2,485 matches
-
această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvînt din fondul tradițional. Explicațiile date pînă acum sînt insuficiente: din szövedék „țesătura” (Cihac, ÎI, 490); din çarek „cizme orientale”, τσαρούχια, tšarihe (Șeineanu, ÎI, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din cioară „șireturi pentru picioare” (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu čoa (‹ çohe) „stofă de lină groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). - ciorecar, (țăran, sătean). • Sursa: DER (1958-1966): cioareci pl. 1. nădragi țărănești foarte strâmți, din lână țesuta în patru ițe
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
toată amorțise într-o semiletargie odihnitoare de refacere, unde totul în jur părea neclintit, îmbrăcat într-un alb imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii și coțofene, se mai zăreau, croncănind supărate parcă, pe ramurile copacilor despuiate de frunze, dedesuptul cerului plumburiu. Iarna nu era rea, ci doar puțin mai diferită de celelalte surori ale ei: Primăvara cea sfioasă, Vara cea veselă și caldă
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
vreo 8 militari somalezi pentru a întări securitatea navei... Cu toate că, în port, ulterior îi vedeam că mai mult dormeau sau nu știu, ca atunci cand deșchideau ochii îi aveau toți înfundați în orbite, de culoare mov și parcă erau ca niște ciori sinistre care abia se țineau pe picioare. Îi vedeam că mâncau niște frunze ciudate, amestecate cu coaja de copac și mestecau toată ziua de parca nu aveau ce mânca. Apoi, tot restul de zi o dormeau, ori cel puțin așa presupuneam
CAZ DE PIRATERIE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/360143_a_361472]
-
Acasa > Strofe > Epigrama > EPIGRAME Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Curcubeu politic. Partidul pentru onoare, Se ascunde sub culoare. Dar ne duce în ispità Umblând cu cioara vopsità! Senatorul. Conduita lui școlarà A fost pur imaginarà! Anual prin corijențà, La doi ani...o repetențà. Dar e mare în senat, La câți ani a învâțat! Invidie și dezastru. C-o industrie în floare Tara era pe picioare. Dar
EPIGRAME de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359901_a_361230]
-
Acasa > Poezie > Cantec > LECȚIA ACEASTA NU SE PREDĂ Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ea stătea neagră pe un vârf de idee încât deodată ideea clipi neagră ca o cioară el stătea alb pe-o petală de vânt când deodată vântul înflori alb ca un înger și piatra se despica în frunze de flutur Referință Bibliografică: lecția aceasta nu se predă / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108
LECŢIA ACEASTA NU SE PREDĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359930_a_361259]
-
Acasa > Strofe > Timp > JELANIE DE TOAMNĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Constantine, Constantine Câte nopți au plâns în mine De cu seară până-n zori: Și ciori și, privighetori! ------------------------- Luați-l pe septembrie din noi Că dăm din el pe dinafară Și plouă toamna cu nevoi Și iar ne suntem o povară; Și aruncați-l în cocori O dată sau de două ori Și-n locul gol, rămas
JELANIE DE TOAMNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359595_a_360924]
-
pentru a i se închide gura, dar cei care i-au făcut jocul nu au fost trași nici macar de urechi, rămânând tot cu... vilele, palatele, caleștile și amintirile plăcute. În politică au apărut fețe noi: „promisnacii”, „indexacii”, „aplaudacii”, lingăii, inculții, ciorile vopsite, papagalii, forțoșii (așa vrea mușchii lor!) cameleonii și cei cu caracter zero. Corupția, haosul și anarhia domină sfarșitul de mileniu. Alegerile recente pentru președenție din unele state cu tradiție democratică creează stări de șoc, nesiguranță, confuzie și neîncredere. Atunci
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
goală, caldarâmul din fața unui bordel din Seul. A fi curat, măcar prin botez, nu este bine? - răspunsul la aforismul “O fi auzit oare Mesia de sfertul academic?” îl găsesc puțin mai departe, într-un alt aforism: “Toamna, rândunelele pleacă. Rămân ciorile copleșite de răspundere.” - “Din rana bradului se revarsă rășina, adică înmiresmata lui durere”.- “Am dubii, Doamne! Diavolul stă prea bine în sondaje.”. Citind creațiile paradoxiste prezentate în antologie, am observat că există paradoxuri care își găsesc o delicată rezolvare prin
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
fi fost cu picioarele goale...”... Sigur, fraza este mai lungă, dar n-o mai pot vedea, fiindcă se pierde/se ascunde încolo, departe, prin cotiturile care duc la Ghibarț, spre Cruceanu, sau prin sinusurile care fac drumul plăcut încoace, spre Cioara ori Băgăoani, sau prin curburile ademenitoare și deloc ne/primejdioase spre cotloanele în care coceam cartofi și știuleți de păpușoi (spre cotloanele/firidele amintirilor, adică, nu?)... Sigur, printre pleoapele apropiate de alergare pe cărarea ireversibilă a firii, mă mai uit
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
minim garantat. Să exemplific? Dacă vreți, iată!...Ieri, în Țiglina patru, pe strada Frunzei, întâlnesc o doamnă cu cățel. Se oprește o clipă în dreptul meu și-mi trântește pe bombeuri o flegmă de damă “bine”, de s-au speriat toate ciorile-n zbor spre “Charlie Hebdo”. Cocoana m-a flegmuit fiindcă am întrebat-o de ce-și golește javra-n spațiul verde și de ce-și flutură și-și scutură mătreața/prostirile nopții...din balcon. Vedeți în ce hal s-a
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
dat dezlegare la Nenorocire, codrul falnic (odinioară) seamănă cu-n rediu, cu o sihlă numai potrivită pentru compătimit! Nu se vede nici un Hurduc! Cred că-i la bufet (bar, adică)! De fapt, ce să mai păzească pădurarul? Nici măcar bietele noastre ciori comunitare nu mai au unde să-și dureze cuibar, să se înmulțească, să se scadă, să se adune, să cârâie! Că mai bine-i să auzi cârâială de cioară decât manea scăpată de sub control la crâșma lui Cujbă!... Sigur că
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
adică)! De fapt, ce să mai păzească pădurarul? Nici măcar bietele noastre ciori comunitare nu mai au unde să-și dureze cuibar, să se înmulțească, să se scadă, să se adune, să cârâie! Că mai bine-i să auzi cârâială de cioară decât manea scăpată de sub control la crâșma lui Cujbă!... Sigur că da! Îți vine să scoți lacrămi când știi ce-a fost și când vezi ce-a rămas! Îți vine să iei o bardă și (fără nici urmă de milă
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
româna e de origine ... slavă”. Turismul înseamnă și amintire, reamintire. Vizitarea unui muzeu în Nicaragua întoarce gândul în trecut: „Printre armele vechi ale băștinașilor am văzut și ... prăștii! Cum ne jucam noi copiii la Bălcești, și trăgeam cu ele în ciori, sau ne hârțoiam de-a războiul între noi”. Am zice că se poate pleca de acasă pentru a călători spre sine. Călătoria aduce elemente de cunoaștere ținând de istorie, geografie, demografie, tradiții culturale, zoologie, botanică. Ca pasionat de carte, diaristul
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
româna e de origine ... slavă”. Turismul înseamnă și amintire, reamintire. Vizitarea unui muzeu în Nicaragua întoarce gândul în trecut: „Printre armele vechi ale băștinașilor am văzut și ... prăștii! Cum ne jucam noi copiii la Bălcești, și trăgeam cu ele în ciori, sau ne hârțoiam de-a războiul între noi”. Am zice că se poate pleca de acasă pentru a călători spre sine. Călătoria aduce elemente de cunoaștere ținând de istorie, geografie, demografie, tradiții culturale, zoologie, botanică. Ca pasionat de carte, diaristul
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
navă care se dezintegrează într-o explozie aproape atomică, după care apare peste o jumătate de ceas, fără o zgârietură, zicând că a scăpat fiind aruncat „mai într-o margine”) m-a lovit aspectul personajului, un fel de sperietoare de ciori subțiratică. Darth Vader din 1977 era înfricoșător, te trecea un fior când apărea, vocea lui James Earl Jones avea inflexiunile Răului, era malefic la modul impunător, nu se agita, ataca masiv, fără grabă, imperial. Ăsta de acum e un soi
Star Wars – Forța se scoală () [Corola-blog/BlogPost/339000_a_340329]
-
în lupta umbrelor cu îngerii de pe cruci și dacă ți-ar întinde mâna închipuirea vreunei salvări nepermise doar pielea ți s-ar mai lua de pe oase ca o pelerină roasă de molii fluturată inutil, ca o sperietoare pe care și ciorile o ignoră știu ele mai bine unde se ascund roadele și unde cochiliile goale. CUIB De n-aș fi cascadă Aș putea fi un cuib În care ți-aș adăposti Toate visele. ---------------------------------- OPROESCU Ștefania, (Dorina-Ștefania Cristea), născută la 1 ianuarie
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
mijloc!... dracul și-a vârât coarnele. A fost pus de vrăjitoare, n-ar mai răbdau-o pământul! Până la urmă înțelesese blegul că fost păcălit; măcar atât îl mai ducea mintea, dar înfurindu-se a dat bice caiilor și direcția glonț „LA CIOARA CHIOARĂ”. Aici s-a cinstit când cu unul, când cu altul până și-a pierdut capul în aburii băuturii și a-nceput să povestească în „șoaptă” (așa credea el), unui „amic” , lăudându-se cum a împușcat el banii, o adevărată
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
inși mai mult decât modești la acest capitol. Eminescu, la Botoșani, a fost privatizat și trecut în proprietate personală de o gașcă de așa-ziși poeți, fiind exploatat la maximum. Pe hlamida Poetului poposesc tot felul de hultani, mai aproape de ciori decât de vulturi, și ciugulesc parcă din colivă. Iar, când e nevoie să ia atitudine împotriva detractorilor, se fac a nu fi acasă și a nu auzi cele spuse de chiar colegii lor de cumetrii literare. Asta e o tehnică
CARTEA CU PRIETENI- EMILIAN MARCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341424_a_342753]
-
amuzant, intrând în uzul comun al oamenilor mahalalei, fără prea mari pretenții: „Ce mi-e tandea, ce mi-e mandea!”; „să trăncănesc ca prostu-n tramvai!”; „Tot un drac până la urmă!”; „o mie de vorbe un ban nu fac”; „de ceapa ciorii”; „Hai, ușcheală”; „să nu te mai trezești vorbind ca surda-n clacă!” - desigur, toate acestea având un înțeles doar de ei știut și intrat în folclorul dunărean, de la lume adunate. Un alt părocedeu stilistic este introducerea în povestire a filelor
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
culorile, despre contur, despre tehnica juxtapunerii, aceea de a picta pată lângă pată, le-a sugerat variate teme, de la portret, peisaj, pomi înfloriți până la a reda chiar un loc autentic, cu case, un câmp în care străjuiesc, poate, sperietorile de ciori, pe care oamenii le construiesc pentru a alunga ciorile care distrug anumite culturi. Așadar, Bărăganul ascunde în el multe secrete, multe tablouri pe care micuții ar trebui să le surprindă în lucrările lor, florile albe și roz care înfloresc primele
CONCURSUL JUDEŢEAN CULORILE BĂRĂGANULUI , AJUNS LA EDIŢIA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342151_a_343480]
-
picta pată lângă pată, le-a sugerat variate teme, de la portret, peisaj, pomi înfloriți până la a reda chiar un loc autentic, cu case, un câmp în care străjuiesc, poate, sperietorile de ciori, pe care oamenii le construiesc pentru a alunga ciorile care distrug anumite culturi. Așadar, Bărăganul ascunde în el multe secrete, multe tablouri pe care micuții ar trebui să le surprindă în lucrările lor, florile albe și roz care înfloresc primele pe ramurile pomilor, peste care fluturii zboară lin, și
CONCURSUL JUDEŢEAN CULORILE BĂRĂGANULUI , AJUNS LA EDIŢIA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342151_a_343480]
-
al aței de clanța ușii, închideam ochii și deschideam brusc ușa. Vedeam stele verzi dar în clipa următoare și dintele se legăna insignifiant și neputincios în fața mea. Apoi fugeam în curte și-l aruncam peste casă zicând cu năduf: „Na cioară un dinte de os și dă-mi tu, unul de oțel!” după care așteptam să crească, celălalt în locul lui. Când n-aveam cu cine mă juca, îmi confecționasem o pereche de catalige sau picioroange și aram cu ele bătătura de la
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
de seamă în jur, să n-o vadă cineva cum ascunde mărul. Pusese, cu frică mare, mărul în scorbură, taman la timp, căci venise pe pomul vecin o gaiță pestriță dornică de o învârteală de-ale gurii. Chiar și o cioară neagră, mare, stând la vreo două garduri mai încolo, se uita mai demult în jur, studiind orice mișcare care i-ar fi putut aduce vreun folos. Vrăbiile își reluară ciripitul pe lângă răzlogul de gard căzut. Când toate spiritele intrară în
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
urechile larg deschise. - Chiț! Chiț Hei, vrăbiuțelor! - Ciup! Ciup! Ce-i cu tine Șoratra? îi răspunse Moțata. - N-ai văzut unde s-a dus motanul Tarzan? - Da, cum să nu! Tocmai l-am văzut trecând. Dar a plecat, stai liniștit!... Cioara bătu din aripi, semn că motanul încă era pe-acolo. Și gaița stătea neliniștită în cireș. Motanul se putea întoarce oricând. Deodată, evenimentul cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
duse undeva lângă o șură unde era o grămadă de crengi și buruieni. Aruncă niște resturi ale prânzului din tigaie peste gramada de buruieni. La fel de anevoios, cu plămânii șuierând a tuse, se-ntoarse boscorodind în bordei. Fu semnalul de năvală. Cioara, din departare, văzu prima mișcarea. Se repezi spre resturile auncate de moș, înfulecă bucata cea mare de mămăligă veche și dispăru dincolo de livadă. Nici gaița nu așteptă prea mult, se repezi, taman la timp, să înșface coaja veche și uscată
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]