828 matches
-
Și ce să vezi, Leigh strivea o țigară cu piciorul în timp ce exhala ultimul fum. — Leigh! Ce s-a întâmplat? Te descurcai atât de bine! strigă Emmy. — Mă descurcam, bine spus. — Ce s-a întâmplat? — S-a întâmplat cu Jesse Chapman, ciripi Adriana cu plăcere vădită. Fetele începură să urce scările anevoie, în șir indian. Emmy se întoarse și se uită la prietenele ei. De ce e vina lui Jesse Chapman pentru că te-ai apucat iar? Leigh oftă melodramatic. — Am bănuit întotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Tocmai am semnat cu Dean pentru rolul principal în Aproape de ea, anunță el pe un ton conspirativ. Adriana îi aruncă lui Dean o privire. — Așa e, încuviință Dean zâmbind. Adriana simți că-i vâjâie capul de surprinsă ce era. — Serios? ciripi ea. Revino-ți! se dojeni Adriana. Respiră adânc, apoi afișă zâmbetul acela absolut cuceritor pe care îl avea rezervat de obicei pentru ocazii speciale (când se întâlnea cu soția unui actual iubit, când îi cerea lui tăticu o mașină nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unui actual iubit, când îi cerea lui tăticu o mașină nouă etc.). — Minunat! Felicitări pentru amândoi. Poftim. Așa mai merge. O femeie înaltă, remarcabilă, într-un costum Channel clasic, s-a apropiat de ei. — Bun venit la mica noastră petrecere, ciripi ea, sărutând în aer în direcția grupului. Suntem încântați că ați putut veni cu toții voi, californienii. — Catherine, zise Toby, prinzând-o de mâini și sărutând-o pe amândoi obrajii. Adrianei îi venea să vomite. Zău așa! Mai rău decât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de întinerire. Cât de mult însemna puțin răsfăț! Adriana își zise să țină minte chestia asta în caz că vreodată o să se îndoiască de faptul că e important să se răsfețe (oricât de improbabil era așa ceva). Otis părea o altă pasăre. Cânta, ciripea, bălăngănea din cap în ritm de bosa nova, muzică ce răsuna în permanență în apartament. În doar o săptămână, se metamorfozase din bestia agresivă, închisă în baie, într-un tovarăș de joacă simpatic căruia îi plăcea să se ghemuiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sau zâmbea pentru a-și Înăbuși hohotele de râs la adresa timbrului ei din vagin. Decise că, probabil, era ultima variantă și că Întâmplarea ei recentă va fi În câteva minute râsul Întregului spital. Desigur, asta În afara cazului În care Butoiaș ciripise deja, dar, din moment ce nu i se păruse genul care să posede un simț al umorului, era imposibil să fie genul zeflemitor sau declamator de glume. În plus, părea un doctor care ia foarte În serios ideea de confidențialitate doctor-pacient. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mult Îmbunătățite În Photoshop cu care apăreau În revistele mondene. A lăsa oameni să vadă că au „coajă de portocală“ pe coapse exact ca toată lumea ar fi distrus mitul. Ah, ăsta portocaliu e absolut fa-bu-los! La fel și cel mov! ciripi Claudia din cabină. O să iau două din fiecare. Ruby merse În depozit să mai aducă niște costume de baie. Când se Întoarse, a trebuit să treacă prin fața rândului de trei cabine de probă cu perdele trase. Judecând după strigătele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
următoare, Chanel părea că se chinuie să-și țină sentimentele În frâu. De fiecare dată când se uita În gol sau părea extrem de tristă, Ruby o Întreba cu blândețe dacă vroia să discute despre asta, dar Întotdeauna Chanel o Îndeparta, ciripind „Lasă, nu te Îngrijora, sunt În regulă“. Ruby știa că era oricum, numai În regulă nu. Mai știa și că, dacă o pisa să-i vorbească când ea nu vroia, Chanel s-ar everva. Dacă n-ar fi salvat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spunând cu voce tare. — În locul ăsta groaznic, rânji Hardacre. Expresia de pe fața lui era leit cu una pe care ar avea-o un rechin când Își Încolțește prada. —Dumnezeule! Oare ce-o fi căutat tu aici? Dovezi, spuse Ruby. —Dovezi, ciripi el. Aha. Aș putea să Întreb oare ce fel de dovezi? Ruby observă că Jill părea Încremenită și aproape că gâfâia cu spasme. —Dovezi care să ateste că tu și Jill sunteți implicați În găsirea de mame surogat pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Stătea pe o bancă din grădină, așteptându-și prietena, pe Șula, studentă la școala de asistente medicale, care doi ani mai târziu se căsătorise cu prietenul său Țvi Kropotkin. Ținea În mână o ramură de leandru Înflorit și păsărele Îi ciripeau deasupra capului. Nicole i se adresă de pe cealaltă bancă: Este cumva apă pe-aici? Vorbești franceza? Fima răspunse afirmativ la ambele Întrebări, deși habar n-avea unde era apa și nu știa decât câteva cuvinte În franceză. Din clipa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul vâslașilor de pe Volga, a coborât scara de piatră în ritmul ciocănit al frigării, pe care o lovea de muchea fiecărei trepte și se îndreptă înghițit de umedul întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lucrurile cu totul altfel. - E smintit! Spunea, liniștit, tatăl său. Parcă-l văd și acum pe bătrân cum își ducea mâna la cap, își ciocănea tâmpla cu arătătorul îndoit, după care își vedea mai departe, de treburi. Robert gândea și ciripea ca o păsărică, ciugulea din belșugul recoltelor și se așeza apoi, senin, așa cum vrabia s-ar așeza să se odihnească, după ospăț, chiar pe pălăria sperietoarei înfiptă în mijlocul livezii. De aceea l-am iubit și tot din această pricină plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poarta principală și invers era o circulație intensă: vizitatori și alte persoane care veneau și se duceau. Surorilor medicale le făcea plăcere să iasă la ora prânzului, singure sau în grupuri vesele, să se plimbe pe sub copaci. Ah, cum mai ciripeau! Imaginea mea, un bărbat tânăr cu o capră năbădăioasă, le făcea cel puțin să zâmbească. Câte îndemnuri, multe batjocoritoare, nu a trebuit să îndur! În țoalele mele de lucru, în drilul meu cârpit de atâtea ori și tot mereu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu orătănii filigranate împrăștiate de vânt, cu păianjeni coborând în pahare, cu lăcuste ocupând un oraș și fiind totodată hrană pentru profeți. Și o păpușă care privește cruciș și din această cauză nu este lovită de săgeți. Foarfeci care zboară ciripind. Iar țânțarii se transformă în metafore, luând proporții omenești. Într-o viziune extrem de personală și concretă asupra lumii, cuvânt și semn curgeau din una și aceeași cerneală. De îndată ce îmi evoc locul vrăjilor mele pe hârtie, pivnița din ruina produsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dus cu pas apăsat la debaraua cu târne și scule, unde târlanu soilea nopțile. Făcând un salt mai mult dă maimuță, m-am catapultat pă scară și-am pus urechea la treaptă, să nu scap nici o leteră din ce să ciripea jos. Zarlenga i-a cerut lu rusticanu să-i deie levorvelu. Ălălant s-a pus apăsat d-a latu. Zarlenga s-a stropșit la iel cu vorbe dă nici nu vreau să le cânt dân nou, să nu vă Întristesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gură-n gură și mandezu am fost ultimu dă s-a Înformat. Într-o după-amiază, calfa lu frizeru mi-a arătat pă don Wenceslao În poznă, care mai mult părea un negru văcsuit cu spume, sub nește letere mari, care ciripea: s-a Îngroșat gluma cu pornografistul. La mijloc e o escrocherie. Mi s-au topit zgaibaracele În fotol și mi s-a făcut beznă În față la vizuali. Am cetit știrica pân la sfârșit, fără să dezleg o iotă, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
masă la masă, șoricuțele au pus pă tapet paragrafu escursii. Am profitat că cafetiera a fluierat la țanc ș-am strecurat o șoaptă: „Jacqueline, dac-am merge p-ormă la lac...“ Chiar dă crezi că-mi dau talente, mi-a ciripit: „La douășpe În salonașu dă ceai.“ La fără zece mandea ieram pă meterezi, cu mintea la ăle mai roz perspective și molfăindu-mi mustața neagră. În fine, a apărut Jacqueline. N-am Întârziat o secundă ș-am tulit-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
râs, când cu cazuri, când cu bancuri potop dă obscene, cu arșini dă bășcălii despre clătitele lu Chantal, care le-a declarat dă nemâncat. A zis că Chantal iera pricepută canci, ce nu știa să le gătească, da Jacqueline a ciripit că mai bine să nu vorbim dă gătit după Marrakesh, care guvernu d-acolea Îl salvase cum putuse, repatriindu-l În Franța prin valiza deplomatecă. Gaston a oprit-o pă loc, pontificând că nu egzistă famelie care să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să scuipe. Cerându-i iertare pentru Îndrăzneli, i-am zis, da nainte am Închis ușa, că domnu bunicu ei, și gata m-am blocat. Ea s-a pus pă râs, a privit la cornuri și la ceașcă și mi-a ciripit: „Tre să cer alt mic dejun. Ș-ăsta otrăvit de Tata Mare să-l deie la șobolani.“ Am rămas ca mulamentu. C-un fir dă glas am Întrebat-o cum dă știa. „Toți știe“, a zis. „Lu Tata Mare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bune În faliment. M-am Împrofitat că i se lipise dă palat o bombonoaie dân muntele lor lipicios, de nici băiatu cu coșu dă pâine n-a putut să i-o scoată dă tot, și m-am pus să-i ciripesc șozu grosso modo, cu toate amănuntele. Bietu ascultător și-a aruncat toate drapelele albe și mi-a nechezat În urechi că chestia aia i-o cântasem mai des ca frunza și iarba. Ia pulsu la pătăranie: Farfarello mi-a pasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu toate amănuntele. Bietu ascultător și-a aruncat toate drapelele albe și mi-a nechezat În urechi că chestia aia i-o cântasem mai des ca frunza și iarba. Ia pulsu la pătăranie: Farfarello mi-a pasat că de mai ciripeam alte alea n-o să mă mai prezante, când nici cu gându gândeai, la guvernu-marionetă din S.U.P.A. aia. Zi și tu, ce mai puteam face, decât să cumpăr nota, să-l Îndes În taxi și să-l distribui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și ne face să Înghițim orce lături. Io aș zice mai bine să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem ca mumiile, o judecată amativă. — O ciucolată pentru așa vorbă coaptă - a ciripit doamna. Iera să spui că să știe d-acu că io cetesc mișto. Persky a opinat liniștit: — Să lectureze Cárdenas. La cititoru prost, scenariu și mai prost. Cuibu ie pregătit pentru uliu. S-au râs dă mai mare dragu. Farfarello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putea palpita bieții cristoși ie că mandea stam și ascultam dân dosu la paravan și-i Întreceam mișto și nu le perdeam nici o parolică. Da totu n-a mai fost nimic când pisălogu insuportabil s-a pus pă buchisit cu ciripitu lui dă robinet stricat. Las să facă garagață, Îmi ziceam io, că d-acu pesia să Împune pân propia ei greutate. Zis și făcut. La Început se râdea ca nebunii, p-ormă s-au obosit. Dân dosu la paravan, io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
d-un maser și abia am putut să bâigui pântre mustăți c-ăl mai mirat dă obrăznicia la cartea dă vezetă ieram io, care nici nu visasem că-i dăduse desenuțu. — Desenuțu ie simpatic și nu umbla cu prejudecăți, a ciripit dama c-o voce care mi-a căzut ca ranga dă fer la burtă. Noroc că io sunt om dă lume. Negru dă-mi sărise muștaru, m-am pus să-i desenez, fără să-mi perd coștința, marele tabel sinoptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-o pun lângă Autobiografia Nilului, a nu mai puțin evreului Emil Ludwig. — Hop și tu din Onolulu. Cum se vede, doctoru Pantoja ți-a pus biciclete dă cal și nu le mai scoți nici trase cu tunu. Broșurica mea ciripea dă crima dân Palatu San José și tu-mi vii cu pâraiele tale străinarde. A zis și poetu: când soarta Înclină balanța, nu mai ai nimic dă făcut. Uneori, duși dă amețală, chiar noi facem jocu la steaua noastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]