2,739 matches
-
că vechea hâră a bunicilor lor a devenit o lecție dură și de neuitat, dar nimerită de a fi învățată și ținută minte din manualele lor de istorie pentru cei ce vor veni ... După poarta de intrare de lemn de cireș încrustat, cu minisculpturi în basorelief, reprezentând flori și animale mitice, cu acoperiș țuguiat la colțuri, printre pâlcuri de tufe de ienupăr și coriandru se arată, pe stânga, în toată splendoarea lui, monumentul lui Budha, sculptat pe la 1790 în Japonia și
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
și ziua mea/și aș dărui ziua aceasta știe cineva/cum se întoarce iubirea/ca să sune la soare și-un sfert fix adică/peste un om și ceva după ce scriu.” Floarea, în speță floarea de salcâm, iar ulterior, cea de cireș, este un simbol al principiului pasiv, dar și al dragostei și al armoniei. Floarea reprezintă copilărila, puritatea, inocența și are legătură cu Edenul. Floarea este un centru spiritual. Aspirația spre absolut a poetului se realizează prin faptul că el are
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Dorinte > POEME DE DRAGOSTE (1) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 168 din 17 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Renaștere Sublime miresme înnoată-n albastru, Cireși înfloriți, sălcii verzi, alb de nufăr Privesc cu sfială spre-a zilelor astru, Încet mă strecor înspre vis ... nu mai sufăr! Văd firul de iarbă cum crește-n tăcere Și muguru-i gata plesnit, ce splendoare! Narcisa-mi zâmbește-unduind de plăcere
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
de găsire a idealului, de descoperire a ritmului interior, de speranță, se leagă de acest simbol. Pentru Lăură, casa este în primul rând o “imago mundi”, un loc idilic, un adevărat răi - „ În spatele casei se întindea livadă de meri, cativa cireși și nuci. Când venea primăvară și timpul se încălzea, crengile curgeau în văzduh și nășteau muguri... Vară, de câte ori priveam livadă, mi se părea că fructele ard pe ramuri. Erau galbene și roșii, iar galbenul soarelui adăugat, le dădea acea strălucire
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
și azi, Te mai aștept și-acum... Revin-o iar la mine, Întoarce-te din drum. Aveam un vis odată, Pe care l-ai uitat. Mireasă altădată, Azi strigăt disperat. Frumoasa mea mireasă, Mie dor de tine azi. Au înflorit cireșii, Ca flacăra tu arzi Pe drumuri chiparoșii Tînjesc cuprinși de dor... Mireasa mea eterna Ca pasarea în zbor... Vreau să te țin de mînă Și să plecăm pe drum, De ce ramne praful Iubirii ca un scrum? Și ce a fost
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CANȚONETE CU STICLETE 3 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi am să-mi iau o doică să mă sprijine-n odaie să -mi dea de mâncare cireși -păsărești și-am să-mi cumpăr peste vremuri Luna ca să mă ogoaie și m-oi duce la culcare canțonete voi cuprinde peste maluri de ferestre ochii ca să mi-i adoarme floarea ca o chiparoasă ce străluce somnoroasă va pluti-n
CANŢONETE CU STICLETE 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368580_a_369909]
-
sau ale vieții sale sunt doar menționate, altele aprofundate, însă oricum sunt tratate, ele stârnesc interesul cititorului pentru lectură ori, de ce nu, pentru luare aminte. În cartea Marianei Gurza nu întâlnim o lume poleită, care sclipește asemenea florilor roz de cireș primăvara, ci lumea reală cu umbre și lumini, cu dureri și bucurii. Acest lucru se explică prin însăși viața poetei și a familiei sale, cântată ori descrisă în poezie și proză. De aici putem descoperi relația biunivocă între timp și
MARIANA GURZA ÎN PELERINAJ PRIN CUVÂNT, GÂND ŞI SUFLET de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368615_a_369944]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > LA POARTA INIMII Autor: Roznovan Amelia Lavinia Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului La poarta inimii mi-au înflorit cireși S-au înălțat spre cer,învăluiți în soare Și au lăsat în urmă credințele lumești Au renunțat tacit la tot ce doare ! Pe ramuri flori catifelate-au înflorit Frunzele verzi în vânt s-au dezgolit Cu rădăcini adânc infipte-n
LA POARTA INIMII de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368630_a_369959]
-
cer,învăluiți în soare Și au lăsat în urmă credințele lumești Au renunțat tacit la tot ce doare ! Pe ramuri flori catifelate-au înflorit Frunzele verzi în vânt s-au dezgolit Cu rădăcini adânc infipte-n suflet Mi-au înflorit cireși în inima și-n cuget ! E primăvară aici și fluturi mii dansează Petale de iubire fiinta-mi colorează E-atat de vie toată căldură ce o simt Încât în zbor înalt m-aș rupe de pământ ! M-aș înaltă spre
LA POARTA INIMII de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368630_a_369959]
-
datora însă armei în sine, ci picturii de pe ea! Relatarea m-a amuzat, ca să vezi că arta este la mare preț și când e risipită pe arme! Constat că japonezul rămâne un rafinat estetic care-și îngăduie să admire atât cireșii superb înfloriți, cât și picturile de pe arme... Mai mult, tot în acest castel am găsit o sală de amirat luna (da, luna!) iar asta mi se pare cea mai senzațională dovadă a romantismului nipon. Într-o aripă a castelului există
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
și menireSa - mi fii extaz și șoaptă , pasiune și - nrobireSa mă cutremuri dulce în visul meu tăcut... XIV. LA POARTA INIMII, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. La poarta inimii mi-au înflorit cireși S-au înălțat spre cer,învăluiți în soare Și au lăsat în urmă credințele lumești Au renunțat tacit la tot ce doare ! Pe ramuri flori catifelate-au înflorit Frunzele verzi în vânt s-au dezgolit Cu rădăcini adânc infipte-n
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
cer,învăluiți în soare Și au lăsat în urmă credințele lumești Au renunțat tacit la tot ce doare ! Pe ramuri flori catifelate-au înflorit Frunzele verzi în vânt s-au dezgolit Cu rădăcini adânc infipte-n suflet Mi-au înflorit cireși în inima și-n cuget ! E primăvară aici și fluturi mii dansează Petale de iubire fiinta-mi colorează E-atat de vie toată căldură ce o simt Încât în zbor înalt m-aș rupe de pământ ! M-aș înaltă spre
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
înflorit ciresiS-au înălțat spre cer,învăluiți în soareSi au lăsat în urmă credințele lumestiAu renunțat tacit la tot ce doare ! Pe ramuri flori catifelate-au infloritFrunzele verzi în vânt s-au dezgolitCu rădăcini adânc infipte-n sufletMi-au înflorit cireși în inima și-n cuget !E primăvară aici și fluturi mii danseazaPetale de iubire fiinta-mi coloreazaE-atat de vie toată căldură ce o simtIncat în zbor înalt m-aș rupe de pământ ! M-aș înaltă spre soare,tăcută și
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Tradiții > CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE Autor: Cornelia Neagă Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE -în grâi- Cântă cucu” la fețâie* pa Poduri și la Prislop Creapă muguru” la salca, la cireș da” și la plop La doșcină* pa la umbră încă nu s-o gișgețat Colțu” ierbii înverzășce, primăvară-i deja-n sat! Pa Ogreze un băciuț sapă greșuri* pa șu” meri Pa holda ce îi arăta, cu plugu,” abgia ge
CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368787_a_370116]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ELISABETA IOSIF ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII Sub streșini de ram, flori albe-n cireși Plouă-n lumini peste crini îngerești Gând dantelat pe ia-nflorată din cer Un cântec străbun transferă o clipă-n mister Iar Martie se-adună. Și-un fir de sulfină Se-adaugă-n bolu-i de aur, sfințind cupa plină De har. Numai
ELISABETA IOSIF ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363714_a_365043]
-
-l primesc de la vânzătorii de iluzii. Așa s-a nascut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scalda trupurile În ploile verii sub flori de cireș? Și acum, când îți scriu, încă mai culeg Fărâme de regret și canturi de iertare. P.S.: Vreau să uit mirosul tău de mere... Și cum am născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. Nu mai sunt Adam, Ci
NU MAI SUNT ADAM!” DE GABRIEL DRAGNEA ÎN TRADUCEREA POETULUI SPANIOL PERE BESSO de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363698_a_365027]
-
mieilor”, imediat după “babe”. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos o găleată cu apă proaspătă și rece și-a umplut plosca din lemn de cireș sculptat, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș, un om avut din Moșneni, un sat megieș. A scos caii din grajd și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau zona
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
numai la arta aranjamentelor florale (ikebana) sau origami. Dar și la poezia tradițională niponă haiku, răspândită în întreaga lume, care sintetizează în trei versuri (17 silabe) spiritul acestui popor. „Japonezul rămâne un rafinat estetic care-și îngăduie să admire atât cireșii superb înfloriți, cât și picturile de pe arme... Totuși, cea mai senzațională dovadă a romantismului lor incurabil am găsit-o chiar în acest castel, unde au construit o sală de admirat luna. Da, luna! Într-o aripă a castelului e un
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
de sufletul ce bate în sentiment curat cu dorul care crește în trupul de-mparat. Privirea lui veghează o preafrumoasa față ce-n ochi arde luceferi, cu față preacurată cu părul ca un soare ce râde în primăveri cu buzele cireși ce-au înflorit mai ieri. Privind dorința crește, clocotitor și rece ... amăgitor prin vene îl scaldă o apă, rece și dorul iară crește, cumplit îl răscolește, se-ntunecă pe-o zare, pe-o luna, iară crește. Săruta acest pământ sub
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
și cucul la azilul de bătrâni - pădurea arsă... Mențiune - Valeria Tamâș ceas de odihnă - alungita pe iarbă umbră cosașului Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Cocori în zare întristând asfințitul - noi mai rămânem Mențiune - Corneliu Beldiman Lipită de geam privește curioasă floarea de cireș Etapă 74 - 20 IV 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Prima zi de Paști - chiar și sperietoarea are zdrențe noi Locul ÎI - Corneliu Beldiman curtea chiliei - peste sutana roasa petale de flori Locul III - Livia Ciupav Sfârșitul verii - tot soarele adunat
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
carbonizează//” (Carbonizare, pag. 309). Anotimpurile („iarna e haina mea de duminică”), ninsorile și pădurea cu toate vietățile ei,, pământul care îl cheamă irezistibil reprezintă obsesiile majore ale poetului. În peisajele sale predomină, cu mici excepții, o singură culoare: albul, albul cireșilor în floare, al ierbii brumate, al tinereții, al purității, al stării de grație, al transfigurării. Nu o dată, asistăm la un spectacol feeric al naturii care invadează orașul, salvându-l de cenușiu și sordid: „O pădure de foioase și conifere/ cu
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
vorba poetului, împăratul versului. Am trăit intens aceste zile minunate. Rosteam fraze întregi din amintirile lui Creangă. Parcă-l vedeam pe Nică torcălăul cu pupăza sub braț fugind spre iarmaroc, privindu-ne de sus din pod sau cățărându-se în cireșul mătușii, ori gol atunci când mama l-a lăsat fără haine la scăldat în Ozana cea liniștită... (...) Se lăsa din nou seara, o seară de început de toamnă, și norii mari alburii, auriți de lună, acopereau aproape tot cerul, nemișcați pe
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
coaja deulm și arțarul în flăcări Dincolo deiazuri și de mlaștini - Visul al cincilea: Valize de închiriat Am valize cu vise de închiriat În iatacul meu albastru cu tapet descojit De la primul etaj al casei cu geamlâc Și porumbei în cireșul japonez Plantat de Domnul Constantin În trecerea lui ca o ceață - sunt magnolii Și smochini cu fructele zaharisite Umbre, preumblări de-a lungul liniei timpuluimeu Anotimpuride rătăcire, ferestre vacante, Pasiuni corodate în duelul cu vremea Tăcerile vin și se duc
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
Sfinții Împărați, biserica veche pe calea dintre gară și centru Alerga aerian, valuri sub zmeie într-un vis răsuflat despre Julia May Spre toamnă, când vânătoarea se domolește - soarele și luna se fugăreau cu viteză de carusel În grădina Elisei cireși pârguiți își plângeau frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
clape când reumatismul înșeală prin draperii stânjenite Exersa cântecele de leagăn după cum îl învățase măicuța Vedea copiii de la colțul de stradă casa de dincolo, cea cu cerdac urmând dricul fără podoabe cu cai Se trecuse măicuța; o petreceau Doi copii - Cireșul bunicii Elisa ploua cu petale în gradina cu pomi roditori și pisici de pripas - Bunica încărcată cu daruri urcase în nouri înainte de hram După o demolare pripită și stearpă cu năluci ca mirese pe mozaicul nins în orașul cu pretenții
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]