2,171 matches
-
filme mai au ceva în comun, ceva care nu este numaidecât vizibil, dar care definește un regizor autentic. Și anume că o parte dintre aceste filme conțin și o reflecție cu privire la arta și istoria cinematografului, la mijloace, strategii, materie filmică, cineaști etc. Cu alte cuvinte, o serie de filme dialoghează cu istoria cinematografului, și în acest fel ele devin mai mult decât filme, ascund metanaraț iuni, dar și nostalgia irepresibilă cu care filmul se naște cu frații Lumière sau cu George
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
Ioan Buduca ar însemna, pe an (dacă una ar fi, să zicem, cinci sute de euro lunar), cam 3.000.000 de euro. Dacă ne gândim că scriitorii nu sunt singuri pe lume, existând și actori, muzicieni, artiști plastici, arhitecți, cineaști, suma totală necesară ar fi de vreo 18.000.000 de euro. E puțin probabil ca statul român să fie capabil de o asemenea dărnicie, în condițiile date. Dar să presupunem că am îmbrățișa orice idee (oricât de utopică ar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
Produs de: Integral Film. Distribuit în România de: Independenta Film. Considerat de mulți critici un fumist prețios care a făcut nepermis de multe concesii unui consumerism deghizat în manipulări ludic postmoderne, Brian De Palma face parte din generația de mari cineaști apărută la începutul anilor ’70, generația lui Scorsese, Spielberg, Coppola. În ce privește jocul cu simulacrul și clișeul, regizorul nu l-a dus niciodată până la capăt așa cum a făcut-o Tarantino, preferând rolul de utilizator inteligent în locul celui de programator. Există în
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
asupra multor scriitori, - mai ales cei din generația de la 27, García Lorca, Vicente Aleixandre, Gerardo Diego, cărora, spune Francisco Umbral, „dacă JRJ (poetul Juan Ramón Jiménez) le-a fost tată, Ramón le e mamă”-, pictori (Salvador Dalí, Gutiérrez Solana) și cineaști (Luis Buñuel). În cursul vieții era numit, așa cum el însuși își dorea și avea să rămână în istoriile literare, RAMÓN, cu majuscule și prin antonomază, ca o consfințire a unicității sale printre mulți alți scriitori importanți cu același prenume, printre
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Brașov). Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schițe, 1971); Opriți secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schițe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schițe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieșirea la pagina 2681 (2000) și a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneția și Apa ca un bivol negru - documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Pița, Andrei Cătălin
Regizorul Petre Bokor a murit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34641_a_35966]
-
Bohumil Hrabal. Devine sesizabil numitorul comun al acestei „prostii” ambiguizate având ca expresie un personaj emblematic, etimonul spiritual al acestor ecranizări venind tot din literatura cehă, de la Jaroslav Hasek, cu remarcabilul său soldat Svejk. Parte a unui val de tineri cineaști remarcabil din care fac parte și Milos Forman, Jan Kadar, filmul lui Menzel împărtășește un aer de familie cu pelicule precum Balul pompierilor (1967) al lui Milos Forman, dar și cu Tata în călătorie de serviciu (1985) al lui Emir
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
de satul Autheuil-Authouillet din departamentul Eure, la vest de Paris, unde există "le château blanc ou maison du Val", în care au locuit Simone Signoret și Yves Montand ( vezi pe Internet, site-ul acelei localități). 5 Jiri Trnka (1912 - 1969), cineast de animație din Cehoslovacia. 6 Despre marea actriță, vezi Napoleon Toma Iancu, Dicționarul actorilor de film, Bucurețti, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977, pp.349-350.
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
credeți, dar nu pot să nu amintesc că anul trecut, în ultima zi a festivalului, pe 24 mai, revista Le Film français anunță: Cannes 2014 - pariurile sunt deschise. Nu lipseau, dintre preziceri, numele lui Emir Kusturica, al frațilkor Dardenne, al cineaștilor des întâlnți pe Croazetă, Mike Leigh, David Cronenberg, Nuri Bilge Ceylan, Atom Egoyan, al altora care au mai trecut pe acolo măcar o dată, precum Tommy Lee Jones, Andrei Zviaghințev. De-a lungul ultimelor luni, lista s-a lărgit cu Ken
Cannes 2014-Cronica unei selecții bănuite. Un mare absent: Emir Kusturica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/36466_a_37791]
-
Lee Jones (The Homesman). Cu puținele date de care dispunem, deocamdată, competiția pare destul de bărbătesc articulata, pentru o ediție al carui juriu va fi condus de o femeie, cunoscută cineasta de origine australiană Jane Campion. Regăsim cu bucurie numele unui cineast român, chiar dacă nu în competiție. În cadrul Proiecțiilor speciale va fi văzut filmul omnibuz Leș Ponts de Sarajevo, realizat sub direcția artistică a criticului de mare anvergură Jean-Michel Frodon (Le Monde, Leș Cahiers du Ciné »mă). Criști Puiu se află printre
Cannes 2014-Cronica unei selecții bănuite. Un mare absent: Emir Kusturica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/36466_a_37791]
-
nu în competiție. În cadrul Proiecțiilor speciale va fi văzut filmul omnibuz Leș Ponts de Sarajevo, realizat sub direcția artistică a criticului de mare anvergură Jean-Michel Frodon (Le Monde, Leș Cahiers du Ciné »mă). Criști Puiu se află printre cei 13 cineaști «din toate orizonturile», solicitați să capteze, într-un scurtmetraj, »o privire» asupra orașului Sarajevo, nume cu rezonanță în istoria europeană a ultimului secol. Alături de el semnează, printre alții, Godard, Sergei Loznitsa, Kamen Kalev, Marc Recha, Ursula Meier. Afișul festivalul 2014
Cannes 2014-Cronica unei selecții bănuite. Un mare absent: Emir Kusturica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/36466_a_37791]
-
remarcabilă, Alina, ocazie cu care află că este una din actrițele iconice din filmele lui Michelangelo Antonioni. Și din nou un moment de perplexitate: „Cine este Michelangelo Antonioni?” întreabă la fel de inocent actrița. Răbdător regizorul îi enumeră câteva filme celebre ale cineastului, Aventura, Eclipsa și intens popularizatul Blow-Up. Alina nu a auzit de niciunul! Biografia ei, în cele câteva detalii pe care le relevă personajul, exclude însă această ignoranță. Studentă la Facultatea de Limbi străine, a petrecut mai bine de un an
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
adagiul unui cântec de lume, de inimă albastră, reluarea pe o pantă ușoară, cu accente melo, întro cheie minoră, derizivă a partiturii serioase, grave. Cred că avem cu Metabolism unul dintre cele mai avansate filme românești ca reflecție a unui cineast asupra propriei sale arte.
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
despre film, într-adevăr, dar e foarte puțin- profesorul ar trebui să parcurgă toată istoria cinema-ului în câteva ore (nu mai zic de doar două sau chiar o sigură oră despre dansul contemporan sau balet...). Dacă vrei să fii cineast, trebuie să găsești sigur filmele pe care ar trebui să le vezi, de prin cărți sau de pe net, sau să ai norocul să dai peste un om care să te învețe. Dar puțini au. DC News: Ce aduce nou festivalul
Interviu. Povestea puștiului care și-a început cariera la șapte ani. După un deceniu a devenit director by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29418_a_30743]
-
se uită cu atenție la ele să vadă dacă mai au timp să termine opera. Nu zic nici că nu se putea face un film cu subiect din lumea homosexualilor, poate nu chiar atât de lung, pentru că, în două ore, cineastul Abdelatif Keschiche ar fi putut produce un film ceva mai aproape de această denumire și în orice caz de mai bun gust decât acesta, sau despre La Grande Guerre, Doamne ferește! Dar cum so nimerești tocmai la țanc, în anul aniversării sau
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
o față umană. Credința asta a noastră, a naivilor, a durat până în iulie 1971, când dictatorul a trântit peste noi Cortina de Fier a Tezelor sale - cumplite pentru cultura românească. Așadar, în vara de „deschidere” 1969, Ioan Grigorescu, scriitorul și cineastul de excepție care era atunci, cu rang de ministru, vicepreș edinte al RTV și-a manifestat dorința fierbinte de a relua, după o pauză de câteva decenii, Revista Literară Radio, creată și însuflețită cândva de poetul Vasile Voiculescu. Mi-a
Ce a însemnat pentru mine „Revista Literară Radio“? by Silvia Kerim () [Corola-journal/Journalistic/3350_a_4675]
-
a Clujului și a țării. O criză nerezolvată atrage alta, nu, desigur, în mod direct, dar pe cale de consecință morală. România literară a publicat recent, în trei numere consecutive, un protest semnat de peste 800 de intelectuali, scriitori, plasticieni, muzicieni, actori, cineaști, numeroși dintre ei, academicieni, și alții, care se referea la scoaterea abuzivă din grila Radio România Cultural a uneia din cele mai vechi și prestigioase emisiuni, Revista Literară Radio. Conducerea instituției n-a binevoit să răspundă în termenul prevăzut de
Disprețul care ucide cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3365_a_4690]
-
dacă-mi permiteți gafa - i-a finanțat primele trei filme, nițel horror, dar nu prea mult, această manevră a stârnit un ditamai scandalul pudibond în parlament. Mie una Cronenberg mi-e simpatic pentru că e un literat care s-a făcut cineast în loc să se transforme în critic de film. După ce vezi Videodrome, nu ai cum să nu omagiezi regizorul-scenarist pentru darul profeției apropo de simbioza - atât de completă încât nu mai știi care e care - dintre realitate și televiziune, voila de vezi
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
Dezbrăcând-o pe mama, care își merita pe bune premiile și care are un operator de imagine foarte promițător. Cât despre Amos Gitai și ultimul său film, trebuie să mărturisesc că nu împărtășesc entuziasmul manifestat pe plaiurile mioritice pentru acest cineast. Zona liberă a fost urmărită de nu puțini spectatori, unii care nu fuseseră la gala de premiere și veniseră doar pentru vizionarea peliculei. Totuși, am mai văzut unii spectatori abandonând-o și am mai auzit o sforăitură - două. Nu știu cât a
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
cel puțin închiria, dacă nu chiar cumpăra, pe plaiurile mioritice - și te aștepți să vezi minimum niscaiva estetică a urâtului care l-a făcut faimos pe regizor, ghinionul tău. Îți rămân doar câteva cadre în care poți să descifrezi semnătura cineastului canadian. În acelea (în care vezi capete spulberate de gloanțe, răni adânci etc.) măcar recunoști acea autentică estetică a urâtului moștenită de la Baudelaire în linie directă. Nu vorbesc la modul general, ci la cel foarte practic: merită să invoc - sper
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
peliculă în ordinea apariției e realizată de Lucile Hadzihalilovic care, contrar unor aprecieri din critica anglo-saxonă, nu se află la debut, ci pe la a treia peliculă proprie. Adevărat ce spun ei, e cunoscută pentru colaborările cu Gaspar Noé, autorul Ireversibilului, cineast căruia îi și dedică filmul. Similitudinile însă lipsesc sau, trăgând metafora de coadă, se poate spune că dacă Noé îți trage pumni în stomac, Hadzihalilovic îi dă înainte cu picătura chinezească. Menționarea fluidității nu e întâmplătoare, Hadzihalilovic transformă apa în
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
chiar dacă nu personală, ci conceptuală. De acord, dar de la un mesaj tare la o împachetare în limbajul hipersensibil al artei cinematografice (of, sforăi scriind asta) e cale lungă, iar von Trier nu trece de jumătatea ei. De data aceasta, eroina cineastului danez aterizează pe o plantație și pune osul la emanciparea sclavilor. Atenție - pentru că filmul nu mai e demult premieră, bănuiesc că l-ați văzut deja, această cronică deține ceva ,spoilere". Finalul (nu singurul) îi dă acestui film sărutul morții, tocmai
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
lungmetraj are însă circumstanțele atenuante rezultate din așteptări. Mai exact, te aștepți ca eroina să scape, rezultă din cele două filme că ea e absolut esențială pentru ultima parte a trilogiei - pe care va trebui s-o așteptați ceva vreme, cineastul danez declarînd că mai trebuie să se maturizeze pînă să o realizeze. Bun, dar măcar să scape în mod convingător, nu evadînd într-un mod care îți sugerează că poate scăpa din orice situație luîndu-și tălpășița de-a lungul unei hărți
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
provocatoare, găsim doar cîteva articole închinate noțiunii de bază; restul - ca la orice revistă de cultură - este format din cronici literare, plastice, ale filmului și spectacolului, din cronici muzicale și comentarii politice, puțină poezie și un extrem de interesant interviu cu cineastul Cristi Puiu. Două cadre didactice de la Facultatea de Litere, aflate în puncte opuse ale scării vîrstelor, profesorul Mihai Zamfir și asistenta Luminița Marcu, au ținut cu tot dinadinsul să arate că-și iau în serios studenții și le-au oferit
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
fapte: Legături bolnăvicioase este un lungmetraj curat. Imposibil să nu îți placă modul în care e filmat, un pic lirism, un foarte pic onirism, multă intimitate. Plus o incursiune în filmul "de relație", o rara avis pe tărîmurile mioritice. Puțini cineaști autohtoni se simt confortabil lucrînd cu personaje asupra cărora nu apasă nenumăratele presiuni ale tranziției, presiuni care le multiplică fațetele pe de o parte, pe de alta, le fac resorturile psihologice mult mai palpabile pentru spectator. Era momentul - și aici
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
are la activ numeroase scripturi pentru TV, dar și scenariul - nominalizat anul trecut la Oscar - de la O fată de milioane, la care se adaugă o ureche acută pentru limbajul cotidian. Pe lângă acestea, aș mai adăuga la lista de merite a cineastului canadian faptul că filmul e făcut independent (Haggis și-a ipotecat două proprietăți pentru a-l putea face), că este ecologist, cofondator al organizației "Artists for Peace and Justice" și că militează pentru conservarea zonelor sălbatice. Revin la Crash, pe măsură ce
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]