734 matches
-
de exemplu euglenele) în prezența luminii se hranesc prin fotosinteză, deci autotrof.Acestea se hranesc în timpul nopții cu substanțe organice din apă,fiind mixtotrofe (se hranesc și cu alge și cu substanțe organice) . Digestia se realizează cu ajutorul vacuolelor digestive. În citoplasma au loc arderi, în urma cărora rezultă energia necesară vieții și a dioxidului de carbon, care este eliminat tot prin membrana celulei. Protozoarele, fiind foarte mici, nu au inima și vase de sânge, așa că nu se realizează circulația. Se realizează cu ajutorul
Protozoar () [Corola-website/Science/300142_a_301471]
-
mm) După dimensiunea lor, bacteriile se împart în: "Pentru un articol mai detaliat": Structura celulară a bacteriilor Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejează și le ajuta să mențină un echilibru osmotic dintre ele și mediu, membrana citoplasmatica, citoplasma și un nucleoid. Fiecare bacterie are un cromozom principal, ele mai conținând segmente circulare de ADN, numite plasmide. Microorganismele, având o mare diversitate metabolica, reușesc să își asigure materialul nutritiv necesar aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple
Bacterie () [Corola-website/Science/300776_a_302105]
-
codează revers transcriptaza, enzima care transcrie fragmentul de ARN într-un model de [[ADN]] proviral, utilizând aparatul metabolic și de sinteză proteică a celulei parazitate. Acest ADN proviral va fi integrat în ADN-ul celulei gazdă prin intermediul integrazei, eliberată în citoplasmă după distrugerea anvelopei virale. Odată ce ADN-ul proviral este integrat in ADN-ul celulei gazdă, nu mai poate fi eliminat sau distrus decât prin distrugerea celulei însăși. Începe replicarea HIV-ului în celula gazdă. Celulele infectate pot elibera virionii prin
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
endoteliale care intervin în producerea vasodilatației și creșterea permeabilității capilare contribuind la amplificarea mecanismelor de apărare (reacția anafilactică). 1.3.6.2.3.Monocitele sunt cele mai mari celule sanguine ajungând până la 20-30 µm. Au un nucleu reniform iar în citoplasmă există granulații fine de tip lizozomic. Se formează din celula tulpină omnipotentă având origine comună cu polimorfonuclearele. Proporția lor în sângele periferic este de 6-8%, majoritatea lor migrând în țesuturi unde sub influența unor factori cum ar fi endotoxinele bacteriene
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
de stimulare ai coloniilor, factorul activator al plachetelor, fibronectina). Substanțele cu acțiune toxică ajută la distrugerea și fagocitarea antigenelor străine. 1.3.6.2.4.Limfocitele sunt cele mai mici dintre leucocite (7-8 µm) au un nucleu mare, rotund si citoplasmă puțină dispusă deobicei excentric. Se formează din celula omnipotentă urmând linii separate pentru diferitele tipuri de limfocite. Există 2 tipuri principale de limfocite care nu pot fi diferențiate pe criterii morfologice, ci doar după prezența unor receptori membranari specifici: limfocitele
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
în mai multe etape: -aderarea fagocitelor la particulele străine de care sunt atrase prin chimiotactism și legarea lor de receptorii membranari concomitent cu modificarea polarizării electrice a membranei -inglobarea particulelor prin endocitoză ce se însoțește de creșterea Ca2+ liber în citoplasmă și eliberarea de ioni superoxid -fuzionarea vacuolei fagocitice cu lizozomii și formarea unui fagolizozom în care se eliberează o serie de substanțe active (lizozim, mieloperoxidază, catepsina, elastaza, lactoferina, proteine cationice) care vor distruge particulele fagocitate. Degranularea masivă în cazul în
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
sau plachetele sanguine sunt cele mai mici elemente figurate ale sângelui (2-3 µm) care provin dintr-o celulă de mari dimensiuni numită megacariocit. Aceasta își are origina tot în celulele tulpină omnipotente care ajunse la 49 maturitate expulzează de la nivelul citoplasmei devenită granulară câteva mii de trombocite. Trombocitele mature au forma unui disc biconvex cu o structură complexă în care există o zonă periferică hialomerul și una centrală bogată în granule-granulomerul (FIG 1.31). Membrana trombocitelor prezintă numeroase invaginații care se
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
al Academiei Române (din 1 noiembrie 1948). A studiat izopodele terestre din România și a descoperit glandele tegumentare la aceste nevertebrate și spiralația traheolelor de la insecte. A studiat citologia canalului aferent al izopodelor cu ajutorul microscopului electronic. A cercetat constituenții morfologici ai citoplasmei, evoluția glandei suprarenale la vertebrate, structura funcțională electronomicroscopică a glandei androgene etc. A făcut investigații originale în citologia și embriologia experimentală și a inițiat tehnica culturilor în țesuturi. A promovat cercetările faunistice în România și ecologia terestră. Rezultatele cercetărilor sale
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
organice. Majoritatea algelor sunt organisme acvatice, dar se întîlnesc și pe uscat: pe sol și pietre, pe copaci etc. Corpul algelor (talul) poate fi unicelular, colonial sau pluricelular. Celula algelor este protejată de un perete din celuloză și pectină. În citoplasmă se află unul sau cîteva nuclee, mitocondrii, reticul endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot avea formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la câteva sute. Corpul algelor pluricelulare nu este diferențiat în țesuturi și organe. În funcție de
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
alge (verzi, brune, roșii, diatomee) Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând Regnului Monera, încrengătura "cyanophyta". Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea albastră-verzuie. Pigmenții sunt împrăștiați haotic în citoplasmă. Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă. Aceste alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta constă în formarea
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
verzi, brune, roșii, diatomee) Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând Regnului Monera, încrengătura "cyanophyta". Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea albastră-verzuie. Pigmenții sunt împrăștiați haotic în citoplasmă. Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă. Aceste alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta constă în formarea celulelor
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip "a". Algele brune ("Phaeophyceae") cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
în timpul vieții provine din radiațiile solare. Acest fapt stabilește ferm procesul de fotosinteză ca fiind unul dintre fenomenele cele mai importante din lumea viețuitoarelor. Ecuația generală a fotosintezei putea fi scrisă atunci: Fotosinteza are loc în cloroplaste și în zona citoplasmei care le înconjoară. La nivelul cloroplastelor alături de " clorofila a, pigment activ în reacțiile fotochimice, se mai găsesc și alți pigmenți, cu rol de pigmenți accesori: Mecanismul clorofilei se pare că include 3 procese principale: Prin fotosinteză plantele transformă apa și
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
Reticulul endoplasmatic (RE) este un organit care se găsește la celulele eucariote. "Endoplasmatic" înseamna "în interiorul citoplasmei", iar "reticul" înseamna "pânză/rețea mică". RE modifică proteine, produce macromolecule și distribuie substanțele în celulă. În esență, reticulul endoplasmatic este sistemul elaborat de transport al celulei eucariote. Reticulul endoplasmatic este structurat ca un sistem tridimensional de canalicule, vezicule și
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
parte a fost numită reticul endoplasmatic rugos. Părțile fără ribozomi se numesc reticul endoplasmatic neted. Ribozomii transferă proteinele gata produse în RE, care le transportă la aparatul Golgi. Reticulul endoplasmatic este un sistem circulator intraplasmatic care transportă substanțe în toată citoplasma, inclusiv în spațiul din jurul nucleului. RE joacă rol în compartimentarea celulei, asigurând o mare suprafață pentru reacțiile biochimice. Are rol mecanic și participă la diferențierea vacuomului. REN este locul sintezei lipidelor, are rol și în metabolismul glicogenului. RER este locul
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
Enzimele din RE neted ajută la detoxifierea drogurilor și otrăvurilor prin adăugarea unei grupări de hidroxil la substanțe, astfel încât ele devin mai solubile și mai ușor de eliminat din corp. Prezinta un sistem canalicular, care leaga plasmalema (membrana celulară) de citoplasmă. Totodata, se poate observa și o rețea de intermembrane cu aspect diferit, în funcție de specializarea care o ocupă. În sistemul circulator intacitoplasmatic și unul important în metabolismul glicogenului (un glucid care se află în cea mai mare parte în ficat). Acesta
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
formează nervul sciatic, adică cei care pleacă din baza coloanei vertebrale și ajung în degetul mare al fiecărui picior; pot avea până la un metru. Din unii axoni se desprind alte fibre numite "colaterale", care transmit impulsul simultan. Axonul prezintă o citoplasmă specializată, numită "axoplasmă", în care se găsesc mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și neurofibrile. Membrana ce acoperă axoplasma se numește "axolemă", cu rol important în propagarea influxului nervos. Axonul este învelit în cele trei teci de protecție și nutriție, care
Axon () [Corola-website/Science/302151_a_303480]
-
alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai dense decât cel interior. Reprezintă o masă coloidala semifluida formată din 80% apă, în care sunt dispersate o cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul citoplasmei se găsesc mai multe formațiuni, cum ar fi: Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteza proteica, de oxidoreducere și de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind sediul formării șporului. Nucleoidul este alcătuit
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
Reprezintă o masă coloidala semifluida formată din 80% apă, în care sunt dispersate o cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul citoplasmei se găsesc mai multe formațiuni, cum ar fi: Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteza proteica, de oxidoreducere și de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind sediul formării șporului. Nucleoidul este alcătuit dintr-o moleculă de ADN unic bacterian, materia nucleară fiind concentrată în centrul
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind sediul formării șporului. Nucleoidul este alcătuit dintr-o moleculă de ADN unic bacterian, materia nucleară fiind concentrată în centrul celulei fără a fi delimitat de o membrana distinctă față de citoplasma. În cromozomul bacterian este stocata informația genetică necesară autoreplicării, precum și organizarea structurală și funcțională a celulei bacteriene. Plasmidele pot păstra informația genetică adiționala, situate în proximitatea nucleoidului. Informația păstrată de acestea nu este vitală și de obicei reprezintă aspecte evolutiv-adaptabile
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
bacteriană se pierde sub acțiunea diferiților factori infulențatori bacteriile își pierd patogenitatea dar își păstrează capacitatea imunogena, astfel putând fi folosite în prepararea vaccinurilor. Unele specii bacteriene prezintă organite specifice pentru deplasarea în mediile hidrice, numite cili, cu originea în citoplasma, imediat sub membrana. Acești cili sunt structuri filamentoase, flexibile, extrem de subțiri 0.01-0.02μm cu o lungime variabilă. În afara rolului evident în locomoție, cilii au un rol în pătrunderea și invadarea celulelor. Sunt formațiuni filamentoase rigide, scurte, neflexibile, întâlnite atât
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip "a". Algele brune ("Phaeophyceae") cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
din calcit cristalin. Un singur individ poate măsura de la 100 μm până la 20 cm lungime și poate avea unul sau mai mulți nuclei în celulă. Foraminiferii se mișcă, pentru a-și prinde prada, cu o rețea de extensii subțiri a citoplasmei numite reticulopode, similare pseudopodelor amibei, dar mult mai numeroase și mai fine. Reproducerea este asexuată, prin diviziune în mai mulți gameți. Zoomastiginele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor. Acestea sunt flagelate. Hrănirea este exclusiv heterotrofă, trăiesc fie libere în
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
Acestea sunt răspândite pe soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în menținerea echilibrului bacterian a solului. Mixomicetele formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu multe nuclee. Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete celular alcătuit din celuloză. Se reproduc asexuat prin spori. Celula "protozoar" este
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete celular alcătuit din celuloză. Se reproduc asexuat prin spori. Celula "protozoar" este alcătuită din membrană, citoplasmă și nucleu. Unele protozoare prezintă "organite de mișcare" numite cili sau flageli. Altele se deplasează prin emiterea de pseudopode (piciorușe false). În citoplasmă există următoarele "organite celulare": mitocondrii, Aparat Golgi, ribozomi, vacuole digestive, centrozomi, vacuole contractile/pulsatile, vezicule cu substanțe
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]