2,546 matches
-
în siguranță, mă prăbușesc pe scaun. Dar scaunul geme - de fapt, doar un ciob ce cu mândră demnitate se împotrivea ideii de a sta împreună cu mine pe același scaun. Îl simt adânc înfipt în propria mi persoană. El completează colecția cioburilor strânsă pe tălpile picioarelor. Acum am doar o singură întrebare în minte: unde o fi penseta? Mă uit în jur și abandonez. Încep să le extrag pe rând, cu degetele și fără a mai folosi instrumente ajutătoare. Primul extras este
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Am pupat o dulce pe obrăjiori și am trimis o la joacă, în sufragerie. Cum am văzut o că se îndepărtează cu mersu i drăgălaș, mi am șters o lacrimă. Picioarele mele erau din nou în flăcări. Trecusem iar prin cioburi. Am reluat poziția lotus, chiar dacă îmi amorțiseră deja picioarele și am reușit, în cele din urmă, să scap de toate cioburile. Evident, mă refer la cele mari. Așchiile au rămas pentru mai târziu. Prima urgență este să curăț pe jos
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
cu mersu i drăgălaș, mi am șters o lacrimă. Picioarele mele erau din nou în flăcări. Trecusem iar prin cioburi. Am reluat poziția lotus, chiar dacă îmi amorțiseră deja picioarele și am reușit, în cele din urmă, să scap de toate cioburile. Evident, mă refer la cele mari. Așchiile au rămas pentru mai târziu. Prima urgență este să curăț pe jos. În câteva minute e perfect curat. Sunt ceva mai liniștit și reușesc să găsesc un ac, pentru a scăpa și de
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc, fără să știu, între Pământ și Ceruri Ochii am închis. Tâmplele-mi vuiesc... La umbra unei clipe îmi ascund Lumina Să n'o spargă-n cioburi, Moartea, hapsâna! Prin negre tunele mă pierd și-mi este frică Doar flacăra Iubirii îmi luminează Drumul! Plutesc printre momente și vise de durere Invăț să mă alătur... trăirii paralele. Un nor pufos mă-mbie să mă întind pe el
DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363423_a_364752]
-
a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă, I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc. Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc. Pe un noian de cioburi, ridic acum speranțe, Nu irosesc cuvinte pe-un vis rătăcitor! Din lacrimile vieții s-au adunat restanțe, Le-ai strâns pe toate-n tine, destin amăgitor! Negoț nu fac cu clipe, iubirea nu e marfă, Izvorul meu de viață ești
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
moartea? Știa că îți trece viața prin fața ochilor înaintea morții dar ce i se perinda prin minte acum ... NU ERA VIAȚA LUI. Nu intelegea, trăia un coșmar.. Senzația cumplită că-i arde creierul și îi pocnesc venele risipindu-se în cioburi, era de nesuportat. - Ce vreți de la mine? a urlat înspăimântat. Un vuiet puternic l-a trântit și lanțuri grele l-au țintuit de scaun. - Avem tot ce îți aparține, inclusiv existența ta! a vorbit cu o șoaptă groasă, Liderul. - Nu
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Articolele Autorului Mamei Mamă,simt,că nu ma dai la o parte , ca pe o fiică renegată. Toate visele mele despre tine, îmi vorbesc despre tine, îmi șoptesc despre jertfa ta. O icoană spartă,găsită într-un pod uitat; în cioburi cândva,dar acum ,restaurată. Te iubesc,mamă ,în ciuda faptului, că ești acoperită, ca o taină nedescoperită, pe care aș vrea să o descifrez. Imaginea ta ,mi-o redă Racoviță. Cândva , undeva, te voi vedea în toată frumusețea ta. Mamă,de ce
MAMEI de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363548_a_364877]
-
îi luase ,, 50 de bani,, Plângea de ți se rupea inima.. Mirata de ceea ce îmi zisase, am scos din geantă suma și i-am achitat ,, datoria,, Timp de o săptămână m-a bântuit gândul.. În fiecare zi simtem că strâng cioburi în mână. Nu reușeam să găsesc o explicație logică. În casa nu ne feream de copil când aveam bani, de asemenea lăsăm mărunțiș la vedere și în diverse puncte pentru a-l testa să vedem cum reacționează Ceva nu se
CADOURILE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363556_a_364885]
-
27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Rațiunea se cufunda. Un leș într-o vâltoare, În ochii strânși și-nchiși ard flăcări violete, Mintea se zbate, rămasă fără apărare. Cuprinsă de-o încinsă, mistuitoare sete. Iluzii fără fete, fantome-nșelătoare. În cioburi de oglindă,contururi tremurânde. Corpul întreg se-ncoardă, ca o săgeată franța. Cuprins de fierbințeala iluziilor arzânde. Știi c-o să se oprească, dar groază te zugrumă. O clipă de supliciu, cât o eternitate. În care viața pare-o înfiorătoare glumă. Și-
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]
-
dezordine cosmică , acolo unde era ordine și undeva , într-o imposibilă și de nepătruns clipă a haosului ...NOI ...viața , ceva mai mult decât nimic și ceva mai puțin decât totul...o slăbiciune a celui fără slăbiciuni , un Eden unde infimele cioburi de univers care , inevitabil , au început să crească și să se înmulțească ...și aveau nevoie , înainte de orice altceva de LUMINĂ , copii ai luminii , copiii neascultători ai luminii ....autodevorandu-si căminul , distrugând -se iar și iar , civilizație după civilizație ...până în cele din
VENITI DE LUATI LUMINA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363579_a_364908]
-
bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
care striga „Ooooblac” și sifonaru’ care în goana calului ce trăgea căruța plină cu sticle cu sifon striga „Soda!”. O meserie interesantă, de mult uitată cred, era cea de „doctor de oale sparte”, adică cel care știa să refacă din cioburi o oală de pământ sparta, dregând-o cu sârmă asemeni unei plase. Acesta striga „Drotoș” - cuvânt derivat din maghiarul drótostótok. Acesta era și pe post de sperietoare pentru copii zburdalnici deoarece avea haine destul de ponosite si nu prea era simpatic
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
padurea și un tainic izvor... XXV. PAULA-DIANA HANDRA - FLORILEGIU HIBERNAL (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. MĂ-NTORC LA PRAGUL DE LEGENDĂ Mă-ntorc din nou, tăcută, la pragul de legendă Și cioburi de imagini îmi trec prin față-n fugă În visul care poartă comoara mea ardentă Căsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă. E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresară Purtată-n orice clipă în murmure
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
aici cu mine, când ea, cu bunătate Întoarce-te, îmi spune, dorințele-ți râvnite Vor fi izbânda-ți vie, iar tu, seninătate! NOSTALGIE Citește mai mult MĂ-NTORC LA PRAGUL DE LEGENDĂMĂ-ntorc din nou, tăcută, la pragul de legendăși cioburi de imagini îmi trec prin față-n fugăîn visul care poartă comoara mea ardentăCăsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă.E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresarăPurtată-n orice clipă în murmure și șoapte,Prin
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
Să te așez, Nou Suflet, pe un altar sfințit Să-mi oglindesc privirea în blânda ta privire. Tu, zbor de păsări albe, ce-ai străbătut furtuni... Și ai oprit poteca-mi, ce-a rătăcit prin viață. Ajunsă-acum la mine, din cioburi mă aduni Să-mi pot lua iar zborul, din cubul meu de gheață. Tu, raza mea de soare, venit-ai să-ncălzești Fărâma mea de suflet, pierdută-n așteptare, Să îmi redai curajul... Iar tristele-mi ... Citește mai mult http
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Cu iubireSă te așez, Nou Suflet, pe un altar sfințitSă-mi oglindesc privirea în blânda ta privire.Tu, zbor de păsări albe, ce-ai străbătut furtuni...Și ai oprit poteca-mi, ce-a rătăcit prin viață.Ajunsă-acum la mine, din cioburi mă aduniSă-mi pot lua iar zborul, din cubul meu de gheață.Tu, raza mea de soare, venit-ai să-ncălzeștiFărâma mea de suflet, pierdută-n așteptare,Să îmi redai curajul... Iar tristele-mi ... XI. ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI INCERTITUDINE, de
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
acest cuvânt încât nici câinii nu-l mai latră iarba unde s-a așezat s-a înnorat bisericile au albit începuse să se simtă ca o ploaie dezbrăcată de cămașă mirosea a femeie părțile lui de vorbire se răneau prin cioburile buzelor noastre sângerau și pieptul mâinile coapsele erau transformate în paturi de campanie până venea ploaia și ne lega în lanțuri până la ultima rană începuse cât a durat războiul nu era iarbă nici câini nici biserici păstram ultimul glonț numai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
doram spus de atâtea ori acest cuvântîncât nici câinii nu-l mai latră iarba unde s-a așezat s-a înnorat bisericileau albitîncepuse să se simtă ca o ploaie dezbrăcată de cămașămirosea a femeiepărțile lui de vorbire se răneau prin cioburile buzelor noastresângerauși pieptul mâinile coapsele erau transformate în paturi de campaniepână venea ploaiași ne lega în lanțuri până la ultima ranăîncepusecât a durat războiul nu era iarbă nici câini nici bisericipăstram ultimul glonț numai pentru noi ne lipeam capeteleși trăgeammi-e doram
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
păpădie este acolo, un câmp și liniștea lui verde, ai să rămâi cu mine, acolo, mereu, privește-mă, privește-mă, hai, vino, întinde mâna și simte-mă! E TIMPUL E timpul să lași, în urmă, totul! Nimic nu e real, cioburi de gânduri, provocări, baloane de săpun, emoții, dureri, efemere fire, fragmente-realități, suspine-mpletite în țesături de doruri, cuvinte-trăiri, atingeri, jocuri de umbre ce, încă, te rețin acolo, plângând tânguitor... E timpul să le smulgi rădăcinile, să le desprinzi colțurile adânci, să
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
mișcări, fără compas, fără cumpănă, fără să ștergi, inima ta conturează prin vibrația ce trece prin suflet, culori, tonuri, nuanțe, lumini, umbre, sub raza unei clipe de bucurie. CIUDATĂ CLEPSIDRĂ Frămânți cuvintele dospite-n arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
mistere! Parcă era într-un basm care când apare, când dispare, cu întrebări imposibile. Printr-un fragment reușești să te strecori prin dimensiuni fragmentate de realități paralele, pătrunzi în irealul împletit cu uitarea, gândurile ni se-ntâlnesc palpitant prin fiecare ciob presărat, asemeni volutelor care urcă spre lumina unui cântec albastru. În tăcere, întotdeauna asculți pașii conectați la picioarele mele, în timp ce liniștea respiră peste tine ca o rană adâncă, ceasul îți ticăie prăbușit în urechi, fiecare cifră devine, acum, o literă
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
felul lor, văzându-și de existența proprie, inconștienți de imensele bogății ascunse în templele scufundate sub o construcție nouă pe fluviul care le-a îngropat trecutul sub valuri. Și doar arareori, apa aduce la țărm vestigii ale trecutului, câte un ciob sau un fragment de frescă într-o arhitectură veche și cu un scris necunoscut timpurilor actuale. “Apa nu se aseamănă protectorului nisip, acest leagăn arămiu, acest soare între dune,/ apa / vagabondează printre pietre, le fisurează, ia cu sine/ fragmente minuscule
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
păcii este și dincolo de moarte o viață într-un vis, El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. Cel mai frumos tango din lume... Frămânți cuvintele ce se dospesc în arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
în lumi paralele, presărate ici-colo cu oglinzi din care rar se reflectă imagini-tablou, labirinturi prin care intrăm inconștient. Șoaptele timpului ~ exorcizarea viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "- A whiter shade of pale... She said there is no reason and the truth is plain to see. Mâna ta, Teah, mi-a cuprins
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]