701 matches
-
Pe când se încălzea la soare în Craneion, Alexandru cel Mare veni și, stând în fața lui, îi spuse: "Cere-mi orice favoare vrei", la care Diogene răspunse: "Nu-mi lua lumina soarelui""23. Merită să ne întrebăm: chiar este Lupul un cinic propriu-zis? Fără dubiu, are ceva din spiritul de frondă specific acestei școli care concura academismul platonician, dar nu se poate discuta de o atitudine împinsă până la ultimele sale consecințe. Diogene îi sfidează deschis pe puternicii vremii sale, pe când Lupul lui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tem că Vulpea supralicitează apartenența sa la doctrina cinică, ceea ce ar presupune, mai întâi de toate, o artă a revoltei exercitată în agora, care să șocheze, o frondă fățișă împotriva sistemului. Așa, Lupul se oprește la jumătatea drumului, fiind un cinic corupt, un revoltat în intimitate. De fapt, Lupul este un stoic. Mai precis, cinismul lui este o trăsătură sau o dovadă a stocismului său. Să nu uităm că Diogene era un model al stoicilor, așa cum atestă Diogenes Laertios atunci când sintetizează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
stoicilor, așa cum atestă Diogenes Laertios atunci când sintetizează doctrina acestora: "Mai mult chiar, ei spun că înțeleptul nu-și va forma niciodată simple păreri, adică nu-și va da niciodată asentimentul la un lucru fals, va duce felul de viață al cinicilor, cinismul fiind drumul cel mai scurt spre virtute"27. De asemenea, Epictet, în Diatribele sale, îl numește printre modelele școlii stoice pe Diogene. Doar că, spre deosebire de precursorul lor, stoicii nu epatează. Dimpotrivă, cultivă discreția, considerând că tăcerea are o valoare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atât mai mult decât Vidra, exilul din cele două regnuri. El se folosește de noțiunile logicii aristotelice, dar și de lecturi filosofice, din care recunoaștem, de pildă, ecouri din relatarea de către Diogene Laertios a dezbaterii despre om, în care Diogene cinicul demontează definiția lui Platon, confirm căreia omul ar fi singura ființă bipedă și fără pene8: "Și de s-ar da în lucrurile firii vreun dobitoc cu péne, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteală deplin ca omul să aibă, acela
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e semn de boală”(8), „se plâng atunci când durerile sunt foarte intense”(11), „se plâng atunci când apar dureri noi”(11). Apar însă și 14 alegeri care subliniază din nou subiectivitatea durerii: „depinde de persoană”și chiar un răspuns surprinzător de cinic, deși s ar putea să nu fie neobișnuit în atitudinea față de durere din serviciile noastre medicale: „se plâng când vor să impresioneze”. 4. Care e răspunsul personalului medical? Răspunsurile sunt formulate și respondenții pot să aleagă: „întotdeauna le iau în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că lui Traian Băsescu puțin i-a lipsit să nu izbucnească în lacrimi în rolul de părinte-oficiant de căsătorii. Explicabil, dar l-a obligat cineva pe dl Băsescu să ia pâinea de la gura ofițerului Stării Civile? Riscînd să treacă de cinic, Cronicarul bănuiește că dl Băsescu a transformat și nunta fiicei sale într-un spectacol cu valoare electorală, încît s-ar putea ca și emoțiile aferente ale altfel inimosului primar general să fi făcut parte din regie.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
degradare morală pe care regimul comunist a reușit în cele din urmă să-l instituie: au existat multe trădări (unii au fost reclamați la Securitate de cei cărora le făcuseră mult bine, uneori salvându-le viața), au apărut și profitori cinici ai situației etc. Interpretarea tuturor acestor fapte trebuie lăsată însă în seama istoricilor și filosofilor. Deocamdată, ne facem datoria de a prezenta pur și simplu cititorilor României literare dicționarul - lucrare realizată de un erou al luptei cu amnezia națională. Misiunea
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
altceva decît roboți. Ultima piesă a lui Shakespeare, cea mai autentică, mai minunată și mai creatoare de catharsis dintre utopii, e astfel și pentru că își conține - en abyme - propria utopie. Creată - sau verbalizată - de un cvasiramolit (Gonzalo), cu ajutorul a doi cinici criminali (Antonio și Sebastian). Criminali, cinici, însă bel-ésprits. Ați observat ce rari sînt proștii în Renaștere? Cred că aceasta ar putea să fie o trăsătură distinctivă a epocii. Mai exact - a culturii și civilizației acesteia. Cît despre utopia-în-utopie, ea își
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
lui Shakespeare, cea mai autentică, mai minunată și mai creatoare de catharsis dintre utopii, e astfel și pentru că își conține - en abyme - propria utopie. Creată - sau verbalizată - de un cvasiramolit (Gonzalo), cu ajutorul a doi cinici criminali (Antonio și Sebastian). Criminali, cinici, însă bel-ésprits. Ați observat ce rari sînt proștii în Renaștere? Cred că aceasta ar putea să fie o trăsătură distinctivă a epocii. Mai exact - a culturii și civilizației acesteia. Cît despre utopia-în-utopie, ea își ratează scopul imediat. Rămîne o nobilă
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
pe autor: nu e el omul să se îmbete cu apă rece, nu crede în idealismul bărbaților, nici în suavitatea femeilor, se îndoiește de faptele dezinteresate și de buna-credință aparentă a acțiunilor umane. Dar în același timp nu e un cinic, nici un dezabuzat, ci ia omul așa cum este, cu calități și defecte; nu-l judecă, nu-l înfrumusețează, nici nu-l urâțește, mai degrabă îi plânge de milă că e nesigur, slab și uneori parșiv, rareori în stare a se înălța
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
seamă ori se fac că n-o văd... Priviți o capelă protestanta, fără icoane, fără lumînări, fără zugrăveli și priviți și o biserică de-a noastră împodobita, și veți înțelege. Umblam, putem zice, cu sorcova. Pe urmă, - mai adaugă un cinic, al cărui nume nu-l citez, ale cărui opinii, usturătoare pentru orgoliul nostru național, jignesc, rănesc orgoliul colectiv, pentru ca, pe lîngă cel personal, mai avem și unul, comun, care de multe ori ne bagă în bucluc... Ce observa cinicul în
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
un cinic, al cărui nume nu-l citez, ale cărui opinii, usturătoare pentru orgoliul nostru național, jignesc, rănesc orgoliul colectiv, pentru ca, pe lîngă cel personal, mai avem și unul, comun, care de multe ori ne bagă în bucluc... Ce observa cinicul în chestiune... Călător vechi și înrăit, cu mașina, cu trenul, cu avionul, el a observat în viața lui care acum se înclină,... a observat un amănunt care ne poate șocă, deranja: anume că pînă la Budapesta closetele, publice mai ales
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
cetățeneasca,... ei bine, aceste unelte, să le zic, ale necesităților civice, fizice, precum și ale spiritului civic, în general, nici nu se compară cu cele de la Budapesta pînă la Vladivostok, vasăzică inclusiv Rusia pravoslavnica și Siberia, la un loc, unde, după cinic, ar fi o adevărată aventură să te deschei, pardon, la prohap, ori să-ți dai nădragii jos, ca omu^... Mai ar fi, în partea aceasta a Evropei, să spunem, closetele turcești, joase, cu tălpici, moștenite de mult de la imperiul bolnav
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
fiindcă ea e în falset, vrea să pară autoritara. "Avem W.C. turcesc", se scuză patronul rușinat al unui mic hotel privatizat din Ardeal. Un hotel foarte curat. însă W.C.-ul, nu știu cum scăpase a fi, anume răsăritean. Nu mai zic, (zice cinicul) de latrinele de pe la țară din regat; de privățile din fundul curții văruite și pe ușă cărora stă scris mare cu păcura O.O. Odată, (povestește același cinic) un deputat, într-un județ din Dolj, plecat în teritoriu pentru campania partidului său
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
curat. însă W.C.-ul, nu știu cum scăpase a fi, anume răsăritean. Nu mai zic, (zice cinicul) de latrinele de pe la țară din regat; de privățile din fundul curții văruite și pe ușă cărora stă scris mare cu păcura O.O. Odată, (povestește același cinic) un deputat, într-un județ din Dolj, plecat în teritoriu pentru campania partidului său, ci-că, după ședințe, ar fi benchetuit împreună cu ceilalți ai săi pînă spre zori, golind zeci de sticle de Molan rouge, "sînge de iepure", pînă ce reprezentantul
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
e, "Cinicul" (Greacă:Διογένης) (c. 412 î.Hr. - 322 î.Hr.), filozof grec din școala cinică, născut la Sinope. Încă din timpul vieții, Diogene devine, ca nici un alt filosof antic, personaj de legendă; potrivit tradiției, Alexandru cel Mare ar fi rostit: ""Dacă nu eram
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
act de injustiție, o trișare („Am fost condamnat print-o trișare”, „Balada apelului lui Villon”, versul 15, 1462 - "On me jugea par tricherie", "Ballade de l’appel de Villon", v. 15, 1462). În închisoare, în așteptarea execuției, poetul a scris cinicul „Catren - Ce a făcut Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate, cea mai celebră baladă a sa, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, „Balada spânzuraților” ("La ballade des pendus"). Pe 5
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
și Patrocle. Mama lui, Olimpia, a corespondat cu fiul ei în mod regulat in timpul campaniilor și îi scria că tatăl său nu a fost Filip, ci Zeus. Potrivit tradiției, Alexandru a fost prieten și cu filosoful Diogene din Sinope, cinicul. Vizitat de către Alexandru în „vila-butoi” unde locuia și întrebat: „Eu, Alexandru, împărat al lumii, ce pot să-ți dau?”, a dat un răspuns memorabil: „Nu poți tu să-mi dai ceea ce îmi iei: dă-te la o parte din lumina
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cărui idei, aparent dezordonate, se încheagă treptat într-un veritabil eseu filozofic. A doua parte, situată la șaisprezece ani înaintea primeia, adoptă forma unei narațiuni la persoana I. Protagonistul monologului (și, în același timp, naratorul) este un individ mizantrop și cinic de 40 de ani, fără nume, cunoscut ca "omul din subterană". El singur se caraterizează cu următoarele epitete: bolnav, rău, lipsit de farmec, vanitos, suspicios, supărăcios, însă precizează că boala, durerea și singurătatea i-au șlefuit luciditatea gândirii. Despre situația
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aș fi dat în judecată?"" Îmbrăcămintea lui Socrate era întotdeauna modestă, atât din cauza sărăciei, cât și a simplității sale; niciodată n-a fost văzut afișând o neglijență vestimentară, cum o vor face cinicii. Unii își afectează zdrențele, de aceea i-a și spus Socrate filosofului cinic care-și etala găurile hainei: "" Îți văd deșertăciunea prin mantie"". Lui Socrate nimic nu-i este mai străin decât aroganța, iar atunci când vede în agora Atenei obiectele
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
fie facut praf de critici, fie nu a fost băgat în seamă. Filmul a ajuns totuși la încasări enorme și a declanșat valul de Italo-Western din anii ’60, care a dat naștere la mai multe sute de filme. În rolul cinicului străin fără nume, care își confruntă dușmanii într-un poncho cu o liniște provocatoare, Clint Eastwood a avansat ca un exponent al culturii pop. Nenumărați actori de western s-au orientat în următorii ani după tipul de personaj creat de
Clint Eastwood () [Corola-website/Science/308040_a_309369]
-
Daily Show". Popularitatea sa câștigată cu acest acest program transmis la ore târzii (în engleză "late-night show") i-a atras lui Stewart notorietatea de a fi „cel mai credibil nume în știri prefabricate”, constituind reflectarea staturii sale de Walter Cronkite cinic al generației tinere. Stewart a atras atenția asupra sa și ca un acerb critic al surselor „sigure” ale mediei din Statele Unite ale Americii.
Jon Stewart () [Corola-website/Science/302081_a_303410]
-
existență în regimul comunist, Televiziunea Română a fost o televiziune guvernamentală, fiind subordonată în totalitate factorului politico-ideologic”". Cum spunea și Joseph Goebbels - "„marele tribun al viului grai și un propagandist care folosea minciuna într-un mod atât de constant și de cinic”" - "„propaganda bună este aceea care duce la succes, iar propaganda rea este aceea care-și ratează scopul, oricât ar fi de inteligentă, căci propaganda nu are misiunea de a fi inteligentă, ci de a asigura succesul”". Conform studiului făcut de
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
Rajk, ba chiar, vizitându-l în închisoare, încearcă să-l convingă să le recunoască, iar mai apoi asistă, după voia lui Rákosi, la execuția acestuia. Comportarea lui Kádár în acele împrejurări au întărit viitorul său renume de politician șiret, diplomat cinic si neloial. Un an mai târziu, Kádár însuși cade pradă unei înscenări similare, fiind acuzat între altele de a fi fost după 1943 agent al poliției lui Horthy în rândurile partidului comunist. El scapă mai ieftin, "doar" cu condamnare la
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
urâți și persecutați și tot aici trimite și a doua "Apologie". Tot la Roma se pare că sunt scrise foarte probabil, și celelalte lucrări ale sale, în frunte cu ""Dialogul cu iudeul Trifon"". La Roma intră în conflict cu filosoful cinic Crescens imoral, ignorant și fanfaron. Iustin l-a zdrobit pe acest ignorant, care, îi acuza pe creștini de ateism și de imoralitate fără să-i cunoască. Înfrânt, Crescens îl denunță pe Iustin, care este condamnat la moarte și executat în
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]