734 matches
-
cât o nucă, membrana este îngroșată, de consistență fermă, de culoare gălbuie, lichidul cavitar fiind citrin, iar uneori gălbuiroșiatic. Histologic prezintă zona celulelor foliculare cu aspect amorf, cu rare celule alungite, teaca internă fiind formată din celule mari, rotunde, cu citoplasma abundentă, vacuolizată și nuclei bogați în cromatină (BOGDAN AL. și col. 1981). Chiști ai corpului luteal Sunt chiști ovulatori, care provin prin degenerescența chistică a unui corp luteal, aflat în faza de organizare, datorită unei insuficiențe de hormoni luteinizanți LH
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
denumirea de oncoză, folosită uneori în literatura occidentală, celula se dezagrega până la liza totală - citoliza - cu eliminarea frecvență a unor stimuli proinflamatorii pentru celulele din teritoriile învecinate. Majoritatea modificărilor din evoluția necrozei sunt efectul ruperii scheletului membranar celular, cu invadarea citoplasmei de către numeroase enzime autolitice, care modifică mediul intern al celulei, făcându-l incompatibil cu desfășurarea proceselor vitale. Morfologic se constată creșterea eozinofiliei citoplasmei, vacuolizarea, granularea sau chiar hialinizarea acesteia. Concomitent nucleul, începe să se dezintegreze, inițial prin fragmentarea cromatinei-karyorexa, apoi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele din teritoriile învecinate. Majoritatea modificărilor din evoluția necrozei sunt efectul ruperii scheletului membranar celular, cu invadarea citoplasmei de către numeroase enzime autolitice, care modifică mediul intern al celulei, făcându-l incompatibil cu desfășurarea proceselor vitale. Morfologic se constată creșterea eozinofiliei citoplasmei, vacuolizarea, granularea sau chiar hialinizarea acesteia. Concomitent nucleul, începe să se dezintegreze, inițial prin fragmentarea cromatinei-karyorexa, apoi lizarea acesteia-cromatoliza și în final topirea membranei nucleare-karyoliza (Fig 1.1Ă. Fig. 1.1. Modificările nucleare în instalarea morții celulare. A - celulă normală
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
final topirea membranei nucleare-karyoliza (Fig 1.1Ă. Fig. 1.1. Modificările nucleare în instalarea morții celulare. A - celulă normală; B - picnoză; C - hipercromatoză periferica; D - karyorexă; Ekaryoliză ; F- cromatoliza. Dacă nucleul, în drum spre dezagregare, urmează în general această cale, citoplasma folosește căi multiple, în raport cu structura ei submicroscopica și agenții cauzali. Moartea celulară radioindusă nu este imediată, rapidă ci adesea după câteva mitoze. Ea se numește moarte amânată sau tardivă. O populatie celulară observată la câteva zile după iradiere
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1.A Tabel 1.1 Caracterele diferențiale ale apoptozei și ale necrozei* Criterii Apoptoza Necroza Distribuția De obicei celule izolate Afectarea unor grupuri decelule învecinate Volumul celular Normal sau redus Mărit, hidratat Plasmalema Intactă, uneori crenelata Distrusă din fazele timpurii Citoplasma Condensata, hidratata cu organite la început normale apoi fragmentate Tumefiata prin hidratare crescută Organitele citoplasmatice Inițial intacte Afectate rapid Nucleul Condensare periferica a cromatinei și ulterior fragmentarea prin clivaj internucleozomic - corpi apoptotici. Mici mase de cromatina dispersate în corpul nuclear
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la ovine și caprine, 40-60% la suine, 50-80% la pisică, 60-75% la câine, etc. (Cotea V. Corneliu, 2001Ă. Sunt celule sferice cu nucleu polimorf, având 2-5 lobi, legați prin filamente subțiri de cromatina. Caracteristică lor esențială constă în prezența în citoplasma a unor IOAN PAUL70 granule care conțin stocuri de proteine indispensabile rolului lor de apărare a organismului (Fig. 2.8Ă. Au fost descrise la animale: granule azurofile sau primare, granule specifice sau secundare, granule terțiare sau cu gelatinază (Bochsler și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
plăgilor. Granulocitele neutrofile participa de asemenea la răspunsul imunitar prin sinteză și secreția interleukinelor: ÎL-6 și a chemochinei CXCL8, fostă ÎL-8. Granulocitele heterofile sau pseudoeozinofile. Corespondentul granulocitelor neutrofile la rozătoare, păsări,pești și reptile sunt granulocitele pseudoeozinofile sau heterofile. În citoplasma lor au fost semnalate două tipuri de granule: unele fusiforme, primare și altele rotunde mai mici (Fig. 2.9Ă. Fig. 2.9. Heterofile de pasăre în migrația spre lumenul traheei (după Cheville, 1976Ă MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 73 Granulele conțin: fosfataza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
membri imaturi ai sistemului monocitar - macrofagic și au că precursori monoblaștii măduvei osoase, care se transformă în promonocite, monocite medulare și apoi monocite circulante. Ultimele sunt observate că celule rotund - ovale de 12-15 µm, cu nucleu excentric, reniform sau dințat. Citoplasma este moderat bazofila cu puține granulații azurofile. Membrana poate prezenta numeroase pseudopode sau filopodii, importante pentru primul contact cu endoteliul vascular (Cheville N. F., 1976Ă (Fig. 2.14Ă. Fig. 2.14. Monocite circulante cu pseudopode la primul contact cu endoteliul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
N., 1976Ă. Electronomicroscopic prezintă aparat Golgi foarte dezvoltat și numeroși lizozomi sub formă de corpi denși, microfilamente și microtubuli. În condiții normale nu se divid. (Cotuțiu C., 1984Ă. Corpii lui Kurloff Sunt formațiuni corpusculare specifice, bogate în proteoglicani, prezente în citoplasma unor celule mononucleare ale cobailor și ale altor specii de mamifere apropiate - Hydrochoerus hydrochoeris - porcul de apă, capibara. (L. Fernando Jara și colab., 2005Ă Mononuclearele afectate sunt monocitele (Noga S. J. și colab. 1984Ă, celulele NK (Debout C. și colab
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este șeful de orchestră”. IOAN PAUL86 Celulele epitelioide sunt monocite activate și macrofage hipertrofiate și vacuolare (Cheville N. F., 1976Ă. Se aseamănă cu celulele epiteliale scvamoase, de unde le vine și denumirea (Thomson R. G., 1984Ă. Sunt celule mari, aplatizate, cu citoplasma ușor eozinofila, conținând un reticul endoplasmic foarte dezvoltat, zona Golgi activă, multi lizozomi și puține vacuole fagocitice. Au nucleu ovoid. Unele celule pot fi binucleate. Plasmalema este interdigitată. Activarea și transformarea macrofagelor în celule epitelioide se face sub impulsul interleukinei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fi binucleate. Plasmalema este interdigitată. Activarea și transformarea macrofagelor în celule epitelioide se face sub impulsul interleukinei ÎL - 4, cunoscută și ca factor de amorsare (SMARCĂ a factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ. În evoluțiile benigne, cronice, ale procesului inflamator, citoplasma epitelioidelor poate emite prelungiri care se anastomozează între ele sub forma unei rețele - celule epitelioide dendrocitare (Paul I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului de fuziune al macrofagelor - MFF - se pot transforma în celule gigante
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
dendrocitare (Paul I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului de fuziune al macrofagelor - MFF - se pot transforma în celule gigante. Apariția acestora poate fi și urmărea unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra infecțiilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra infecțiilor cu Herpes - si Paramyxovirus-uri, în cursul cărora există tendința virusurilor respective de a fuziona cu membrana celulelor gazdă și a induce formarea de sinciții celulare gigante cu sute și chiar mii de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nuclei. Factorul fuzional este prezent la toate paramixovirusurile, reprezentat prin „proteină F” încorporată după fuziune în dublul strat lipidic al membranei celulei gazdă. Nuclei similari cu ai celulelor epitelioide pot fi situați că un inel sau în potcoava la periferia citoplasmei, în zona centrală a citoplasmei sau dispersați în toată masă acesteia. Încercările de diferențiere etiologica a celulelor gigante după dispoziția nucleilor în: celule gigante de tip Langhans, cu nuclei dispuși la periferie și celule gigante de corpi străini, cu nuclei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la toate paramixovirusurile, reprezentat prin „proteină F” încorporată după fuziune în dublul strat lipidic al membranei celulei gazdă. Nuclei similari cu ai celulelor epitelioide pot fi situați că un inel sau în potcoava la periferia citoplasmei, în zona centrală a citoplasmei sau dispersați în toată masă acesteia. Încercările de diferențiere etiologica a celulelor gigante după dispoziția nucleilor în: celule gigante de tip Langhans, cu nuclei dispuși la periferie și celule gigante de corpi străini, cu nuclei dispuși peste tot, nau fost
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în: celule gigante de tip Langhans, cu nuclei dispuși la periferie și celule gigante de corpi străini, cu nuclei dispuși peste tot, nau fost validate (Thomson, 1984Ă. Nici identificarea unor așa-numite celule gigante de tip Touton, caracterizate printr-o citoplasma cu vacuole mari la periferie și o îngrămădire de nuclei central, nu este unanim admisă. Ciurea (1971Ă menționa și celulele gigante de tip Sternberg, celule relativ mici, sărace în citoplasma și cu nucleu polilobat. Sunt MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 87 produse
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
așa-numite celule gigante de tip Touton, caracterizate printr-o citoplasma cu vacuole mari la periferie și o îngrămădire de nuclei central, nu este unanim admisă. Ciurea (1971Ă menționa și celulele gigante de tip Sternberg, celule relativ mici, sărace în citoplasma și cu nucleu polilobat. Sunt MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 87 produse de unii componenți ai lui Mycobacterium tuberculosis (acid fosfatidic, bacili omorâțiă și a lui Brucella spp. Noi am identificat constant două tipuri de celule gigante pe care le denumim: celule
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Langerhans. Celulele lui Langerhans (să nu se confunde cu celulele insulelor lui Langerhans din pancreasă sunt situate în piele, la nivelul joncțiunii dermo-epidermice, - celule de tip I, deasupra stratului bazal al epidermului, și - celule de tip ÎI în stratul bazal. Citoplasma tipului I este foarte clară, cu numeroase dendrite, care la pisică relevă la microscopul electronic markeri specifici în formă de bastonașe sau rachetă, granulele IOAN PAUL88 lui Birbek (Roitt și colab., 1989Ă, a căror semnificație biologică este puțin cunoscută. Celulele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
clară, cu numeroase dendrite, care la pisică relevă la microscopul electronic markeri specifici în formă de bastonașe sau rachetă, granulele IOAN PAUL88 lui Birbek (Roitt și colab., 1989Ă, a căror semnificație biologică este puțin cunoscută. Celulele de tip ÎI au citoplasma mai densă și prelungiri dendritice mai puține. Deși celulele lui Langerhans sunt derivate din macrofagele măduvei osoase, nu au funcții fagocitare. Localizate în epiderm, fixează antigenele pătrunse în piele, pe suprafața prelungirilor dendritice și migrează pe calea limfaticelor aferente spre
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ecologice favorabilă sensibilizării limfocitelor Ț. Celulele interdigitate, sunt asemănătoare celulelor Langerhans și sunt localizate în zona profundă a nodurilor limfatice, dar și în teaca limfatica periarteriolară din splina, plăcile lui Peyer și medulara timusului (Olinescu, 1995Ă. Au nucleu alungit, neregulat, citoplasma bogată, cu prelungiri care se întrepătrund că degetele de la două mâini (Zarnea, 1990Ă. Celulele dendritice - sunt celule de forma neregulata cu proeminențe ascuțite ca niște spini sau sub forma unor bulbi de lalele. Olinescu (1995Ă le consideră identice cu celulele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că degetele de la două mâini (Zarnea, 1990Ă. Celulele dendritice - sunt celule de forma neregulata cu proeminențe ascuțite ca niște spini sau sub forma unor bulbi de lalele. Olinescu (1995Ă le consideră identice cu celulele interdigitate. Nucleul este oval sau neregulat. Citoplasma conține numeroase mitocondrii dense, deosebite de cele alungite ale macrofagelor. Sunt bogate în reticul endoplasmatic neted și sărace în reticul endoplasmatic rugos. Zarnea G. (1990Ă remarcă faptul că celulele dendritice circulă prin splina, nodurile limfatice și porțile de intrare în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PAUL90 dar cu multiple particularități funcționale, uneori fiind denumite simplu: celule B, celule Ț, celule K, celule NK etc. Celulele B, bursocitele sau limfocitele timoindependente sunt celule rotunde, cu nucleu dens, care ocupă aproape toată celulă și au foarte puțină citoplasma PAS negativă. La microscopul electronic plasmalema lor prezintă numeroase vilozități, care conțin receptori pentru imunoglobulinele M, G, A, D și pentru complement. După contactul cu antigenii, celulele B se activeaza (blastizeazăă și se transformă în imunoblaste, celule capabile să se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nouă întâlnire cu antigenele dau un răspuns imun într-o perioadă de timp foarte scurtă. Plasmocitele sunt celule ovalare, cu un nucleu mic, situat excentric și cromatina nucleară dispusă radiar, în formă spițelor de roată. Microscopia electronică a evidențiat în citoplasma două sisteme subcelulare: reticulul endoplasmic rugos sau granular purtător al ribozomilor producători de globuline, care se acumulează în cisterne, formând uneori adevărate lacuricelulele lui Mots, caracteristice în bolile cu substrat imun și aparatul Golgi care împachetează produșii de secreție proteica
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
limfoide și în apropierea mucoaselor. Ne însușim opiniile lui Dobson (1966Ă, Whur (1967Ă, Asdrubali și Mughetti (1968Ă după care celulele lui Russell ar fi transportoare de anticorpi. Celulele globuloase par să fie stadiul final, depozitar sau de stocaj de anticorpi, citoplasma lor fiind uniform eozinofila și omogena. Sunt mai frecvente la nivelul epiteliilor mucoaselor intestinale, respiratorii, genitale etc. Unii cercetători le consideră asociate cu infestațiile parazitare. Asdrubali G. și Mughetti L. (1968Ă, Stankiewicz și colab. (1994Ă cât și observațiile noastre nu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
B (Tabel 2.10Ă. Și glicocalixul lor este de cca 8 ori mai gros decât al bursocitelor. Este intens PAS pozitiv. Vilozitățile plasmalemei sunt foarte rare și scurte, “butonate”. Spre deosebire de celulele B, timocitele funcționale, nu cele în repaus, conțin în citoplasma lizozomi primari asociați de o picătură lipidică, așa numiții “corpi ai lui Gall”. Sunt evidențiabili histochimic prin reacții pentru esteraza nespecifica (Roitt I. și colab. 1989Ă. După activare, celulele Ț se diferențiază în clone celulare: secretoare de interleukine (ILĂ și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]