26,464 matches
-
comentatori (ba chiar publicații întregi) care cu abilă "eleganță" se feresc a atinge o seamă de chestiuni și de nume din actualitate, evident controversabile. Ai putea să indici cîteva elemente ale supraviețuirii mentalității antedecembriste, oportuniste, adulatoare sau denigratoare conform unor circumstanțe inavuabile? - Nu numai că aș putea, dar te vestesc că am în avansată pregătire un volum cu copioase trimiteri la tema în cauză. Volumul se intitulează Zădărnicii și cuprinde grosul - nu zic miezul - activității mele gazetărești între anii 1990-2007, plecând
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
facă față unor situații complicate sau atacului unor factori externi. A doua - și poate cea mai importantă - este că instituțiile au fost croite în contexte caracterizate prin suficiența, chiar abundența resurselor comune și au funcționat în perioada în care aceste circumstanțe s-au păstrat; deterioarea circumstanțelor a reprezentat momentul în care și instituțiile respective și-au arătat cu claritate slăbiciunile. Dar dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că aranjamentele instituționale din satele devălmașe diferă în mod radical de acelea pe care Ostrom
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
sau atacului unor factori externi. A doua - și poate cea mai importantă - este că instituțiile au fost croite în contexte caracterizate prin suficiența, chiar abundența resurselor comune și au funcționat în perioada în care aceste circumstanțe s-au păstrat; deterioarea circumstanțelor a reprezentat momentul în care și instituțiile respective și-au arătat cu claritate slăbiciunile. Dar dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că aranjamentele instituționale din satele devălmașe diferă în mod radical de acelea pe care Ostrom le-a studiat; căci Ostrom
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
țină toate conflictele în plan intern și să evite o divizare a acesteia. Mai mult, evitarea oricărei decizii neconsensuale poate fi un semn că în cadrul obștii relațiile sunt caracterizate de un nivel ridicat de suspiciune și de neîncredere; în aceste circumstanțe, accentul pe o regulă care acordă fiecăruia dreptul de veto este probabil singura cale de a păstra în cadrul obștii o pace stabilă. Așadar, nu este deloc evident că din prevalența regulii unanime de luare a deciziilor putem infera că obștile
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
actorii sunt în relații de concurență între ei pentru a accesa resursele. Or, cea de-a doua verigă slabă a cadrului instituțional devălmaș pe care am indicat-o mai devreme constă în faptul că a apărut și a funcționat în circumstanțe speciale: resursele comune pe care se baza cooperarea socială erau abundente (practic nelimitate în anumite situații) și s-au păstrat astfel o lungă perioadă de timp. Or, testul unui aranjament instituțional care privește gestionarea resurselor comune este acela al modului
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
care privește gestionarea resurselor comune este acela al modului în care funcționează când resursele se deteriorează, când raritatea devine regula, se instalează penuria, iar competiția dintre membrii grupului, comportamentele de tip blatist etc. se intensifică. Rezistă acel aranjament instituțional în circumstanțe de acest tip? Iar dacă da, cum și în ce fel? Stahl (1998, vol. II, partea a III-a, cap. II-IV, passim) insistă asupra faptului că aranjamentele caracteristice satului devălmaș presupun o abundență deplină a resurselor. „Pădurea era copleșitor de
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
cât despre terenul agricol, iată un singur exemplu, dat de asemenea de Stahl - „cântecul lui 907”: Când a fost în 53 De ne-a dat pământ Știrbei Puneai plugul unde vrei Și arai pe cât putei. Abundența resurselor a reprezentat o circumstanță fundamentală în care a funcționat satul devălmaș , având consecințe foarte adânci. Mai întâi, nu a existat niciun stimulent pentru ca instituțiile care au apărut să includă acele elemente care să le asigure durabilitatea, atunci când abundența se deteriorează sau nu mai există
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
să pună bariere în calea exploatării lor excesive. Instituția gestionării în mod devălmaș a pădurii devine astfel mai complexă, dar răspunsurile erau ad-hoc, cu rolul de a adapta o nouă situație la cadrul existent, nu o construcție nouă, adecvată unor circumstanțe de o natură radical diferită de cele anterioare. Să notăm aici o dificultate serioasă a analizei propuse de Stahl. El presupune că, atâta vreme cât abundența era regula, aranjamentele instituționale devălmașe erau eficiente: ele au funcționat în satul arhaic. Or, în lipsa evidenței
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
aici sunt foarte importante și nu privesc doar soarta acestui aranjament instituțional tradițional, deoarece multe alte instituții cu un rol important în societatea românească au avut trăsături similare celor ale satului devălmaș. Asumarea abundenței sau fie și numai construcția unor circumstanțe în care se asumă abundența, evitarea în acest mod a concurenței, confruntării cu alții în distribuirea sau în utilizarea resurselor au fost principii care au prezidat modul în care au funcționat multe dintre instituțiile care au existat - ba chiar au
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
aceasta) sunt mai mulți actori. Dimpotrivă, acele aranjamente instituționale dau expresie unui alt tip de soluție la problema acțiunii colective și la cea a furnizării bunurilor colective. Această soluție poate fi caracterizată pe scurt astfel. Ea presupune că există anumite circumstanțe speciale. Cea mai importantă este aceea că sistemul de resurse disponibile are proprietatea abundenței. Actorii, acționând chiar un timp relativ îndelungat, nu pot afecta această circumstanță. Resursele sunt potențial nelimitate și nu este niciun pericol ca acestea să se rărească
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
colective. Această soluție poate fi caracterizată pe scurt astfel. Ea presupune că există anumite circumstanțe speciale. Cea mai importantă este aceea că sistemul de resurse disponibile are proprietatea abundenței. Actorii, acționând chiar un timp relativ îndelungat, nu pot afecta această circumstanță. Resursele sunt potențial nelimitate și nu este niciun pericol ca acestea să se rărească. De aceea, concurența dintre actori este doar marginală. Cum nici conflictul nu are un loc central, regulile de luare a deciziilor în cadrul grupurilor (o componentă esențială
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
secol; întreprinderea socialistă, alături de urmașa ei (firma de stat din tranziție), a funcționat peste o jumătate de secol -, aranjamentele instituționale precum cele discutate aici nu au reușit; s-au prăbușit sub forța factorilor externi, îndeosebi a celor care au creat circumstanțe în care evitarea rarității sau crearea unei abundențe artificiale au fost puternic restricționate, iar suprasimplitatea construcției instituționale a devenit evidentă. Ar trebui, cred, să încercăm să reflectăm mai pe larg asupra moralei acestor istorii. Referințe bibliografice
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
scenariu, anume cel în care condițiile naturale îi sunt favorabile păstorului, este mai rău pentru acesta decât profilul unei cooperări mutuale în situația gestionării pășunii ca un bun comun. Celelalte scenarii sunt și mai pesimiste, existând de asemenea posibilitatea ca circumstanțele naturale să fie atât de nefavorabile, încât să reducă profitul la 0 (căruia i se adaugă suplimentar și costurile asociate investiției în pază) . Miza lui Ostrom nu este, așadar, a arăta că gestionarea bunurilor comune prin intervenția unei autorități centrale
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
bunurilor comune și instituirea drepturilor de proprietate exclusive asupra părților lor sunt soluții greșite în toate situațiile, ci doar a arăta că (1) niciuna dintre ele nu poate fi considerată ca fiind universal optimă, întrucât depinde de o serie de circumstanțe locale și (2) deși cele două soluții sunt adeseori văzute ca singurele posibilități de ieșire din dilema bunurilor comune, există și soluții de altă natură, externe dezbaterii despre intervenționismul economic, ce pot da rezultate mai bune, în anumite circumstanțe. O
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
de circumstanțe locale și (2) deși cele două soluții sunt adeseori văzute ca singurele posibilități de ieșire din dilema bunurilor comune, există și soluții de altă natură, externe dezbaterii despre intervenționismul economic, ce pot da rezultate mai bune, în anumite circumstanțe. O astfel de soluție este construită teoretic în secțiunea următoare, iar din punct de vedere empiric (în contextul României), acest gen de soluții apar în toate celelalte capitole ale acestui volum. 1.2.4. O soluție ostromiană alternativă În ciuda caracterului
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
diferențe de proprietate semnificative, luând o măsură economică modernă; totuși, trebuie să fi existat diferențe în posesiuni ca, spre exemplu, numărul de vite sau alte animale ori unelte. Aceste diferențe ar putea părea egalitare dintr-o perspectivă modernă, dar, în circumstanțele respective, puteau reprezenta chiar diferența dintre viață și moarte. Alte diferențe, spre exemplu, puterea de muncă personală și numărul membrilor capabili de muncă ai gospodăriei, ar fi introdus alte inegalități. Această chestiune nu este, în sine, importantă pentru discuția de
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
o formă de organizare anterioară oarecare, ci chiar din forma originală . Aceasta este cea tribală, colectivistă, spre deosebire de forma actuală care este civilă și individualistă. Consider că întreaga istorie socială umană este cea a evoluției dinspre forme colectiviste de organizare, adaptate circumstanțelor în care resursele sunt raportate la minimul necesar supraviețuirii. Sunt rare evoluțiile către organizări care permit mai întâi separarea colectivității în familii și apoi în indivizi. În primă instanță, toate bunurile și serviciile sunt produse predominant sau exclusiv prin acțiune
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
și o "reprezentare simbolică complexă", dimensiuni care de-a lungul timpului au fost uneori confundate, au mers paralel, s-au aflat în convergență, dar și în opoziție. Dacă nevoia constantă de autolegitimare a românilor (cu bovarismele aferente) poate beneficia de circumstanțe atenuante (istorie grav conflictuală, context geo-politic), cu adevărat neproductivă și deficitară i se pare eseistei poziția noastră incertă, ezitarea permanentă între alternative contrare, aparent ireconciliabile: tradiționalism /vs./ modernism, autohtonism /vs./ europeism, Orient /vs./ Occident ș.a. Noile realități europene reclamă, cu
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
estetice, față de care, inițial, se arătase incredul: " Preferam să cred valorile absolute. Astăzi înțeleg că Lovinescu avea dreptate". Prin modificarea codului estetic, dar și a celui etic, religios etc., operele ni se înfățișează într-o lumină nouă, nu o dată defavorabilă, circumstanță ce le elimină din canon. Devenite obiect de cercetare academică, ele nu mai pot fi citite "cu plăcere". în treacăt fie spus, în alt loc, criticul se arată mai concesiv. Menționînd deosebirea pe care Roland Barthes o face între o
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
rezistentă la schimbările climatului temporal decît însuși textul lor. Sau abrupt-concluziv: "Critica, sub toate formele ei, are o posteritate mai lungă și mai sigură decît arta". Punct de vedere care poate stîrni cu mare ușurință riposte, dar prin chiar această circumstanță fertil. E o speculație foarte îndrăzneață, cu valoare strict personală, capabilă totuși, a cîștiga atenția aprobativă a spiritului de finețe. Cu atît mai mult cu cît se relevă susținută de exemple suficient de convingătoare (numărul lor ar putea fi lesne
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
cordiale, între stilul excesiv de protocolar ("Stimate domnule profesor") și cel simplu familiar ("Dragă Nini"). Salutul inițial e un mod de a evita formula de adresare -, dar tocmai absența acesteia îl face să sune mai curînd nepoliticos. Nu beneficiază de asemenea circumstanțe atenuante, în schimb, unele dintre formulele folosite pentru a atrage atenția asupra unui document atașat. Chiar termenii folosiți pentru acesta din urmă sînt încă insuficient fixați. Scriam, acum cîțiva ani, despre concurența echivalărilor românești ale termenului englezesc attachment; situația nu
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
care vorbesc despre "lipsa de legitimitate" a intelectualilor care sprijină condamnarea comunismului. Grobianismul antidemocratic arătat în Parlament și ori de câte ori este cazul de Corneliu Vadim Tudor, sinistru lingău al Elenei Ceaușescu, ar trebui să-i tulbure puțin pe aliații săi de circumstanță. Sau să îi facă să înțeleagă și să accepte curba descendentă a propriilor lor partide în sondajele de opinie. În ce mă privește, nu am fost niciodată un susținător entuziast al Legii lustrației. Cred în valorile democrației, verbul "a interzice
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
existența în plin haos. Salvarea celor care își construiesc existența așa, în plin fals, este chiar modalitatea de a o înălța la rang de normalitate. Fenomenul nu este nou și nu depinde de ideologii, religii, politici și nici chair de circumstanțele atenuante furnizate de egoismul fiecăruia dintre noi. Cum se explică, totuși, existența, devastatoare, a crizei de comunicare între indivizi, grupuri de oameni exact în mileniul în care tehnologiile transmiterii informației fac salturi cu o viteză halucinantă? Unde este fractura? Ce
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
genuine, atît de minunată în copilărie, cu o valoare practică, filmul reușește să ne ducă în acest punct al dezvrăjirii lumii. La capătul experienței traumatice, Walter Sparrow redevine banalul ofițer cu controlul animalelor, trebuie să se supună rigorilor legii avînd circumstanțele atenuate pe care le ridică cazul său, își recuperează familia și sănătatea mintală, dar decade din statutul de erou asemeni lui Don Quijote. Detectivul Fingerling moare odată cu numărul 23, în paginile cărții rămase neterminate, așa cum faimosul hidalgo își regăsește liniștea în afara
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
se reelabora în temeiul unei noi "table a legii", pentru descifrarea căreia apariția "profetului" e inevitabilă". Menționăm că "eterna reîntoarcere" nu e o invenție nietzscheană, ci reluarea unui motiv al filosofiei grecești pe care l-au ilustrat, între alții, stoicii. Circumstanța că filosoful german nu-i numește pe precursorii săi reprezintă, după cum susține suficient de convingător Borges, în Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]