29,910 matches
-
Voiculescu face și soțul Gabrielei, Dorel Defour: "Ionică, pe care îl cunosc de 23 de ani, nu l-am cunoscut ca pe un bun orator decît în delicioasele șuete intime, dar în postura de oficial m-a dat gata". Fraza citată de G. Corbu, dacă e autentică, nu demonstrează decît un singur lucru: că Dorel Defour nu era capabil să construiască corect o frază în limba română. V) "Cel de-al doilea fiu al marelui scriitor, Radu (decedat de cancer în
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
aproape două decenii. Abia după 1935 se va stinge treptat, nu fără sechele, pe care le pot observa numai "specialiștii". Nu-i lipsit de utilitate, pentru a găsi o altă explicație acestei aversiuni mult prea puternice, suspect de persistentă, să citez un fragment din portretul pe care criticul i-l face lui Galaction în volumul I din Memorii, capitolul XXIX: "Un ortodox militant, care în tinerețe a prefațat romane profanatoare de cele sfinte șe vorba de prefața lui Galaction, sub numele
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
ci se mulțumește să-l utilizeze pe servitorul de încredere pe care și l-a găsit în el, abil în împlinirea misiunii date, și necesar". Nu un Ehrenburg reprezenta tipul de veritabil scriitor al timpurilor noi, ci Șolohov și Simonov. Citat de MRP înaintea acestora, Gorki nu-mi pare a fi un bun exemplu; el venea dintr-un mare trecut literar, oricât va fi "servit" ulterior idealul comunist (începând cu Mama, apărut în 1905, primul roman realist-socialist avant la lettre). Interesantă
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
spunem) i-au rămas, în felul lor, fideli lui Miron Radu Paraschivescu. A cărui fibră colegial-pedagogică avea să se dovedească foarte fertilă, de neuitat, în acțiunea ei de a promova cu tenacitate debutanți de-a lungul deceniilor 1950-1960; evit să citez câteva din multele lor nume, fiind că ar trebui să-l pomenesc până și pe al meu.
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
și pe tărâmul imaginat, dilemele conviețuirii între oameni, să reintroducă apologia divinității, ideea binelui și a răului, chinul păcatului, normele legii, spre a împiedica alunecarea în abisul instinctelor (S. Damian, Intrarea în castel, Ed. Cartea Rom., 1970, p. 41). Mai citam și altădată paginile din Risipitorii (ed.I) în care Constanța discută cu dr. Sârbu despre lumea de mâine. Și apelează la o imagine din Adolescentul: Puține pagini sunt mai explicite, în acest sens, decât aceea care încheie ediția întâi a
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
momentului. Am beneficiat de o condiție ideală: după ce Minulescu mi-a dăruit autograful solicitat, retrăgându-se din încăperea în care ne aflam, rămas singur până s-o părăsesc la rându-mi, am transcris imediat cuvintele sale, cele pe care le citez între ghilimele. Ajuns acasă, m-am apucat să relatez întâmplarea, pătruns încă de atmosfera și ambianța locului unde se desfășurase. La treisprezece ani poetul meu preferat era Coșbuc. Doi ani mai târziu mă pasiona Eminescu. Aceștia erau clasicii, atotputernicii stăpânitori
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
într-un progresiv meliorism. Autorități literare, ca aceea a lui G. Călinescu, au aderat la această mistificare sociologică, atrăgând nu puțini emuli. V. Duda, într-un articol (Implicarea personajului, în "România literară", 31/1976), scris la cerere sau nu, îl citează pe G. Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea citat din Călinescu, marxist de voie sau de nevoie: "Cu cât scriitorul de azi e mai solicitat să trateze contradicțiile (adică conflictele) neantagonice
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
studiază încă propoziția, întorcând-o pe toate părțile, și încă nu s-a ajuns la un rezultat cât de cât rezonabil... Același copist, care se amestecă impertinent în toate, susține într-o notiță scrisă în flamanda veche, anevoie tălmăcită că... cităm: Asta e pentru nebunii care într-o zi s-ar apuca de belotă crezând că e o treabă ușoară...
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
trăiască în sărăcie și singurătate, disprețuit de semenii săi, devorat de sentimentul inutilității, de neputințe și dezamăgiri cu tot cortegiul lor de compromisuri și de abdicări. Inconștiență sau un foarte mare curaj semnifică această opțiune? Alegi sau ai fost ales? Citez din Norman Manea: "Ar trebui să poată să răspundă acum de ce literatura alege pe unul anume, în ce fel rămâne acesta, fără scăpare legat, ce îi ia și ce îi dă în schimb. Să fii fost doar o lentă, insidioasă
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
auzi glasul și m-ar întreba acum: "Unde ești? Ce faci acolo?", i-aș răspunde: "Mă aflu, Doamne, într-o țară europeană care nu este primită în Europa și aștept ca norocul să mă scoată în lume. Dar aici rămân!" *) Citate din interviurile lui Norman Manea.
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
a pierdut deliciul bovarizării ritualice. Un soi de Vergiliu călăuză în Bucureștiul protipendadei la răspântia dintre două secole îi va fi autorului, o vreme, Claymoor, adică Mihai Văcărescu, dandy, cronicar monden mai ales despre baluri, dineuri, meniuri și cancanuri. Sunt citați adesea, ca frați întru râvna și obsesia pentru capitala-puzzle, bucureștologi precum Constantin Bacalbașa, George Potra, Dimitrie Papazoglu, Henri Stahl, G. M. Cantacuzino, N. Iorga, Gheorghe Cretzulescu, Alexandru Popescu, Ion Bulei, precum și o serie de "venetici" pro și contra marelui oraș
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
aerul de credibilitate, nu trebuie să ne înfricoșeze, și ei sînt cei dintîi ce n-ar dori aceasta. Ei vor doar atît, să scrie poezii bune (s.n.)”. Magistral și paragraful imediat de mai sus de cel pe care l-am citat. De fapt, întreaga prima coloană „conține” o imperceptibilă ironie atotîngăduitoare față de animăluțele răsfățate ce sîntem noi, poeții. * Dar...Dar eu nu am mai scris un ceas din 1978! Iar atunci, la începutul acelui an, am comis o serie de 40
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
fost căsătorită cu colonelul Radu Miclescu, nepot de soră al doctorului Ioan Cantacuzino. Cine erau Filodorii? Ioan C. Filitti nota în Excursul despre câteva familii grecești din Principatele Române, capitol din cartea sa Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino (1919) (nu mai citez aici notele infrapaginale care conțin însă câteva utile indicații bibliografice): “La sfârșitul sec. al XVIII-lea trăiau trei fii ai unui «Filodor» (desigur poreclă). Manolache Fșilodorț, cumnat cu Constșantinț Vodă Hangerli, ocupă la 1798 postul de hatman ce fusese creat
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
serie de cărți ale lui S. Fl. Marian au fost reeditate târziu, după 1989, în primul rând trilogiile despre sărbători și naștere - nuntă - înmormântare, Legendele Maicii Domnului n-a fost reeditată de un secol. Nici măcar nu era voie să fie citată, singurul studiu care a folosit-o fiind unul, din 1953, publicat de Gheorghe Alexe în revista Studii teologice.
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
Parcă am avea și noi un „intelectual rătăcitor”, blestemat să-și împlinească menirea doar departe de propriile rădăcini. În timp ce în alte țări cultura înflorea, România, „țară de trecere între răsărit și sud-estul Europei”, era mereu „pustiită”. F. J. A. Schneidawind, citat de Klaus Heitmann în Imaginea românilor în spațiul lingvistic german, scria în 1832 în Reisebildern aus Serbien, der Moldau und Wallachei: „Fizionomia acestei țări exprimă înfricoșatele urme ale unei lungi sclavii. Orașele mai sunt încă pe jumătate distruse, cu ruine
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
7 ori. Satele din această țară sunt așezate în văi, ca niște ascunzători, întrucât cine rămânea locului se simțea apărat doar de sărăcia, de nefericirea și de tainița lui.” În 1843 cruzimile despotismului îl determinau pe „foarte cultivatul ucenic Döbel”, citat tot în cartea lui Klaus Heitmann, să spună: „Este un sentiment foarte dureros să cutreieri o țară destinată de Creator a fi un paradis pământean și pe care oamenii pervertiți au preschimbat-o într-un infern. Căci acesta este blestemul
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
plictisit de la primele pagini și nu am continuat. Am citit, în schimb, de vreo două ori, cartea lui Valeriu Cristea. Și cred, eseul lui Liviu Petrescu. De lucrările fundamentale despre Dosto, nici vorbă! Trist. Orice spune Svidrigailov merită să fie citat, comentat. Prin aluzii, dar de cele mai multe ori direct, dînsul strecoară adevăruri din partea „cealaltă”. Vă amintiți, nu? „Dar dacă dincolo nu sînt decît păianjeni, sau altceva de felul acesta, zise el deodată.” Or eu cred că dînsul știe sigur că acolo
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română de Al. Mirodan, din care, după știința mea, au apărut doar primele două volume, la Editura Minimum din Tel Aviv. Această notiță a fost publicată (și) în nr. 1-2/1991 al revistei Apostrof. Citez și de aici un fragment: “Printre cei pe care i-am cunoscut mai de aproape în lumea literară se numără: E. Lovinescu (la ședințele «Sburătorului» am luat parte din toamna anului 1929), C. Sandu-Aldea (l-am cunoscut în casa părintească
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
un aer nostalgic, să adormi și să visezi că zbori, că fluturi, scăpat de gravitație, peste pajiști vernil, cot la cot cu miresmele cele mai dragi. "Sînt foarte necăjit că nu am fluturii. Ei, nugaua și catifeaua mă deznădăjduiesc." Am citat din corespondența lui Balzac! Penultima scrisoare către Doamna Hanska. Iar mai departe, către sfîrșitul epistolei: "... hazardul este un subdrac..."!!! Una din tristețile mele, nu livrești, ci ale vieții, este că nu am citit încă, vai, corespondența lui Flaubert! Se pare
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
masculin sau în ce constă diferența dintre mathesis și paideia. Exemplificările sînt luate frecvent din cărți românești contemporane, de la Opera lui Tudor Arghezi de Nicolae Balotă la Minima moralia de Andrei Pleșu. (În paranteză fie spus, dat fiind că este citată în bibliografie, sintagma minima moralia n-ar fi stricat să fie inclusă în dicționar). Față de alte lucrări de gen apărute de-a lungul anilor, care cuprind doar expresiile grecești și latinești, eventual comentate, dicționarul alcătuit de Cristina Popescu și Ecaterina
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
Iuliana Alexa Poezie și realitate Gheorghe IzbĂȘescu e un poet onest din Onești. Adevărul este că îmi este prieten. Cum se poate scrie cinstit despre cărțile lui? Cred că se pot cita câteva versuri și se pot urmări, școlărește, figurile de stil, epitetele, comparațiile și motivele „universului poetic." Cartea ieșită în 2003 de la Editura Vinea și intitulată Melodrama realului, (îmi place titlul), adună cele mai bune poeme din ultimii 15 ani și
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
și de ce nu, amintește pe alocuri de Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai cităm niște haiku-uri: „ Afară veri,/ toamnele, înăuntru,-/ Te gust dintr-un măr.", și „Aveai picioare,/ dar în loc de sandale,/ mai purtai ceva." Gheorghe Izbășescu, Melodrama realului, Ed. Vinea, 2003 Adrian Bodnaru, Versuri și alte forme fixe, Ed. Brumar, Timișoara, 2002
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
greva foamei pînă la eliberarea lui Cezar Mititelu." (v. Ierunca, 1997, p. 133) Consecințele acțiunii sale de solidaritate civică nu se lasă așteptate. În același an, Monciu-Sudinski este împins să părăsească țara; în consecință, se expatriază în Suedia, la Stockholm. Citată de Mihai Pelin, fișa de Securitate a scriitorului emigrat îl prezintă în continuare ca pe un potențial pericol la adresa regimului Ceaușescu și a statului comunist: "«Fiind fără ocupație și cu o situație materială precară, poate fi instigat la acte protestatare
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Inversarea valorilor în societate (permițînd eliminarea elitelor și ridicarea pegrei la rang decizional și executiv), urmată de nivelarea tuturor indivizilor în paupertate economică și obediență politică sînt cele două procese la capătul cărora "oamenii" lui Monciu-Sudinski ajung "sub-oameni" (pentru a cita un termen tematizat de prozatorul Răzvan Popescu). "Periferia" literară devine, astfel, o fotogramă a unei periferii reale generalizate. Seria "pedagogică" din Rebarbor (Pas de vals, Vals, Disciplina, Mela, Frig, Terasamentul) vorbește tocmai despre noua natură umană a omului periferic/socialist
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
din 1997, aceeași atmosferă sufocantă în care semnele prevestitoare unei renașteri nu se împlinesc, înfășurate fiind strîns în jurul cîte unui personaj „nesigur și fragil, mișcîndu-se visător, stîsngaci și plin de spaime într-o lume fluidă, care conține moartea" (Marta Petreu, citat din fișa de dicționar). La capătul liniei 9, gradează obsesiv semnale rău-prevestitoare, în lumea pestriță și coborîtă a periferiei în bîlciul căreia evadează personajul principal. Lumea aceasta e populată de făpturi de Infern (cum e omul bou, de a cărui
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]