela, era studentă, însă nimeni nu știa la care facultate. Amândouă surorile duceau o viață modestă, retrasă, nu căutau să intre în vorbă cu nimeni, nici să lege amiciții. Seara cinau în cameră, încălzind mâncarea la mașina de spirt, pe care o puneau pe culoar. Odată, domnișoara Dorina, trecând pe acolo, făcu o gălăgie nemaipomenită: ― Cine a împuțit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poți să-ți tragi sufletul de miros. Asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a pus să concedieze pe administratorul general al
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. ― Aimée, ce zid, mergem peste o oră în port? ― Ce-avem de văzut acolo?... ― Nu știi? Pleacă "Principesa". Hai s-o vedem și noi. A primit bucuroasă. Până atunci ne-am hotărât să cinăm... Am lăsat-o pe Mihaela la restaurant, pretextând un telefon cu Bucureștiul și am alergat la hotel ca să achit nota și să expediez bagajul. ― De ce-ai întîrziat atîta? În loc să-i răspund, i-am spus: ― Haidem, Aimée, e timpul să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
uluit vorbele ei. Așa era: se străduia mereu să fie alta... (poate juca puțin teatru) și sultanul din mine (care dealtfel există în orice bărbat) avea într-adevăr la dispoziție prin ea un harem de femei. Într-o seară am cinat la un restaurant francez de pe Pera. Mihaela consultă lista de bucate și ceru: ― Espadon grillé... Era un pește alb, fără oase, care se frigea în țeapă, atașîn-du-se între fiecare bucată foi de dafin. Înfuleca friptura cu atâta plăcere, minunîndu-se de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deloc. (Dealtfel, nici nu-mi convenea.) Mihaela veni pe înserat și-mi răsturnă tot calculul, pentru că... era însoțită de Alexa și acest lucru nu-l prevăzusem. Le-am poftit să șadă, dar ele nevrind să rămână am plecat cîteștrei să cinăm în oraș. Am nimerit fritr-un restaurant și acolo, timp de două ore, am pus la cale căsătoria noastră, fixîndu-i data, locul și celelalte amănute. (Îmi stătea pe buze s-o întreb pe Mihaela cine era tânărul care o ceruse, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o asemenea seară, indiferent de starea vremii. Cina o vom lua, între orele 19,00 ― 21,00, în salonul aflat, parcă la "nivelul Venus", unde te așezi la masă, ca la restaurant, consulți lista, aștepți să vină chelnerul și comanzi. Cinăm fără chef, tăcuți, preocupați. Unii nici n-au venit la masă. Sper că voi reuși să dorm la noapte. Prima noapte petrecută pe mare. Bine că n-am uitat să-mi aduc somnifere. Îmi atrage atenția un tip bizar, efeminat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Numai eu am dormit, ca un nesimțit. N-am gustat până acum din farmecul taifasurilor nocturne la un pahar de "ceva". După ce se încheie "programul", mă retrag pe "Nereus", să mă odihnesc pentru următoarea escală. În restaurantul unde se servește cina, un supraveghetor, sclifosit, pus la patru ace, se uită cu ochi de Argus, inspectând cum își îndeplinesc datoria chelnerii. Fiecare masă are șase locuri. Întâmplarea face să fiu cu patru poeți. Toți români. Mai e un scaun liber. Se așează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de benzină (cum de nu dă faliment? n-am văzut nici o mașină oprind să se aprovizioneze) și un general store (magazin "cu de toate"). Încolo, nimic. Pustiu, de jur-împrejur. Nu e nimeni la mese, în restaurant, când ne ducem să cinăm, la căderea nopții, dar fata de la intrare ne roagă să așteptăm până ce ne caută o masă. Chelnerul ne întreabă din ce țară venim. "Din Romînia", zice doctorul. "E pentru prima oară că servesc niște români, ne mărturisește chelnerul. Până acum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cumva tot ce-am gândit până acum despre indiferența americanilor nu e o simplă prejudecată. Apare, în sfârșit, mașina trimisă după noi. Ajungem la sfârșitul vecerniei la biserică, unde preotul Gh. Calciu Dumitreasa ne mărturisește că începuse să se îngrijoreze. Cinăm în sala de la subsol a bisericii. Impresie ciudată. E ceva stânjenitor, greu de definit, în atmosfera din jurul mesei lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele câteva doamne care ne îmbie să ne servim. Ce caut eu aici? mă gândesc. Toți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveau o strălucire palidă. Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, către Podul Artelor. Fluviul licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă de vară. Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le zăream doar la răstimpuri, atât cât mă aflam între două felinare. Mă bucuram de tăcerea aceasta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]