2,672 matches
-
înalță o altă minunăție a teilor maiestoși încărcați de floare. Această frumusețe statică era animată de zborul păsărelelor din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că ne menținem în sfera gingașă a armelor de calibru redus, n. m.), apoi se opreau în loc și, bătând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin de lume, care la cosit iarba și otava, care la adunat fânul uscat și bun pentru animale. Pasărea, măiastra ciocârlie, era acasă la ea, desfătându-și ascultătorii, lucrătorii câmpului cu trilurile ei fermecate și călătoriile ei către cer, unde după ce dădea binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ, de unde revenea la vizita ei la cer după o scurtă pauză. În
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că este o mare sărbătoare la care este invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
botezatul și am plecat. Am trecut ulița în grabă, am traversat șoseaua căutând o cale mai scurtă către pădure, pentru că până la Poiana trebuia să trec printr-o pădure. Repede am găsit calea pe care o căutam și petrecut de cântecele ciocârliei, care nu-mi vor părăsi auzul atât cât voi trăi pe pământ și de cântecele altor păsări, care parcă erau la o mare întrecere, a fluturilor care mă chemau la joacă și sub protecția sfântului soare, sărind dintr-un picior
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Pe de o parte refuzam să mă înțeleg, pe de altă parte îmi dădeam seama că niciunde, nu-i mai frumos, mai plăcut ca acolo unde ai văzut pentru prima dată soarele, acolo unde te-ai trezit în cântec de ciocârlie și unde ceru-i mai aproape de pământ. Era suficient să ies la câmp să văd cum plugul ară, pasărea măiastră se-ntrecea pe sine, concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe câmpie” și „Mă-nchin”. Ca viața nopții să-mi coloreze sângele care încă din preadolescență îmi fierbea de dor de ducă și curiozitate, într-o noapte de august am fost martor la Marele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
păsările își exprimă bucuria prin concertul lor ad-hoc, brotăceii se cațără printre ramurile de măceș anunțându-și bucuria pentru că-i minunat, cocostârcii fac de rond pe vale, prin grâu pitpalacii își caută prepelițele anunțându le unde sunt și pasărea măiastră, ciocârlia, urcă la ceruri unde mulțumește divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dureri ori bucurii ți-ai frământat trupul și sufletul; ce puteri supranaturale sălășuiseră-n Tine de Te avântați pe culmile cele mai înalte ale gloriei de Erou! Vei fi, poate, un răscolitor al brazdei, ce trăiai înfrățit cu doina și cântecele ciocârliei; vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil cu păr bălai, născut în palat și-nfășurat în scutece de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
împinși în exil sau au scris pentru cenzura totalitară. E. Negrici nu admite nici o excepție de la teza sa privind mecanismele evoluției literaturii române, în principal prin întârziere și imitație. Onirismul estetic (structural) (aici să notez: apărat minute bune de L. Ciocârlie la lansarea de la Bookfest), curent excepțional prin teorie și practică literară, numit altădată de autorul eseului de psihologie a literaturii noastre un "curent de mansardă", ar fi fost, măcar el, excepția care confirmă regula, altfel suspectabilă. Că optzecismul este experimentalist
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
autentificarea lor notarială, pe care le va fi resimțit în notele aprobării sau ale umorului... Dar cum crează, de fapt, mai mult ori mai puțin iubiții noștri confrați? Să stabilim mai întîi cum se înscriu în orarul zilei. Declară Livius Ciocârlie, cu o emfază laconică, cu o modestie atît de crispată, încît devine stilistic savuroasă: „Scriu numai dimineața, foarte devreme, și asta îmi dă un soi de complex de inferioritate, fiindcă știu de la Lucian Raicu, prietenul meu, că scriitorii de linia
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
miraje pe suportul informaticii. Ceea ce nu înseamnă că alți scriitori nu rămîn pe făgașul tradițional, adică la mijloacele „romantice“ ale scrisului, în afara cărora nu-și regăsesc ființa sensibilă, nu-și pot continua operația productivă. Din nou lapidar, fin ironic, Livius Ciocârlie ne asigură: „Nu sunt contemporan cu epoca în care am apucat să trăiesc. Deci scriu numai cu stiloul. Am sentimentul că există o inducție între cap, braț, mînă și stilou. Cînd nu funcționează, iese rău“. Cu toate că onorabilul confrate a fost
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
M. Sorescu, Ana Blandiana nu pot fi înlocuiți cu M. Ursachi, C. Abăluță, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu. Nici M. Preda, N. Breban, D. R. Popescu, Șt. Bănulescu, A. Buzura cu Radu Petrescu, M. H. Simionescu, C. Olăreanu, M. Ciobanu, L. Ciocârlie. Asta în caz că s-ar unifica presupusele canoane-curente. Nu mai zăbovesc asupra unor liste propriu-zise de scriitori. Ele pot fi parcurse la pp. 316-8, 320-330, 371, și mărturisesc despre durabilitatea certitudinilor și omeneasca nesiguranță a criticului și istoricului literar. Să-l
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
Sud până în Constanța se parcurge, cu mașina, în circa un sfert de oră. Când podul va fi închis, șoferul va trebui să ocolească. Așadar, a pornit la drum spre Techirghiol, de acolo spre Topraisar, a trecut prin Mereni, Lanurile și Ciocârlia, iar de aici pe Autostrada A2 până la intrarea în Constanța. În loc de 15 minute, drumul a durat o oră. În loc de 15 kilometri au fost parcurși 80 de kilometri. O alternativă rapidă ar fi fost travarsarea canalului pe podul care se construiește
Podul de la Agigea va fi închis. Vezi rutele alternative by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/70287_a_71612]
-
lacrimă de dor și de îndurare să-i roureze geana". Cu adevărat, această rouă a genelor a umbrit adesea privirea vînătorului, cînd din făptura căzută la picioarele lui se scurgeau ultimele picături ale vieții. Ființa poate fi minusculă, bunăoară o ciocîrlie; fiorul de milă iscat de sfîrșitul ei nu va fi mai puțin intens: "Mă apropii. Ciocîrlia stă pe burtă, labele ei se agită, ciocul i se închide și se deschide, rămîne întredeschis: mica pereche de foarfeci taie sînge. Ciocîrlie, de-
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
a umbrit adesea privirea vînătorului, cînd din făptura căzută la picioarele lui se scurgeau ultimele picături ale vieții. Ființa poate fi minusculă, bunăoară o ciocîrlie; fiorul de milă iscat de sfîrșitul ei nu va fi mai puțin intens: "Mă apropii. Ciocîrlia stă pe burtă, labele ei se agită, ciocul i se închide și se deschide, rămîne întredeschis: mica pereche de foarfeci taie sînge. Ciocîrlie, de-ai putea deveni gîndul meu cel mai delicat, remușcarea mea cea mai scumpă! A murit pentru
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
o ciocîrlie; fiorul de milă iscat de sfîrșitul ei nu va fi mai puțin intens: "Mă apropii. Ciocîrlia stă pe burtă, labele ei se agită, ciocul i se închide și se deschide, rămîne întredeschis: mica pereche de foarfeci taie sînge. Ciocîrlie, de-ai putea deveni gîndul meu cel mai delicat, remușcarea mea cea mai scumpă! A murit pentru celelalte. Mi-am rupt permisul și mi-am atîrnat pușca în cui." (Jules Renard, Jurnal) Cuvîntul-cheie, "remușcare", va reveni sub condeiul multora sau
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
desăvârșit gust artistic. Curtenitor și curios, a vrut să știe cine sunt prozatorii timișoreni care-ar merita - ipotetic vorbind - să fie traduși la Gallimard. M-am prins în joc și i-am dat câteva nume, de la Sorin Titel și Livius Ciocârlie la Daniel Vighi și Ioan T. Morar. I-am vorbit despre uluitorul talent al lui Șerban Foarță și magiile lingvistice ale scrisului său, dar și despre specificul cultural bănățean. Știam că toate aceste informații nu cădeau pe-un teren pustiu
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
oameni care au crezut sincer în comunism. Din toate aceste cărți am învățat câte ceva, dar niciuna nu mi-a produs un șoc emoțional, nu m-a izbit drept în moalele capului precum Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, de Livius Ciocârlie. Între 1980 și 1984 am fost student al Universității din Timișoara, iar unul dintre profesorii mei de literatură franceză era chiar Livius Ciocârlie. Înalt, subțire, cu o figură intens spiritualizată, avea ceva din aerul veșnic dilematic sau poate doar vag
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
nu m-a izbit drept în moalele capului precum Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, de Livius Ciocârlie. Între 1980 și 1984 am fost student al Universității din Timișoara, iar unul dintre profesorii mei de literatură franceză era chiar Livius Ciocârlie. Înalt, subțire, cu o figură intens spiritualizată, avea ceva din aerul veșnic dilematic sau poate doar vag șovăielnic, al lui Jean-Louis Trintignant. Nu privirea sticloasă a învingătorului ca la, să zicem, Alain Delon. Pe stradă sau pe holurile facultății părea
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
m-aș putea face de râs la examenele lui mă obliga să învăț ca pentru puține altele. Îl respectam, admiram inteligența abordărilor în cursurile sale (despre care, aflu din jurnal că nu era foarte entuziasmat), dar zidul dintre omul Livius Ciocârlie și noi părea impenetrabil. După un sfert de secol, profesorul a dărâmat singur acest zid prin publicarea unui jurnal, grație căruia se arată publicului precum Rousseau la Judecata de Apoi: "Voilŕ ce que j'ai fait, ce que j'ai
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
ce que je fus. J'ai dit le bien et le mal avec la męme franchise. Je n'ai rien tu de mauvais, rien ajouté de bon..." Ceea ce la Rousseau este, în bună măsură, doar intenție, devine certitudine la Livius Ciocârlie. Principala calitate a jurnalului său este extrema autenticitate. Scrise alert, în ritm de proces verbal, însemnările devin o reproducere fidelă a existenței cotidiene a autorului la începutul deceniului nouă, cu bunele și cu relele. Majoritatea autorilor de memorialistică - mai ales
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
a da existenței lor o semnificație, pentru a-i proteja pe apropiați sau pentru a-i scuti pe cititori de unele detalii presupus lipsite de interes. În toate aceste detalii, aparent nespectaculoase, se ascunde însă autenticitatea unei existențe. Iar Livius Ciocârlie nu ascunde nimic. Își notează conștiincios și ne aduce la cunoștință fiecare coadă matinală (la ora 5 dimineața) pentru prețioasele sticle cu lapte, rezultatele și prestația sa în toate partidele de tenis jucate, veșnica nemulțumire legată de calitatea cursurilor pe
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
pentru obținerea alimentelor de bază, decât de climatul politic și propagandistic (ignorate și ridiculizate uneori chiar de activiștii de partid). În schimb viața culturală era mai intensă decât ne-ar plăcea astăzi să o credem (lista cărților citite de Livius Ciocârlie, temele aflate în lucru pentru diversele articole, cărți, conferințe, discuțiile cu scriitorii din București și Timișoara, chiar filmele vizionate o dovedesc cu prisosință). Nici erou nici victimă, scriitorul încearcă să ducă o viață normală și să ofere familiei sale mici
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
iar le scapă, îl mai ajut și eu să le adune, să le scape. Mă întreabă, inocent, nu cumva și pe dumneata te-au chemat? Ia vorba din gura unuia și altuia, ori pufnește poftim! ca să vezi!" Însemnările lui Livius Ciocârlie au drept singur reper cronologic anul. În felul acesta ele curg, precum întâmplările unui roman, sau ca viața însăși, conferind impresia de autenticitate maximă. Nu este exclus însă ca unele caiete să fi fost asamblate greșit în jurnal. O însemnare
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]