3,274 matches
-
Mergeam cu bicicleta spre Cheile Jiețului. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, cu un ciopor de oi. De ce, în miez de vară, coborau din munte? Erau sterpele strungii din Muncel, cu nea Ionică Săliștean și nea Ion al Mic ciobani. Ion al Mic chema înainte. Tunau din Cibanu să îmbăieze oile căci mieii făcuseră râie. I-am salutat, atent la câini. - Dacă faci tu on lucru păntru minie, ț-oi răsplăți cum să cade! Nea Ion al Mic mă privea
Povestea ca viață. Mioara de pomeană by https://republica.ro/povestea-ca-viata-mioara-de-pomeana [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
că viața. Dumnezeu cu fata umană În al nouălea cer n-oi fi ajuns, dar parcă nu mai mergeam pe pamant de bucurie. Întors la magazin, am înștiințat ciobănii de tejghea că, de a doua zi, voi fi și eu cioban cu oi, nu unul cu vise deșarte. Bucuria mi-a crescut și mai mult când Ciungu mi-a promis și el o noatina mândră, „atâta numa că țâgare”. Dis-de-dimineață, cu lumina în mână, m-am înfățișat la locul stabilit. Nea
Povestea ca viață. Mioara de pomeană by https://republica.ro/povestea-ca-viata-mioara-de-pomeana [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
o iei la ales. Am plecat desumflat. Eu mă gândisem că mă întorc acasă cu oaia, dar mă întorceam cu sufletul gol. Parcă aveam o presimțire sumbră. Mi-a rămas în memorie imaginea cu nea Ion arătându-mi oaia, cativa ciobani cu chipurile șterse, ceața de dimineață, rece, si eu cu lacrimi în ochi. M-am adunat cu greu. M-am dus direct la magazin și-am povestit cu nea Mihai Hapciuc, venit să-și ia cinzeaca de dimineață. - Mă!... ce
Povestea ca viață. Mioara de pomeană by https://republica.ro/povestea-ca-viata-mioara-de-pomeana [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
piardă. Una din ele i-a murit la fătat, cealaltă i-a rămas stearpa doi ani la rând, după care-a tăiat-o. Ce va fi fost, ce nu va fi fost, nu pot preciza cu siguranță. În sat, printre ciobani, a umblat, multă vreme, vorba că omului îi păruse rău de mioara. Îl luase flama și mi-o promisese de pomană, după care se răzgândise. De aceea nu mi-o trimisese la vale, în oile Tușii. „Da Dumniedzău nu culcă
Povestea ca viață. Mioara de pomeană by https://republica.ro/povestea-ca-viata-mioara-de-pomeana [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Când o să ajungeți pe Athos să vă duceți la mormântul lui și să-i aprindeți o lumânare din partea mea. Văzând că Andrei aștepta să continue povestirile despre Dometie, tataia a vorbit mai departe: - Era din județul Sibiu și părinții lui, ciobani, l-au închinat încă de la naștere Maicii Domnului. Când avea 12 ani și era cu oile pe munte s-a întâmplat să meargă în căutarea unui izvor unde să-și adape animalele. Și o femeie i-a spus să-l
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bruno_stefan_athosul_neamul_bruno_stefan_1387102506.html [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
și noi începuturi, ba chiar îmi propune „să învățăm unul de la altul”. Eu știu sigur că am ce învăța, mai ales că dânsul este o memorie vie a tradițiilor Mărginimii. În 2015 a scos o carte „Transhumanța”, extrem de importantă pentru ciobanii din zonă, un mod de viață din ce în ce mai greu de continuat, de perpetuat. Dl. Petruțiu scrie cu febrilitate, știind că timpul nu-i este cel mai bun aliat. Planurile sale scriitoricești mă umplu de admirație. Recent m-a întrebat despre bunicul
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/milena_munteanu_1458675190.html [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
Cernobâl Malul Prutului din Est... Rosarabia (!) în lacrimi Plânge țara, plâng românii, Mamele, copiii plâng, Plâng femeile, bătrânii De pe malul drept și stâng.. Plâng țăranii, orășenii, Cărtutari și muncitori, Plâng, câți au rămas, oștenii, Plâng cei duși, rătăcitori... Plâng mioarele, ciobanii, Plâng și câinii pe la stâne, Plâng vădanele, orfanii De același grai și pâne ... Plâng la vatra strămoșească Cei ce-s vii stafii, cei morți, Plânge doina eminească Pe la ale jalei porți... Plâng fecioare și plâng mame, Pruncii plâng în pântece
GRUPAJ LIRIC DEDICAT IDEALULUI REÎNTREGIRII ȚĂRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1426750557.html [Corola-blog/BlogPost/370250_a_371579]
-
peste noapte, ci e foarte chibzuită și are întocmite planuri realiste, eficace, de viitor. Zadarnic ar înveșmânta și ea în aur fiecare cuvânt de prezentare a perspectivelor dacă la începutul și la sfârșitul cuvântului acestuia nu e adecvat temeiul. Un cioban de aur și câini de aur nu apără stâna de lupi. În niciun caz! De aceea, aceasta e ordinea de idei a Gabrielei Firea: să fie curată, cutezătoare, cinstită, să fie un om pentru oameni, și este! Fără îndoială că
UN CALCUL AL SUCCESULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1465663343.html [Corola-blog/BlogPost/364753_a_366082]
-
Rămășițe ale antichității. Datorită lui, comparat cu alți marinari, din Moș Crăciun nu a rămas decât „ne dați ori nu ne dați” Nu asta era la origine. Adevăratul Moș crăciun își are originile în darurile primite de un prunc de la ciobanii care și-au pus la dispoziție staulul și o iesle pentru ca o Sfântă Fecioară să nască și să-și îngrijească Sfântul Copilaș. Au mai adus daruri și trei mari crai aduși la eveniment de o stea care le-a arătat
SĂRBĂTORI FERICITE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1419456625.html [Corola-blog/BlogPost/368900_a_370229]
-
de purcel, de ce n-ar mânca și cuțu-cuțu tocană de ham-ham? Dreptul de muncă al câinilor nu este o sintagmă sterilă. Câini ciobănești, fără lesă restrâng în grup oile rătăcite și nu le apără numai pe ele de lup. Și ciobanul, cu sau fără școala de ciobani preconizată a fi necesară, se simte apărat de câinii săi. Și câți câini de lanț își apără stăpânii care-i înlănțuiesc. Există și câini care apăra granițele țării sau aeroporturile fără să accepte șpăgi
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400504083.html [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
și cuțu-cuțu tocană de ham-ham? Dreptul de muncă al câinilor nu este o sintagmă sterilă. Câini ciobănești, fără lesă restrâng în grup oile rătăcite și nu le apără numai pe ele de lup. Și ciobanul, cu sau fără școala de ciobani preconizată a fi necesară, se simte apărat de câinii săi. Și câți câini de lanț își apără stăpânii care-i înlănțuiesc. Există și câini care apăra granițele țării sau aeroporturile fără să accepte șpăgi. Probabil de aceea nu sunt promovați
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400504083.html [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
10 ani și stârnește Legi și reglementări. Dar oamenii înhăitați pentru un ciolan sau cașcaval se târâie de ani prin judecăți și nu pățesc nimic. Oricum nu miroase-a bine. Viitorul pare din ce în ce mai sumbru. Câinii sunt de vină! Oare câinele ciobanului va fi eutanasiat, potrivit Legii, dacă omoară lupul care a dat iama în oi? De ce atunci hoțul care pătrunde noaptea pe furiș să fure o găină face excepție? Dreptate, dreptate! Dar nu și pentru câini. Meditarea Părinții înțeleg prin meditație
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400504083.html [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > NICĂ ȘI OARA Autor: Milena Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unchiul Nică, cioban din Poiana Sibiului, a împlinit 80 de ani. Este unul dintre cei rămași în sat și singurul frate al mamei. El duce numele de familie mai departe. Mă întrebasem ce să îi fi făcut cadou de ziua dânsului. Până la urmă
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/milena_munteanu_1472754823.html [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
unde se-adapă și mioare și ciurda când spre casă trece iar de vreun noaten o ia razna îl strâng dulăii sub jujeu și peste tot se-ntinde hazna ce-o rânduise Dumnezeu când seara scapătă-n tărie se strâng ciobanii lângă foc cu gândul dus la vreo fetie eu, numai eu nu am noroc că-s rătăcit de suferința de-a fi departe de la voi mă mai alină doar dorința s-aud în staul zvon de oi iar de-oi
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423639519.html [Corola-blog/BlogPost/340461_a_341790]
-
lui de a lămuri discursul filozofic. Bine, la fel ca majoritatea filozofilor moderni și Lupașco cade pradă dialogului filozofic absurd, de neînțeles și până la urmă fără importanță practică. Vorba lui Cioran: „poți să vorbești mult mai multă filozofie cu orice cioban din Carpați decât cu filozofii Parisului”. În concluzie, cred că orice ființă umană are caracteristicile și talentele pe care le poate asimila și folosi. Sunt oameni cu „talente ascunse” sau cu „potențial”, dar aceste însușiri nu au nici o valoare dacă
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1421835125.html [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, con- ducerea stânii a fost preluată de Dumitrică al Costii, iar moșu’ Hobza și Clopățăl au rămas cu el ciobani. Mai târziu, când cei doi bă¬ieți ai lui Clopățăl, Culiță și Mitică, au înce¬put să-și ajute tatăl la oi, acesta s-a des¬părțit de Dumitrică și de Hobza și și-a făcut pro¬pria-i stână
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
a des¬părțit de Dumitrică și de Hobza și și-a făcut pro¬pria-i stână taman în Pârcălabu, de cealaltă parte a Oltului, dincolo de Coasta Câinenilor, el deve- nind, se-nțelege - baci. Hobza, săracul, a ră- mas toată viața cioban la frate-său Dumitrică al Costii și de la ocupația asta grea i s-a și tras moartea - vară-iarnă, ploaie sau arșiță, zăpadă sau viscol -, el era tot timpul pe afară cu oile, a făcut un reumatism infecțios. A început să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
munte, adică până la 1 iunie. Erau și gospodari care aveau foarte multe oi, de ordinul sutelor; aceștia, după ce le coborau de la munte, le duceau pe miriști până în bălțile Dunării sau în Deltă, unde le iernau. Se-nțelege, pe lângă câini buni, ciobanii cu simbrie, adică angajații care le aveau în grijă, trebuiau să fie însoțiți și de un număr suficient de măgari pentru a căra târhatul, adică toate cele necesare mese¬riei și traiului zilnic, fiindcă azi erau într-un loc, mâine
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa. I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufle- tul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea utilizarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea cîinele lui de suflet. Vlăduț era un câine de talie mijlocie, alb, puțin gălbui pe spa¬te, cu ochi negri ca tăciunele și blană deasă. A fost primul câine, pe care l-am văzut
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
lui Făgăraș, ultimul „fugit cu mai mulți din sat, alergat de gaborii cu funia în mâini, atunci după zavera lu Iancu, fugit tocmai din Crișcior, pe Gura Vălișoarei și mai jos prin munții Oltului, trecând hotarul, de-a scăpat la ciobanii din câmpie”, cum ne spunea bunicul Grigore din Domnești că i-a povestit tata-mare al lui, moțul. În ciuda obsedantului deceniu, 1950-1960, prea bunii mei părinți s-au îngrijit să-mi ascundă relele timpului acela și mi-au asigurat o copilărie
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) by http://uzp.org.ro/cine-sunteti-dvs-domnule-marian-dumitru-ii/ [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
să-și mai facă încă 6 stâne. Și a venit ziua când stăpânii ne-au răpit de la ugerele mamelor , oaia stearpă chiar a contribuit la prinderea noastră. Ce jale a fost, câte lacrimi s-au vărsat; noi plângeam, mamele jeleau, ciobanii ne înghesuiau în camioanele lor. Am fost duși pe o poiană unde era un țarc, aici am fost înghesuiți toți. Cum ne-au văzut, oamenii au început să vină spre noi, la început ne-am bucurat, am văzut câteva doamne
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491397764.html [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se răresc, ciobanii își umplu buzunarele, încă o viață curmată, alți bani, încă o cană de sânge, alt miel jertfit pe altarul chiolhanului. Una din doamne scapă câinele, acesta se repede la un miel tăiat și plin de sânge, îl ia în gură
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491397764.html [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
o viață curmată, alți bani, încă o cană de sânge, alt miel jertfit pe altarul chiolhanului. Una din doamne scapă câinele, acesta se repede la un miel tăiat și plin de sânge, îl ia în gură și vrea să fugă, ciobanul îl vede , strigă la el, apoi îl lovește și își recuperează mielul mort. Stăpâna câinelui îl apostrofează pe cioban:”cum ai putut să dai într-un animal atât de frumos? Ce ți-a făcut el, ai fost neglijent, altfel nu
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491397764.html [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
scapă câinele, acesta se repede la un miel tăiat și plin de sânge, îl ia în gură și vrea să fugă, ciobanul îl vede , strigă la el, apoi îl lovește și își recuperează mielul mort. Stăpâna câinelui îl apostrofează pe cioban:”cum ai putut să dai într-un animal atât de frumos? Ce ți-a făcut el, ai fost neglijent, altfel nu fura.” ”Uită-te la el cât e de scump, dă-i o guriță lu* mamii, scumpetea mea”, în timp ce îi
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491397764.html [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
rămas întipărită în minte expresia feței, modul în care își ridica ochii spre cer când vorbea de Allah, buzele de Osama Bin Laden. Tușa Anuța (foto) mi-a spus într-o seară de transhumanță: - Ori n-ai vazut cum samănă ciobanii cu sâmbrie întra iei? Șî mocanii samănă, șî patronii hăi de țân oi cu slugi, păntru bani? Șî pocăițîî la feli... și hăi de fac politică pe la televizori. Samănă că toți eu câte-on duh al lor, ș-ahăla nu-i Duhu
Povestea ca viață. Jihad by https://republica.ro/povestea-ca-viata-jihad [Corola-blog/BlogPost/337859_a_339188]